De pândă, la poliţie

În ziua de marţi, 21 octombrie, pe la orele 14.00, în faţa Comisariatului de poliţie al sect. Centru, Chişinău, situat pe strada Bolgară (aşa scrie pe clădire), se simte un fel de moleşeală. Câţiva poliţişti vorbesc cu nişte persoane. Un altul discută agitat la telefonul mobil. Puţini trecători, dar şi mai puţini cetăţeni care păşesc pragul instituţiei.

„Nu am bani, bă”

Un chişinăuian de vreo 30 de ani umbla, plictisit, de colo-colo prin faţa secţiei. Acesta ne-a relatat că a parcat maşina acolo „unde nu trebuie”, iar poliţiştii i-au scos numerele de înmatriculare şi că, de mai bine de o oră, îl aşteaptă pe comisar ca să-şi ia plăcuţele înapoi. Bărbatul ne-a mai spus că nu ştie nimic de amendă, dar ştie din auzite că aceasta ar constitui cam 100 de lei, sumă pe care bănuia că o va achita şi el.

Între timp, pe cele patru bănci postate în jurul unui copac de lângă comisariat, s-au adunat vreo 14 carabinieri. Unul privea îngândurat la trecători, altul ronţăia nişte biscuiţi, un al treilea fuma relaxat o ţigară. Unul din ei completa în grabă nişte formulare şi se plângea celorlalţi că a „rămas în urmă”. Un vecin de-al său îşi tot sâcâia un coleg, la care acela iritat îi spune că „nu am bani, bă”.

Lucia Obadă, o chişinăuiancă de vreo 40 de ani, a ieşit grăbită din comisariat. Ea spune că nu s-a adresat cu nicio problemă la poliţie, ci doar a venit să achite o amendă, aplicată soţului ei. Potrivit femeii, acesta lucrează şofer de maxi-taxi, pe ruta 154, şi a fost penalizat pentru că în microbuz erau mai mulţi pasageri care stăteau în picioare (!).

Criminali deosebi …

Şi la Comisariatul general de poliţie al mun. Chişinău era practic o linişte perfectă în ziua de marţi. După ferestrele reci ale instituţiei nimic nu indica verva unei zi de muncă. Afară, doi tineri s-au arătat cointeresaţi de panoul cu fotografiile persoanelor anunţate în căutare de către poliţie, dar nu pentru mult timp. Am examinat şi noi pozele persoanelor bănuite de încălcarea legii. Cel mai mult ne-a impresionat rubrica „Criminali deosebi de periculoşi”(?).

Două tinere cu un copil de vreo 8 ani, tocmai au ieşit din comisariat. Una din ele, care s-a prezentat drept Mariana, ne-a povestit că, acum 2 săptămâni, cineva i-a furat prietenei sale telefonul mobil. Ulterior, poliţia a anunţat-o că bunul a fost găsit, iar presupusul infractor, reţinut. Astfel, tinerele au venit ca să ia telefonul, dar pentru că inspectorul care s-a ocupat de caz nu era la comisariat, acestea au fost rugate să revină mai târziu, mai exact, la ora 18.00.

O femeie abătută, cu lacrimi în colţul ochilor, nu a dorit să spună despre problema sa. Ulterior, aceasta s-a apropiat singură de noi şi ne-a cerut datele de contact.

Tremur la văzul oamenilor legii

Între timp, am întrebat şi trecătorii daca au apelat la serviciile poliţiştilor, atunci când au avut nevoie. Cei mai mai ne-au spus că încearcă, înainte de toate, să-şi rezolve singuri problemele şi doar în ultimă instanţă apelează la forţele de ordine.

O tânără pe nume Lia, ne-a povestit că, odată, pe la miezul nopţii, nişte tineri se băteau pe str. M.Eminescu. „Când am sunat la poliţie, mi s-a spus că nu au maşină ca să vină”, îşi aminteşte Lia.

O doamnă de vârsta a treia, care tocmai ieşise din biserică, ne-a spus că atunci când vede poliţia, „am un tremur aici înăuntru” şi arată cu mâna în dreptul inimii. Din ce cauză se întâmplă acest lucru, femeia a refuzat să zică şi doar a menţionat că „am pricinile mele personale”.

Însă Ana, o altă tânără, ne-a zis că „am avut de-a face cu poliţia. Îşi fac şi ei lucrul, şi cred că reuşit”.

Nicolae Cuşchevici