Mandatul EUBAM, perturbat de conflictul transnistrean

Ferenc Banfi, şeful Misiunii Comisiei Europene de asistenţă la frontieră în R. Moldova şi Ucraina (EUBAM):
Frontiera dintre R. Moldova şi Ucraina nu va putea fi verificată după standardele europene până nu va fi soluţionat conflictul transnistrean

240-eubam— Ce a reuşit Misiunea EUBAM până în prezent?

— EUBAM nu a reuşit nimic. EUBAM se bazează pe eforturile comune ale Ucrainei şi R. Moldova. Din acest punct de vedere, ca rezultat al eforturilor comune, multe lucruri s-au îmbunătăţit în ultimii trei ani. În acest timp nu a avut loc nicio crimă serioasă la frontiera dintre Ucraina şi R. Moldova. Suntem bucuroşi să ştim că traficul cu armament nu mai există. Şi că această afacere s-a prăbuşit, sau poate nici nu a existat. Este important că şi cele câteva sute de companii din Transnistria au fost înregistrate pe teritoriul R. Moldova.

— Mandatul EUBAM a fost prelungit pe o perioadă de doi ani începând cu 1 decembrie 2009. Ce nu s-a reuşit în cei aproximativ trei de când EUBAM îşi desfăşoară activitatea?

— Atât R. Moldova, cât şi Ucraina au un vis: să devină membre ale Uniunii Europene. Aceasta înseamnă o cale lungă. Partenerii noştri de la frontieră au elaborat un plan strategic, iar spre sfârşitul realizării acestuia, urmează să se producă multe schimbări. EUBAM este mandatat, dar şi obligat să contribuie la acest progres de la frontieră cu sfaturi, traininguri, asistenţă tehnică etc. Există deja un progres.  Dar acest proces de îmbunătăţire încă nu este complet.

Un alt scop strategic referitor la care s-a ajuns la un numitor comun încă înainte de a fi lansată misiunea, a fost contribuţia la stabilirea păcii în ceea ce priveşte conflictul transnistrean. Acesta nu este încă realizat.

Pe de o parte, putem spune că modernizarea partenerilor noştri este un progres, deşi  considerăm că acest obiectiv se află în curs de realizare. În acelaşi timp, cei aproximativ trei ani de cooperare au adus multe beneficii. Dar stabilizarea la frontiera moldo-ucraineană are un efect indirect. Nu uitaţi că Uniunea Europeană, de când şi-a extins hotarele, s-a apropiat de o zonă de criză. Acest conflict îngheţat se află la doar câteva sute de kilometri de frontiera cu Uniunea Europeană. Ne-ar plăcea să ştim că vecinii părţilor aflate în conflict se pot bucura pe prosperitatea lor economică. Toate părţile văd necesitatea de a continua cooperarea cu EUBAM până vom ajunge la rezultate finale.

— Care au fost cele mai importante cazuri de contrabandă descoperite la frontieră?

— Mai multe. Mai întâi de toate, aş vrea să menţionez drogurile, cocaina şi heroina. Analizele EUBAM au indicat aceste fraude mai demult, dar apăreau ezitări în a crede aşa ceva. Din nefericire, realitatea a demonstrat că temerile EUBAM s-au adeverit.

Investigaţiile acestor cazuri nu s-au terminat. Ne-ar plăcea să credem că vom vedea şi sfârşitul acestora. Alte cazuri importante ţin de importul de maşini, dar această afacere aproape că a dispărut. Bineînţeles, tradiţionala afacere cu carne de pui, dar care în ultimele două luni dispare ca afacere.

Când vorbim despre rezultate, aş vrea să dau prioritate beneficiilor societăţii. În opinia mea, nu există rezultat dacă cineva este învinovăţit de justiţie fără consecinţele potrivite.

Este o constatare, aceste intervenţii ale EUBAM au contribuit la creşterea bugetului de stat.  Aceşti bani pot fi folosiţi la mărirea pensiilor, la asigurarea medicinii, la îmbunătăţirea sistemului de învăţământ etc. Desigur aceasta este doar o bucăţică a tortei, şi ea nu este de ajuns. Totodată, cred că EUBAM se bucură de susţinere pentru că mulţi înţeleg că acest proiect este pentru oameni, nu împotriva lor.

— Ne puteţi spune despre cele aproximativ 200 kg de heroină descoperite anul trecut în Chişinău? Pe la ce punct de frontieră au trecut acestea?

— Cel care se consideră un profesionist niciodată nu va veni cu declaraţii despre unele cazuri care se află în mâinile altor autorităţi. Nu ar fi politicos. Dar dacă ar fi să vorbim în jurul acestui caz, vreau să spun că frontiera dintre R.Moldova şi Ucraina, inclusiv segmentul transnistrean, a fost folosită nu o singură dată pentru afaceri cu heroină. Cele aproximativ 200 kg de heroină prezintă un singur caz, dar lecţia trebuie învăţată. Lipsa de cooperae dintre partea transnistreană şi cea a R. Moldova a făcut ca ambele părţi să devină victime ale lipsei de cooperare. EUBAM este gata să faciliteze cooperarea dintre cele două maluri ale Nistrului, doar dacă este dorinţă de a face asta. Poate astăzi nu este cel mai potrivit timp de a vorbi despre această cooperare, dar acesta va veni degrabă.

— Cât de des este folosită Transnistria pentru contrabandă?

— În fiecare zi. Dar nu este o caracteristică doar a segmentului transnistrean. Astfel de infracţiuni sunt comune pentru mai multe frontiere. Adevărul este că acest segment de frontieră este verificat intensiv, fiind utilizate atât resurse umane, cât şi tehnologia modernă. Am recomandat câţiva paşi părţii ucrainene, care au şi fost puşi în practică. Ceea ce am găsit în 2005 – maşini la frontieră cu 60 de tone de mărfuri, nu se mai întâmplă azi. Dar aceste frontiere nu pot fi verificate după standardele UE până nu va fi soluţionat conflictul transnistrean.

Pentru conformitate,
Anastasia NANI



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. Stefanita

    Hora Unirii, la moldovenii din Caucaz

    În octombrie 2008 a venit la Chişinău, la Congresul diasporei moldoveneşti, organizat sub egida lui Voronin, o mică delegaţie din Federaţia Rusă, reprezentând românii moldoveni din Caucazul de Nord, din localitatea Moldavanskoie, raionul Krîmsk, ţinutul Krasnodar. Cea mai în etate participantă a delegaţiei, Vasiliţa (Vasilina) Ghimpu-Budurin, de 79 de ani, trebuia să interpreteze în concertul de gală câteva cântece moldoveneşti aduse din Caucaz, pe care le-a moştenit de la străbunii ei ajunşi acolo în secolul al XIX-lea din Codrii Basarabiei – pământ încorporat pe atunci în componenţa Rusiei ţariste. Pentru a ieşi în scenă, mătuşa Vasiliţa avea nevoie, desigur, de un costum naţional, pe care nu avea de unde să-l procure în Caucaz. Organizatorii congresului au împrumutat un costum pe potrivă de la Filarmonica Naţională, de la Capela corală „Doina”. Costumul, chiar dacă era din perioada sovietică, îi căzuse interpretei tronc la inimă şi l-a „cerşit” de la preşedintele Voronin pentru a-l lua cu ea în Caucaz. Comunistul nr. 1, atotputernic şi bun ca orice comunist la… promisiuni, pe loc i-a spus că acest costum îi va aparţine în continuare Vasiliţei Ghimpu… La câteva minute după concert, Voronin a dispărut, iar bătrâna interpretă a fost rugată de către responsabilii de la Filarmonica Naţională să restituie costumul mult râvnit… În următoarele zile, Voronin n-a mai apărut la întâlnirile cu reprezentanţii diasporei moldoveneşti. Probabil, pentru că nu s-au mai făcut filmări pentru cele trei televiziuni proprezidenţiale din RM…

    Deoarece un an mai devreme o vizitasem pe mătuşa Vasiliţa la casa ei din Caucaz, unde am fost primit ca un oaspete dorit şi drag, am hotărât s-o ajut. Avea ea nişte ruble ruseşti, am mai pus şi eu nişte lei moldoveneşti şi i-am procurat de la întreprinderea de artizanat din preajma Filarmonicii un costum moldovenesc de toată frumuseţea. După ce mai văzuse acolo şi o cămaşă frumoasă pentru bărbatul ei drag, Toader Morari, mi-a mărturisit că şi-o doreşte şi pe asta, pentru că este invitată să interpreteze câteva cântece moldoveneşti la concertul de Revelion la televiziunea locală din Krasnodar, iar în primăvară, la 15 martie 2009, vrea ca la jubileul său de 80 de ani să fie ambii îmbrăcaţi în costume naţionale. Spunea că, după moartea lor, ar fi bine să fie înmormântaţi în aceleaşi haine… N-am rezistat şi i-am îndeplinit şi acest sfânt „moft”. Mai mult chiar, am procurat o carte verde, am umplut un rezervor de benzină şi am plecat cu ea la fratele ei, Vasile Ghimpu, la Tepliţa, r-l Arţiz, reg. Odesa, la serbarea lui de 75 de ani de la naştere şi 50 de ani de căsătorie…Pentru că i-am făcut un bine, a insistat să vin la ei în ospeţie în vara anului curent, promiţându-mi că-mi va interpreta nişte cântece pe care nu le-a auzit încă nimeni de la ea şi că n-am să regret niciodată cheltuielile suportate până în Caucaz şi înapoi…

    A venit vacanţa studenţilor mei şi, în a doua jumătate a lunii iunie, am luat-o spre Caucaz de unul singur, cu mult încercata mea „Toyota”… Drumul a fost lung şi interesant, dar cu multe surprize din partea miliţiei ucrainene şi celei ruseşti, ca şi acum doi ani…Mătuşa Vasiliţa m-a aşteptat precum promisese. Totuşi, între timp, fusese internată la terapie intensivă în Novorosiisk, pe urmă s-a tratat la un spital din acelaşi oraş şi nu mai avea vigoarea de altădată… După o bogată masă moldovenească, i-am îmbrăcat pe bătrâni în costumele pe care le probaseră deja de două ori (la TV Krasnodar şi la aniversarea mătuşii) şi i-am condus în Casa cea Mare din casa lor, mai apoi – în curtea casei şi în grădina proaspăt prăşită, unde am făcut o sumedenie de fotografii… Ei ziceau că aşa arătau străbunii lor la hora satului înainte de a pleca în Caucaz în sec. XIX, unde ţarii ruşi le promiseseră „marea şi sarea”.

    A sosit şi clipa mult aşteptă a surprizei promise, de care mătuşa Vasiliţa nu uitase nici chiar după necazurile prin care a trecut… M-a rugat să pornesc dictafonul şi – după două cântece patriotice româneşti, de la mijlocul secolului XX, dar mai ales după cel de-al treilea număr al programului mătuşii Vasiliţa – am încremenit cu dictafonul în mână… Cel de-al treilea număr interpretat a fost… HORA UNIRII! A cântat Hora Unirii, dar a dansat-o doar cu mâinile… Puterile n-o mai slujeau ca odinioară.

    La întrebarea mea de unde a învăţat-o, că doar basarabenii din actualele frontiere ale R. Moldova, de unde încă nu plecaseră pe atunci străbunii moldovenilor din Caucaz, n-au participat la Unirea Principatelor din 24 ianuarie 1859, mi-a spus că nu ştie nimic de Unirea Principatelor, dar Hora Unirii o ştie de la cei trei ofiţeri români – inteligenţi şi culţi, cu un auz muzical de invidiat – care au stat la ei în casa din Moldavanskoie în timpul operaţiunilor militare din cel de-al Doilea Război Mondial… Mătuşa Vasiliţa mi-a mărturisit că, de 65 de ani, nu a mai cântat nimănui Hora Unirii. Mă întreb cum de a memorizat-o, deoarece pricep de ce n-a cântat-o vreodată în public. Dacă nu o interpreta pe ascuns, sub plapumă, rămâne doar o singură variantă – măreţia şi puterea acestei sfinte melodii pentru cei cu inima română, indiferent pe ce meridian sau paralelă ale globului pământesc s-au aflat şi se mai află ei până în prezent….

    Aşa am sărbătorit noi, trei români – mătuşa Vasiliţa Ghimpu-Budurin, moş Toader Morari şi subsemnatul -, aniversarea a 150-a de la Unirea celor două Principate Române – Moldova şi Muntenia…

    P.S. Un bun prieten de la Alba-Iulia, care a auzit/citit despre evoluarea mătuşii Vasiliţa la Chişinău în toamna anului 2008, m-a rugat s-o conving pe ea şi pe încă vreo câţiva moldoveni din Caucaz să accepte să viziteze Alba-Iulia în toamna anului curent, organizându-le un program special pentru a cunoaşte România nu doar din auzite. În timpul ultimei mele vizite în Caucaz, când am văzut starea sănătăţii mătuşii Vasiliţa, nici n-am încercat să-i tulbur liniştea cu această propunere. Dar n-a fost o problemă să-i conving pe alţi moldoveni de acolo să facă o excursie gratis în frumosul şi faimosul Ardeal. Criteriul a fost unul singur: să poată comunica româneşte cu românii ardeleni. Şi pentru că mi-ar trebui un vagon întreg ca să-i pot duce pe toţi vorbitorii de grai moldovenesc pe care i-am contactat în ţinutul Krasnodar, inclusiv din rândurile celor tineri, care mai comunică acasă „moldoveneşte” prin cele opt sate caucaziene vizitate de mine, am hotărât să le pun o condiţie: să posede paşaport pentru străinătate. În asemenea caz, am rămas cu doar patru posibili călători în România. Acum, aştept cu nerăbdare luna septembrie, când vor veni la Chişinău cei patru moldoveni caucazieni ai mei, să-i încarc în mult încercata mea „Toyota” şi să-i duc acolo unde, poate, nici n-au visat să ajungă vreodată.

    Am convingerea că ei, apoi şi alţi moldoveni din Caucaz, vor dori să mai revină în România. Nu neapărat gratis…

    Chisinau, Basarabia/Romanian Global News
    duminică, 16 august 2009

  2. STEFANITA

    SUA şi Rusia, de-a şoarecele şi pisica pe o miză globală

    Administraţia americană aplică în jocul cu Rusia tactica “good cop, bad cop”, cu Barack Obama şi Joe Biden în rolurile poliţiştilor. Rusia se prinde şi se irită.
    La doar câteva săptămâni după întâlnirile la nivel înalt pe care Barack Obama le-a avut la Moscova cu preşedintele Medvedev şi premierul Vladimir Putin ca să pornească dezgheţarea relaţiilor dintre cele două ţări, Joe Biden suflă din nou vânt rece către Rusia. După un periplu în Georgia şi Ucraina, prilej cu care a asigurat cele două ţări ex-sovietice care fac eforturi să iasă de sub influenţa Kremlinului că SUA le sprijină autonomia, vicepreşedintele american a lăsat deoparte fineţurile diplomatice şi nu a ezitat să facă o analiză a situaţiei Rusiei. A făcut câteva remarce usturătoare despre rateurile economiei, dar şi despre cum Rusia îşi pierde demnitatea şi are o conducere care “se agaţă de ceva din trecut”, toate într-un interviu publicat duminică de “Wall Street Journal”.

    Ruşii au “o demografie în scădere, o economie vlăguită, un sector bancar care nu are şanse să supravieţuiască în următorii 15 ani, sunt în situaţia în care lumea se schimbă în faţa lor, dar ei se agaţă de ceva din trecut”, a comentat Biden.
    Publicitate
    Vicepreşedintele a adăugat că problemele economice au împins Rusia să cadă de acord pe marginea programului de reducere a arsenalului nuclear şi nu o “epifanie” subită că nu trebuie să-şi mai ameninţe vecinii.

    Biden a declarat apăsat că administraţia Obama nu are de când să facă compromisuri cu Kremlinul de dragul îmbunătăţirii relaţiilor dintre cele două ţări. Mai mult, a spus Biden, e în interesul Rusiei să dorească asta. În acelaşi context, fostul senator a vorbit şi despre pragmatismul caracteristic liderilor ruşi. “Tipii ăştia nu-s nişte ideologi mediocri care se bazează pe ceva în care nu crede nimeni. Până la urmă sunt destul de pragmatici.” Tocmai din această cauză, SUA nu ar trebui să rişte foarte mult în discuţiile cu o Rusie care încă nu s-a împăcat cu gândul că şi-a pierdut statutul de superputere.

    Rusia a reacţionat prompt, declarându-se contrariată de semnalele ambivalente pe care i le trimit liderii de la Casa Albă. “Se pune întrebarea: cine fixează politica externă a Statelor Unite? Preşedintele sau membrii respectabili ai echipei sale”, se întreabă Serghei Prihodko, consilierul preşedintelui rus Dmitri Medvedev, după cele mai recente declaraţii acide ale secundului preşedintelui american.

    Potrivit lui Prihodko, declaraţiile lui Biden sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât vin după ce relaţia dintre cele două ţări s-a mai ameliorat graţie mesajelor împăciuitoare transmise de Obama cu ocazia vizitei sale de “resetare” a relaţiilor.

    “Dacă unii membri ai echipei şi ai guvernului lui Obama nu agreează această atmosferă, de ce nu o spun clar?”, a declarat oficialul rus pentru agenţia Interfax. “Dacă nu sunt de acord cu linia propusă de preşedintele lor, trebuie să ştim şi noi.”

    Joe Biden are reputaţia unui om slobod la gură, care face declaraţii ce transcend politica oficială. Tocmai din această cauză nu e foarte clar dacă Biden a transmis un mesaj oficial sau a vorbit cum l-a tăiat capul.

    Casa Albă nu s-a delimitat de spusele vicepreşedintelui, dar încearcă să îndulcească puţin situaţia. “Preşedintele şi vicepreşedintele cred că Rusia va coopera cu noi nu din slăbiciune, ci pentru a-şi servi propriul interes naţional”, a declarat pentru “New York Times” purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Robert Gibbs.

    Totuşi, “perplexitatea” declarată a Rusiei nu este foarte sinceră. De la schimbarea conducătorului de la Casa Albă, Rusia şi SUA par să-şi fi desemnat demnitarii care să se marcheze om la om. Astfel, dacă preşedintele Obama afişează înţelegere faţă de Rusia, secretarul de Stat american, Hillary Clinton, este responsabil cu dojenirea Kremlinului. În acelaşi timp, “liberalul” Medvedev se arată deschis faţă de Washington, iar “dictatorul” Putin, secundat de ministrul de Externe, Serghei Lavrov, ridică mai des vocea la SUA. Singurul element nou din această ecuaţie este intrarea lui Biden în acest joc. O mişcare deloc surprinzătoare, ţinând cont că fostul senator de Delaware este unul dintre cei mai buni cunoscători ai relaţiei cu Rusia dintre politicienii de la Washington şi şi-a făcut un nume în timpul contrelor politice din perioada Războiului Rece.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *