Pasiune cu zumzet

293-zumzetA descoperit tainele albinăritului din ambiţie. Era o provocare, care s-a transformat treptat într-o pasiune de-o viaţă. Nea Gheorghe Maluda, pensionat după o lungă carieră în cadrul căilor ferate, de jumătate de secol este însoţit de zumzetul acestor gâze.

Ele nu se compară cu nici o altă vietate de pe pământ, este convins prisăcarul, iar atunci când cineva îl întreabă despre albinele sale, pe dată se înviorează, în ochi îi apare o scânteie, parcă şi mai tânăr devine şi vorbeşte ca din carte, dar cu mare entuziasm. Trebuie să-ţi placă şi să nu-ţi fie teamă de înţepături, crede apicultorul că ar fi secretul acestei îndeletniciri.

Când s-a căsătorit, s-a pomenit proprietar de albine. La nuntă, a primit în dar de la un unchi o familie de insecte. Fără cunoştinţe despre această ocupaţie, fără timp liber pe care să-l dedice acesteia şi cu puţină dorinţă, nu a reuşit atunci să le înmulţească. Au murit toate, şi cel mai decepţionat a fost unchiul, care a şi dat de înţeles despre acest lucru. Din întâmplare, a auzit odată cum unchiul spusese că nu a avut ce face când a dăruit albinele, că numai le-a pierdut. Tare l-au jignit aceste cuvinte pe tânăr. Peste vreo câţiva ani, şi-a cumpărat albine singur. Petrecea un coleg, care se muta cu traiul în Rusia, cu tot cu albinele pe care le avea. Deja încărcate în tren, Gheorghe i-a zis colegului, mai în glumă mai în serios, să-i vândă o familie. A cumpărat două, pentru care a plătit două sute de ruble, îşi aminteşte el. Urma să-i demonstreze unchiului că nu în zadar a făcut acel dar. Atunci a început marea lui dragoste.

S-a abonat la o revistă pentru apicultori. Când ajungea la Moscova, primul loc unde mergea era magazinul de albinărit – căuta broşuri. Un cunoscut îi dăduse o carte, “Apicultura”, în româneşte, iar el îşi cumpărase varianta rusească. Aşa şi-a fundamentat relaţia cu aceste gâze. A reuşit şi şapte discipoli să-şi facă, în Cotiujeni, Rezina, localitatea sa de baştină. Unul dintre aceştia are chiar peste o sută de familii de albine.

De când e la pensie, deja de câteva decenii, nea Gheorghe tot timpul şi-l petrece la prisacă, în vie. Acolo, sub un nuc, are un scaun şi o măsuţă cu dulap, unde-şi ţine instrumentarul şi registrele, în care, cu mare grijă, face însemnări despre familii: date, cifre, observaţii. La sfârşitul verii, scoate mierea. Roada din acest an ajunge cam la 80 de kilograme de miere: vreo 30 de mai, iar restul de floarea-soarelui. Le-a mai lăsat şi albinelor, ca să aibă cu ce se hrăni. În satul său de baştină, de unde s-a mutat în ultimul timp la fecior, la Cineşeuţi, erau mai mulţi prisăcari şi veneau oameni, speculanţi îi numeşte moşul, şi le cumpărau mierea. Acum, o vinde pe la cunoscuţi, iar din ce-i rămâne, face tărie, una deosebită.

Se odihneşte în perioada rece a anului, când albinele sunt într-un fel de amorţire şi nu trebuie deranjate. În acest an, a intrat în iarnă cu 20 de familii, nu chiar multe, dar binişor, dacă iei în calcul că în primăvară îi dispăruseră toate. Prisăcarul s-a îmbolnăvit, a fost la spital, nu a putut pregăti de iarnă stupii şi albinele, şi ele nu au supravieţuit. A mai avut astfel de pierderi, şi de fiecare dată a avut curajul şi răbdarea s-o ia de la capăt. Îşi aminteşte că, după accidentul de la Cernobâl, i-au murit toate albinele. În acel an a avut cele mai multe familii, 40 la număr.

Dar nu a avut niciodată prea multe albine, pentru că nu a făcut din această ocupaţie o afacere. Nici miere nu consumă. Le ţine pentru plăcerea sa. “Sunt cele mai curate vietăţi. Totul este foarte bine organizat la ele în stup, fiecare are o funcţie anumită”, spune cu admiraţie bătrânul. El consideră că fiecare stup este ca o familie sau chiar ca un stat, doar că albinele sunt mult mai avansate decât oamenii, care au multe de învăţat de la ele.

Tatiana EŢCO

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *