Declaraţia de la Kiev, Medvedev—Ianukovici, în «problema transnistreană»

Ce va urma pentru R. Moldova?

Anatol Ţăranu, politolog

Pe termen scurt, nu va urma nimic. Au mai existat şi alte declaraţii, dar fără efect major asupra procesului de reglementare a «conflictului». Declaraţia de la Kiev nu a făcut decât să reconfirme o poziţie mai veche a Rusiei, convenită de Putin, Voronin şi Smirnov pe 18.03.2009, prin care transformarea forţelor militare «pacificatoare» ruse din Transnistria în civile era condiţionată de soluţionarea definitivă a diferendului. Elementul nou e că Ianukovici, prin Declaraţia de la Kiev, a subordonat politica externă a Ucrainei celei ruseşti, inclusiv în problema transnistreană. Poziţia lui Ianukovici diferă mult de cea a lui Iuşcenko, care a încercat să echilibreze poziţiile părţilor la negocieri. Schimbarea relaţiilor Kiev-Moscova se va lăsa resimţită la Chişinău.

Oleg Serebrian, deputat

Îmi vine greu să spun ce va urma. Oricum, nu vreau să fiu pesimist. Prin Declaraţia de la Kiev cei doi au vrut să spună că Moscova şi Kievul au ajuns la înţelegerea să practice o politică comună în zona Mării Negre şi a conflictelor îngheţate. Este o situaţie care trebuie analizată cu multă atenţie şi prudenţă. Cu toate acestea, nu vreau să cred că Ucraina ar putea sprijini, să zicem, proiectele de  federalizare a Moldovei sau alte proiecte de acest gen, întrucât ar avea de pierdut din asta însăşi Ucraina. Este greu să ne imaginăm că Kievul nu conştientizează faptul că  federalizarea Ucrainei ar însemna, practic, dezmembrarea ei, chiar dacă anumiţi experţi caută să convingă oficialităţile de la Kiev că federalizarea Ucrainei ar fi o salvare a ei de la descompunere.

Oazu Nantoi, deputat

Avem o revenire, în fapt, la perioada pre-Iuşcenko, când Moscova şi Kievul au mers mână în mână în această problemă, deşi nici Iuşcenko nu şi-a menţinut toate angajamentele. Este un târg. Şi Moscova, şi Kievul vor căuta să-şi rezolve anumite probleme şi interese din contul Moldovei. Depinde dacă Ucraina va rămâne ataşată ideii de integrare europeană. Dacă va vrea acces pe piaţa europeană, dacă va vrea liberalizarea vizelor pentru cetăţenii ei, atunci s-ar putea să nu profite de acest târg, în caz contrar… Două zile în urmă, la Tiraspol a fost reputatul Anatoli Kinah, care a discutat, ocolind Chişinăul, probleme de colaborare economică. Poftim. Coincidenţa de poziţii între Moscova şi Kiev în problema transnistreană nu ne promite nimic bun.

Victor Chirilă, analist politic

Cu siguranţă, vor urma nişte negocieri mai dure în «problema transnistreană». Nu cred, însă, că poziţiile Kievului vor fi, în toate, identice cu ale Moscovei, tot aşa cum nu cred că Iuşcenko a fost mai sincer în relaţiile cu noi decât poate fi Ianukovici. S-ar putea ca Kievul să vrea să exploateze această situaţie politică nouă în problema demarcării frontierelor cu Moldova. Dar asta nu înseamnă că Chişinăul trebuie să accepte soluţionarea diferendului cu orice preţ. Chişinăul are nevoie de o reevaluare a strategiilor în relaţiile cu Kievul. Nu trebuie să ne facem din «problema transnistreană» o prioritate majoră atât timp cât lucrurile nu sunt în favoarea noastră. Este important să nu admitem degenerarea situaţiei la Nistru, în rest trebuie să ne calculăm şi noi priorităţile.