Priorităţi eronate pentru Transnistria

Transnistria îşi savurează mult-disputata autonomie. Uitate par tărâmul mamă, trecutul şi bravii luptători, militanţi pentru unificare. Tot ce contează acum este prezentul, perceput prin libertatea fiecăruia de a trăi în acord cu propriile convingeri şi mentalităţi. Nu intenţionez să le dezbat. Jugul acestora ne înrobeşte oricum, în chip definitiv şi unanim. Dar ignorarea adevărului nu se impune totuşi, drept pentru care imboldul de a mă preface că totul merge ca pe roate întârzie să îmi dea ghes.

Sunt conştientă că în relativ recentul stat înfiinţat se ascund multiple echivocuri şi întrebări fără răspuns. Sau cel puţin, în ceea ce mă priveşte. Nu mă sfiesc deloc a-mi recunoaşte neputinţa atunci când vine vorba despre detectarea raţionamentelor în virtutea cărora Republica Moldovenească Nistreană se încăpăţânează să găsească nod în papură unui anumit specific etno-lingvistic. De ce moldovenii sunt sortiţi prigoanei? De ce unităţile şcolare cu predare în limba română se află mereu în centrul disputei? Deţin acei elevi premisele necesare şi suficiente periclitării orânduirii politice actuale? Le conferă oare atât de multă putere doar simplul fapt că vor să buchisească în slovă eminesciană?

Nu ar fi rău dacă oficialităţile de la Tiraspol ar lua aminte la exemplul României. Nenumărate pricini pot fi atribuite guvernanţilor mioritici, nu însă şi intoleranţa etnică. Spre exemplu, liceul la care eu am studiat avea în componenţă, pe lângă clasele obişnuite, un efectiv al claselor cu predare în limba maghiară. Iar acesta nu constituie un caz izolat, mai cu seamă în Ardeal, acolo unde etnicii maghiari vieţuiesc într-un procent mai ridicat decât în restul ţării. În altă ordine de idei, grila programelor TV din România prevede şi două canale centrate pe specificul muzical al romilor. Emisia acestora, disponibilă în orice reţea de cablu, rulează în condiţii optime, fără ca vreodată să fi întâmpinat probleme. Totodată, încadrarea în învăţământul superior beneficiază de susţinerea statutului. Pentru anul universitar 2012—2013, Ministerul Educaţiei a alocat tinerilor romi, un total de peste 500 de locuri, la buget. Paşnică şi tolerantă, România manifestă comprehensiune pentru minorităţi. Cu toate acestea, există şi la noi un conflict asemănător celui transnistrian. Proporţiile, desigur, sunt net diminuate. Este vorba de judeţele Harghita şi Covasna. Populaţia preponderent maghiară de aici reclamă pretenţii separatiste, numai că, spre deosebire de Transnistria, totul se rezumă la stadiul de dorinţă. Vrabia mălai visează, câinii latră, ursul merge. Merge pe drumul drept, nestingherit, căci, în pofida privilegiilor acordate maghiarilor de-a lungul timpului, guvernanţii noştri deţin, totuşi, capacitatea să stăpânească frâiele, nepermiţând niciunei minorităţi să submineze autoritatea statului român.

Revenind la autorităţile de la Tiraspol, şi la rigoarea pe care acestea au instaurat-o, mă gândesc dacă nu cumva s-ar dovedi mai constructiv ca artileria grea să fie îndreptată asupra unei probleme cu adevărat spinoase – insuficienţa locurilor de muncă. Să se intervină drastic împotriva tuturor celor inapţi să implementeze soluţii pertinente de eradicare a acestei realităţi frustrante, pasibilă a se insinua în viaţa oricărui cetăţean, indiferent de teritoriul în care locuieşte, de numele pe care îl poartă, sau de etnia din care face parte.

Şi dacă admitem că ruşii au prioritate, mă întreb: au izbutit oare să fie încadraţi – fără excepţie – în câmpul muncii, conform calificării şi competenţelor pe care le deţin? Iată deci punctul nevralgic, călcâiul lui Ahile, în comparaţie cu care şcolile şi limba de studiu ale unor bieţi copii moldoveni constituie inofensive pete de culoare. Dar pare-se că buturuga mică depăşeşte, în importanţă şi efecte, carul mare. Păcat. Mai cu seamă că obstinatele acţiuni xenofobe nu şi-au dovedit încă eficienţa în soluţionarea situaţiilor cu adevărat stringente.

Roxana-Luiza Moldovan

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. G. Zaharia

    RMN este deja dupa 20 de ani un alt stat.Chiar daca de jure nu,de facto functioneaza ca un stat “independent” atat cat ii permite Rusia.Chestia cu reintegrarea rmn este praf in ochi si bani risipiti aiurea pe la intalnirile 5+2.Chisinaul si Tiraspolul sunt ca doi frati care dupa ce le-a murit parintele (URSS),nu mai vor sa traiasca sub acelasi acoperis,sunt ca doi frati care iubesc doua femei frumoase si vor sa se insoare,unul cu Romania altul cu Rusia.Nu e nimic anormal ,asemenea exemple de frati care se insoara si iau fiecare viata pe cont propriu sunt cu sutele de mii sau milioane chiar.Un partaj(Tighina si imprejurimile la RM si localitatile de peste Nistru controlate de Chisinau la RMN)ar fi un schimb cat de cat echitabil.Asa s-ar ajunge ca in viitorul stat independent RMN elementul moldovenesc|romanesc sa fie cam la 40 de procente.Consider ca daca s-ar recunoaste independenta RMN(fara Tighina)si Tiraspolul nu va mai ingradi accesul la educatie ,media etc in limba moldoveneasca|romana cu alfabet latin,s-ar putea crea premisele unei bune colaborari intre cele doua state indiferent daca Chisinaul alege Uniunea Europeana si cei de la Tiraspol Uniunea Rusia-Belarus sau cum se spune acum Uniunea Euro-Asiatica. Conform rapoartelor demografice in urmatorii 50 de ani in Stanga Nistrului vor fi 70 procente moldoveni stiut fiind faptul ca moldovenii au orata a natalitatii superioara fata de rusu si|sau ucraineni.Asa ca nu vad un pericol in creearea satatului independent Nistrean.

  2. Sandu

    Ungaria, desi este o tara mica si cu ambitii imperialiste, este totusi o tara a UE. Deci, nu poate fi comparata comunitatea maghiarilor din Romania cu populatia zombta, mancurta si romanofoba, in plus, spalata pe creieri-de catre rusi. Unde mai pui, ca Rusia este stapana adevarata a teritoriului dintre Nistru si Ucraina. De ce sa ne mai batem capul cu aceasta Transnistrie ruseasca? De ce atata “negociere” in van? Fara ea, noua, acum, ne este mai bine! Problema nu va solutionata niciodata. Daca i-am supune pe toti politicienii nostri la detectorul de minciuni, vom afla ca nici ei nu mai cred intr-o solutie de reintegrare a Transnistriei…

  3. Petru

    Sub aspect politic, Transnistria este un apanaj geopolitic rusesc, cu care Cremlinul incearca sa-si mentina influienta si interesele in regiune, avand tinta unei eventuale prezente militare in Balcani (in caz de rasboi). Din aceasta perspectiva, Rusia va tine mortis pe ideea de autonomie a Transnistriei si va uza de toate tertipurile si stratagemele pentru a-si duce planul revansard la indeplinire. Numai ca ei (rusii) nu vor sa tina cont de un lucru> strategiile cazone, impuse, fara acoperire economica si sociala, au ramas in trecut, dupa cortina rasboiului rece, cand lumea era impartita geografic in 2 poli> Est si Vest, cand uniunea sovietica, un imperiu al raului, fabrica un fel de obste ruseasca, gen cea din Transnistria, care proclama dreptul la superioaritate a unui singur popor, cel rusesc, supranumit de “popor sovietic” sau un fel de popor nou. Un proiect, ce s-a daramat sub greutatea propriilor minciuni si tarasenii. Astazi regiunile cu astfel de “conflicte inghetate” suscita alt soi de abordari, alte formulari. Secolul 21, eliberat de confruntarile ideologice, se vrea un parcurs al libertatilor si gandirii pozitive, al transferului de democratie POLITICA SI SOCIALA, al echitatii si tolerantei umane. Aceste valori pot fi instrumentate prin mijloace si mecanisme (politice, diplomatice)credibile si atractive, nu prin escale militare la Tiraspol ale generalilor rusi, ale lui Rogozin etc. Atat timp cat rusii se vor incapatana si nu vor recunoaste aceasta realitate, diferendul transnistrean le va aduce mai multe bile negre decat albe. Ei vor fi priviti in exterior (inclusiv de romanii din Est, de ce nu) drept demolatori de securitate nationala si regionala, o natiune cu apucaturi de hoarda, care se amesteca in trebuirle altor state, unelteste actiuni agresive impotriva lor, deci constituie un focar de destabilizare permanenta a situatiei internationale. Statele mari nu vor accepta acest lucru, asa ca vom trai si vom vedea. Referitor la soarta Transistriei, problema e mai simpla decat pare. In podida afirmatiilor curente, precum ca “narod Prednestrovia hocet jiti otdelino”, este deajuns sa se faca un referendum sub controlul UE privind viitorul regiunii, si va asigur ca mai mult de jumatate din populatie va pleda pentru reintregirea tarii. Sigurantele economice si sociale, pe care Rusia incearca ilegal sa le garanteze prin alocari banesti, pot veni doar din partea Moldovei, in calitatea sa de stat recunoscut pe plan international. Ar fi de dorit ca autoritatile moldovenesti sa manifeste nu doar rabdare, dar si nitica impertinenta politica in relatiile bilaterale, in care sa fie prezenta indrazneala lui Ghimpu, firea stapanita a lui Filat si tactul proportionat al lui Carpov.

Leave a Reply to G. Zaharia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *