Partide mari şi mici: şanse şi neşanse electorale

Dezbateri electorale cu candidaţii la Primăria Chişinăului

COR.: — Mai întâi, o impresie generală despre actuala campanie electorală?

R. B.: — După mine, ea decurge în baza tradiţiilor noastre electorale… (Bune? Rele? – cor.) Diferite…
V. K.: — Comparativ cu anii ‘90, deosebirile sunt enorme. Dacă nu ai bani – şi bani mari, ideile nu mai contează.
S. C.: — Deşi, la prima vedere, pare o campanie tradiţională, nu e chiar aşa. Presa controlată de anumite partide, modificările la Codul Electoral, finanţarea partidelor politice  etc., toate au fost făcute pentru a favoriza partidele parlamentare în raport cu cele extraparlamentare.

COR.: — Să înţeleg că aveţi obiecţii la «egalitatea şanselor»?

S. C.: — Ce fel de şanse egale? Uitaţi-vă cât costă un minut de publicitate TV: de la 300 Euro până la 5000. Cât costă un billboard? Uitaţi-vă ce plafon de cheltuieli a fost stabilit pentru campanie. Toate s-au făcut aşa, încât partidele extraparlamentare să nu reziste concurenţei.

COR.: — Banii din politică, banii electorali. Curaţi? Murdari? Plafonul de cheltuieli stabilit partidelor în această campanie este de 22 mln lei. În cazul în care statul nu mai creditează partidele în alegeri, de unde iau partidele aceste milioane?

V. K.: — Suma este enormă, în campania trecută era de 8,22 mln… Dar vreau să fac o precizare: în Codul Electoral e scris că toţi concurenţii sunt egali şi în acelaşi timp avem stabilit acest plafon de 22 mln. Există o contradicţie: dacă doi concurenţi au posibilităţi financiare diferite, atunci şi şansele lor sunt diferite. Cât priveşte provenienţa banilor electorali, preponderent, sunt bani tenebri, inclusiv din străinătate… (Aveţi probe? – cor.) Probele se văd pe străzile Chişinăului…
S. C.: — Majorarea plafonului favorizează doar partidele parlamentare, care deţin monopolul asupra fluxurilor financiare din economie.

COR.: — Vreţi să spuneţi că doar partidele de la putere controlează sfera de afaceri în R. Moldova?

S. C.: — La nivel naţional, da. Asta este regula, pe care au aplicat-o comuniştii şi care rămâne valabilă şi mai departe.
R. B.: — Nu toţi banii, dar o bună parte provin din economia tenebră, controlată întotdeauna de partidele de la guvernare. Servicii contra servicii: guvernarea creează favoruri anumitor structuri economice prin semnarea unor contracte dubioase, majorarea preţurilor la servicii, privatizări şi construcţii ilegale, contrabandă şi aşa mai departe, iar acestea, la rândul lor, sprijină financiar campaniile electorale ale acestor partide.
S. C.: — Evident, bani în alegeri trebuiesc, dar nu orice fel de bani. Vă dau un exemplu: locul 16 pe lista PCRM pentru CMC, Nicolae Kurdoglo, persoana care pe durata ultimilor 8 ani de guvernare comunistă a deţinut monopolul asupra importului pulpelor de găină, persoana care a privatizat Hotelul Naţional şi care nu şi-a dus obligaţiunile investiţionale până la capăt, vine acum în echipa lui Dodon şi candidează la funcţia de consilier municipal, finanţând, respectiv, campania PCRM. Dacă Dodon ajunge primar, locuitorii Chişinăului, care sunt plătitori de impozite, va trebui să lucreze pentru restituirea banilor cheltuiţi de Kurdoglo şi Dodon în campanie. Şi acesta-i doar un exemplu despre ce fel de bani circulă în alegeri.

COR.: — Riscul banilor murdari în politică?

V. K.: — Moldova se va transforma tot mai mult într-un spaţiu al mizeriei şi al mituirii.

COR.: — Soluţiile?

V. K.: — Personal, în câteva seminare, am încercat să vedem cum putem găsi, prin efort comun cu societatea civilă, CEC, parlamentul, guvernul etc., o soluţie la această problemă şi părerea mea e că partidele ajunse la putere nu sunt de acord să existe o concurenţă politică sănătoasă şi vor ca în R. Moldova sistemul politic să fie format din 2-3 partide, care să fie permanent la putere.

COR.: — Finanţarea partidelor de la buget ar fi o soluţie?

R. B.: — Ar putea fi, dar nimeni nu poate garanta că partidele care au şi alte posibilităţi financiare nu vor face uz de ele.
V. K.: — Dacă o să analizăm campania electorală din 28 noiembrie, o să vedem că au câştigat alegerile  partidele cu cei mai mulţi bani.

COR.: — Vreţi să spuneţi că banii şi doar banii au determinat câştigarea alegerilor de către partidele AIE în 2009 şi în 2010?

V. K.: — Banii enormi influenţează esenţial situaţia electorală.
R. B.: — În mare parte, da.

COR.: — Da, dar PL (în varianta Ghimpu) şi PLDM erau proiecte politice noi. Nu erau la putere, fluxurile financiare le controla Voronin, cum puteau PL şi PLDM să câştige alegerile?

V. K.: — Cât ţine de Partidul Liberal, eu sunt de acord, dar plusul lor a fost electoratul care a părăsit PPCD. În ce priveşte PLDM, da, este un proiect nou, dar dl Filat este în politică mai de demult, are experienţă, a dispus de resurse financiare colosale, fapt care i-a permis să convertească mai multe filiale teritoriale ale PDM. Câştigul electoral al PLDM trebuie să-l recunoaştem ca exemplu, dar nu cu semnul plus. Fără bani, proiectul nu ar fi reuşit.

COR.: — Să ne amintim că fiecare dintre Dumneavoastră reprezentaţi câte un partid care în diferite perioade de timp a avut reprezentare şi în parlament, şi în guvern. Atât PPCD, cât şi PSM şi PSD (formula Braghiş). Spuneţi-mi, doar din cauza banilor nu mai sunteţi «sus»?

V. K.: — Eu am fost de două ori deputat. Ce-i drept, în 1990, alegerile se făceau pe circumscripţii. În 1994, Blocul electoral Partidul Socialist – «Unitate-Edinstvo» a cheltuit în campania electorală mai puţin de 4000 de dolari şi a acumulat 28 de mandate în parlament, din 104.

COR.: — Deci, nu doar banii determină, până la urmă, şansele electorale ale unui partid?

V. K.: — La începutul anilor ‘90, când conta ideea, când aveam alt alegător, era altfel. Dar cu timpul lucrurile s-au schimbat. Acuma ai noştri votează cu comuniştii.

COR.: — PPCD – partidul cu cea mai consistentă biografie parlamentară (19 ani), aflat, periodic, şi la  guvernare – tot din lipsă de bani nu mai este acolo unde a fost toţi aceşti ani?

R. B.: — PPCD este un partid doctrinar clasic. Din păcate, azi în R. Moldova sunt la modă proiectele politice, şi nu partidele politice clasice. E simplu de tot: se adună câţiva oameni din afaceri, care vor să monopolizeze pieţele de desfacere, importul, exportul etc., şi atunci ei investec în politică.

COR.: — PPCD a fost în toţi anii de independenţă reprezentat în CMC. Nu vreţi să vă reproşaţi nimic… au fost perioade în care PPCD a votat mai multe decizii neconforme legii, alături de comunişti…

R. B.: — Partidele, ca şi oamenii, nu pot fi total perfecte. Şi PPCD a avut parte de oameni nedemni, pe care nu-i mai are. Greşelile comise sunt regretabile, dar noua echipă a PPCD va guverna în interesul cetăţeanului, cel puţin echipa cu care am intrat în această campanie nu are ce-şi reproşa în activitatea sa.
S. C.: — Eu nu cunosc partide politice care nu au prea fost la guvernare în R. Moldova, penru că şi administrarea locală este o guvernare. Dar, părerea mea e că în R. Moldova trebuie salutate  partidele cu o perioadă mai mare de existenţă, pentru că ele îşi menţin durabilitatea lor de partide doctrinare clasice, chiar dacă uneori au un rezultat electoral mai bun, iar alteori mai puţin bun.

COR.: — Şi PCRM unde trebuie trecut?

S. C.: — Nu, PCRM nu e un partid doctrinar. Comuniştii încearcă să speculeze o doctrină de stânga, dar, de fapt, se află pe poziţii liberale. Ceea ce vreau eu să spun, însă, e că formaţiunile care apar peste noapte şi apar cu un rezultat electoral bun, ele nu sunt partide, ci proiecte investiţionale, un fel de cluburi pe interese. PLDM este şi el un proiect de business. Şi ceea în ce s-a transformat PDM este un proiect de business, şi PCRM este la fel. Aceste fuziuni, care s-au întâmplat mai ales în ultima vreme, şi mesajul că acest lucru se face pentru consolidarea cutărui sau cutărui front politic sunt, de fapt, semnale de disperare ale directorilor de proiecte (că lideri de partide nu pot să le zic), care mimează, de ochii electoratului, anumite uniri pentru a se menţine pe val şi a nu se lipsi de funcţii. Şi ceea ce s-a întâmplat cu AMN-ul, şi ceea ce s-a întâmplat cu MAE-ul, şi fluctuaţiile din PCRM către PLDM asta este.

COR.: — Spuneţi-mi, vă rog, din ce bani face Partidul Socialiştilor campanie electorală?

V. K: — Noi existăm din contul cotizaţiilor de membru şi din donaţii benevole.

COR.: — PPCD şi PSD?

R. B. – S. C.: — Acelaşi lucru…

COR.: — Donaţiile, sponsorizările nu sunt parcă acelaşi paravan după care se fac aranjamente financiare? Ori vreţi să spuneţi că în cazul Dumneavoastră nu există o contabilitate dublă şi totul este OK?

V.K.: — Mi se pare că noi toţi ne aflăm într-un cerc vicios. Şi fără o modificare esenţială a legislaţiei (de care nu este interesată actuala guvernare) nu vom putea depăşi această situaţie. Soluţia pe care o văd eu: lichidăm plafoanele băneşti pentru campaniile electorale şi finanţarea partidelor se face numai de la buget. Şi strict, categoric, interzisă finanţarea din cont propriu sau din alte surse.

Moderator, Petru GROZAVU