Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Clădirea de milioane uitată a…

Clădirea de milioane uitată a Procuraturii

De aproape un deceniu, în centrul Chişinăului, la un pas de strada pietonală, un complex de clădiri cu cinci niveluri şi o suprafaţă de aproape 6 mii m.p. este bântuit de uitare şi de nepăsarea autorităţilor. Complexul de imobile a fost cumpărat de Procuratura Generală în 2006, iar până în 2010, pentru reparaţia şi reconstrucţia acestuia au fost cheltuiţi aproape 20 de milioane de lei. De peste 7 ani, însă, autorităţile nu au mai alocat bani pentru finalizarea lucrărilor, dar nici nu l-au înstrăinat.

Clădirile din perimetrul străzilor Alexandru cel Bun şi Eugen Doga din Chişinău au fost cumpărate de stat şi trecute la balanţa Procuraturii Generale (PG) în aprilie 2005. Până la achiziţie, Valeriu Balaban, procurorul general din acea perioadă, anunţa Guvernul, printr-o scrisoare, că „rezolvarea problemei amplasării subdiviziunilor PG cu cheltuieli minime şi în termeni restrânşi e posibilă doar în cazul achiziţionării clădirii de pe str. Alexandru cel Bun. 100, amplasată lângă PG”. În acea scrisoare se preciza că „imobilul cu 4 etaje şi cu o suprafaţă de 5600 m.p., grad de pregătire 76%, avea un preţ de 116 USD per m.p.” şi că achiziţionarea acestuia ar costa statul 7,8 milioane de lei, iar reparaţia, alte 6,6 milioane. Ulterior, însă, aşa cum au constatat procurorii anticorupţie într-un dosar penal deschis la începutul acestui an, despre care ZdG a scris în ediţia trecută, în reparaţia clădirii s-au investit peste 18 milioane de lei, imobilul nefiind însă finalizat. Din 2009, deşi pe la conducerea PG s-au perindat mai mulţi procurori generali, clădirea a rămas un şantier împânzit de copaci şi altă vegetaţie.

Gurbulea: „Ea, în genere, nu trebuia să fie procurată”

„Nu cunosc de ce clădirea nu a fost finalizată după plecarea mea din funcţie, dar, din câte ştiu, atunci fusese depăşit devizul de cheltuieli. Personal, nu cunosc prea multe detalii despre achiziţionarea clădirii pentru că, deşi eram adjunct al procurorului general, de tranzacţie s-a ocupat dl Balaban. Ştiu că, ulterior, a fost demolat un bloc, despre care s-a aflat că era avariat abia după ce a fost cumpărat. Respectiv, a fost scos acoperişul şi s-au mai ridicat 2 etaje. Vă daţi seama, aceste cheltuieli nu erau prevăzute în devizul aprobat, iar suma alocată de Guvern nu permitea finalizarea clădirii. După venirea mea în funcţie, acolo practic au fost daţi bani doar pentru conservarea clădirii, pentru ca ea să nu fie deteriorată de factori climaterici. Guvernul nu a mai dat bani pentru că fuseseră depăşite devizele de cheltuieli şi sumele de bani alocate. Părerea mea e că ea, în genere, nu trebuia să fie cumpărată, deoarece PG nu avea nevoie de un sediu atât de mare, mai ales că noi primeam în gestiune de la Cancelaria de Stat o parte din clădirea de pe str. Ştefan cel Mare 73”, susţine Valeriu Gurbulea, fost procuror general al R. Moldova în anii 2007-2009.

„Clădirea, în starea în care se află, nu este oportun să fie ţinută la balanţă. Cred că ea trebuie finalizată sau trebuie vândută, dacă există un interes din partea cuiva”, zice Gurbulea. Acesta nu a putut să ne spună de ce, în perioada în care conducea PG, nu a fost deschis un dosar penal pentru faptele produse la achiziţionarea acelui complex de imobile. „Nu cunosc subtilităţile dosarului şi ce s-a aflat acum referitor la latura penală. La momentul respectiv, nu s-a efectuat o evaluare a volumului lucrărilor, deoarece s-a purces la construcţie fără proiect şi fără deviz de cheltuieli. Din acest motiv, Inspecţia de Stat în Construcţii nu a putut face o evaluare a volumului lucrărilor efectuate la etapa demolării, scoaterii acoperişului şi construcţiei celor două etaje”, precizează fostul procuror general.

Harunjen: „Nu înţeleg pentru ce îi trebuiesc PG 5600 m.p.”

Eduard Harunjen, actualul procuror general, susţine că ar fi iniţiat procedura de transmitere a clădirii „problemă” de la balanţa PG în cea a altor autorităţi ale statului. „Să o preia statul. Guvernul ne-a dat-o, Guvernul s-o ia înapoi. Noi nu putem face nimic cu ea. Ca să repari aşa o clădire, cu o suprafaţă de 5600 m.p., în halul în care ea este acum, e imposibil pentru noi. Clădirea nu degradează. Ea are acoperiş, fiind conservată, doar că în ea cresc copaci. Pentru ca ea să fie funcţională, eu nu-mi imaginez de câţi bani mai este nevoie, din moment ce s-au cheltuit deja peste 20 de milioane de lei şi practic nimic nu se vede ce s-a făcut”, menţionează procurorul general. „Plus că, eu nu înţeleg pentru ce îi trebuiesc PG 5600 m.p.. Nu mi-i clar cum poţi popula o asemenea clădire. Dar, poate eu sunt un gospodar rău şi ceva nu pricep. Poate procurorul general cu adevărat trebuie să aibă un birou de peste 100 de m.p.? Nu m-am gândit la asta. De când sunt în funcţie, recapitulez toate problemele procuraturii. Aşa am început să mă ocup şi de această problemă. Dacă se va găsi o altă instituţie, poate mai bogată, care s-o repare…, sau poate statul vrea s-o vândă. Banii oricum nu revin la PG, ci în buget”, explică Harunjen. El susţine că „nu cunosc ce au făcut predecesorii mei la acest subiect”.

Valeriu Zubco, unul din predecesorii lui Harunjen, a refuzat să discute la subiect. „Contactaţi PG. Mai ales că se desfăşoară urmărirea penală”, şi-a justificat refuzul procurorul general din anii 2009-2013. Corneliu Gurin, procurorul general din 2013-2016, nu a răspuns la telefon, iar ulterior, printr-un sms, ne-a informat că „pentru o perioadă se află în afara ţării”, iar „în caz de urgenţă” poate fi contactat prin sms.

Agent economic: „Am făcut tot posibilul pentru ca ea să fie conservată”

Valeriu Balaban, fost procuror general al R. Moldova în 2003—2007, împreună cu alte şase persoane, cinci dintre care – foşti sau actuali angajaţi ai PG, au ajuns după gratii în urmă cu două săptămâni, după ce procurorii şi ofiţerii anticorupţie au deschis un dosar penal privind depăşirea atribuţiilor de serviciu în tranzacţia de achiziţionare pentru sediul Procuraturii a acestui imobil şi contractarea lucrărilor de reconstrucţie cu grave abateri de la lege. ZdG a scris în ediţia precedentă despre acest dosar, menţionând că Roman Balan, fiul lui Ion Balan, administratorul „Biox-Comerţ”, reţinut în acest dosar, a acuzat procurorii de răfuială, după ce agentul economic şi PG se află într-un litigiu interminabil pentru o datorie de câteva milioane de lei. „Biox-Comerţ” este compania care a câştigat, în 2006, licitaţia pentru reparaţia clădirii.

„În 2006, am câştigat licitaţia pentru lucrări de finisaj la această clădire, conform caietului de sarcini. Ulterior, am primit o schiţă de proiect care nu avea claritate. Atunci am scris la PG, arătând că schiţa nu este clară. Multe lucruri nu coincideau. Noi am văzut proiecte slabe, dar ăsta era sub orice critică. Imediat după licitaţii, am întrebat PG unde-i proiectul, unde-i autorizaţia de construcţie. Ni se spunea că totul va fi, noi doar trebuie să lucrăm. Vă spun sincer, dacă nu insistam noi, azi clădirea era distrusă. Am făcut tot posibilul ca ea să fie conservată. Lumea se întreabă pe ce au fost cheltuite cele 18 milioane, investite în reparaţia clădirii? Un bloc s-a dat jos şi s-a construit de la zero. Altele au fost renovate. Am turnat coloanele, am făcut fundaţiile şi am construit încă un nivel şi jumătate. Am făcut şi acoperişul, graţie căruia clădirea mai rezistă”, precizează Roman Balan, fondatorul companiei „Biox-Comerţ”. Acesta ne-a arătat mai multe acte din 2006-2012, prin care comunica cu foştii procurori generali despre problemele cu care s-au confruntat în procesul de renovare a clădirilor. „Cred că PG nu a ştiut vreodată ce vrea să facă după ce a cumpărat aceste imobile”, concluzionează Balan.

Acest articol este realizat în cadrul proiectului „Consolidarea statului de drept şi asigurarea transparenţei sistemului judecătoresc”, implementat de A.O. “Juriştii pentru drepturile omului” cu suportul National Endowment for Democracy, care nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul investigaţiilor publicate.