Învingătoare în lupta pe care puţini o câştigă

Prin anii 1999—2000 am suportat una dintre cele mai severe dureri în partea stângă a capului. Această durere ce îmi ţinea creierul ca într-o menghină a durat 6 luni. În accesele extreme, vroiam să mă lovesc cu fruntea de pereţi, şi alt gând decât acela că aş fi avut cancer nu îmi venea. Nu mai puteam citi de câteva luni, nu mai puteam vedea nimic clar. Am avut un moment în care m-am întrebat: ce aş pierde dacă aş muri în curând?

Din acel moment am decis că, orice s-ar întâmpla, aş vrea să văd mai întâi lumea, să cunosc oamenii cu problemele şi bucuriile lor.

Cu aceste gânduri, am încercat să cunosc viaţa şi oamenii din diferite ţări. R. Moldova a fost unul dintre popasurile pe care le-am avut în acest sens. Trebuie să spun că multe lucruri m-au uimit aici, în locul despre care se spune că e unul dintre cele mai nefericite de pe pământ.

În perioada aflării mele în Moldova, am întâlnit-o pe Doina. Este, la prima vedere, o tânără ca şi multe altele, plină de energie şi pasionată de a schimba viaţa în bine.

În realitate însă, Doina Chiorescu este una dintre puţinele învingătoare într-o luptă în care puţini se încumetă să se opună. Într-o bună zi, a fost informată că are cancer într-un stadiu avansat. Timp de 2 ani (din 2005 până în 2007) a făcut nenumărate şedinţe de chimioterapie, tratamente complicate şi obositoare. Doina a învins boala, dar a decis că lupta ei nu trebuie să înceteze aici. De atunci Doina vizitează periodic Spitalul Oncologic, pentru că ţine legătura cu pacienţii şi încearcă să îi ajute şi pe alţii să lupte.

Doina a descoperit că are o tumoare la nazofaringe când avea 15 ani. După o operaţie complicată, a apărut o altă tumoare. Astfel, au urmat şedinţe interminabile de chimioterapie, cu senzaţii de sfârşeală totală şi cu schimbări vizibile în aspectul exterior. Era elevă, şi trebuia să ţină pasul cu şcoala, chiar dacă era sleită de puteri. În timp ce unele persoane, auzind că are cancer, se gândeau la moarte, ea îşi punea în faţă sarcini noi, pe care trebuia să le îndeplinească. Astfel, în loc să numere pierderile, ea a devenit mai puternică şi a învăţat mai multe. Doina nu s-a gândit la final nici atunci când vreo 4—5 colegi de spital decedaseră în această perioadă. Ea a ştiut că viaţa merită tot efortul şi a învins.

Acum Doina comunică cu copiii care au probleme oncologice, ajutându-i să lupte cu această boală, căci starea de spirit este foarte importantă în timpul tratamentului. Totodată, lista ei de prieteni a devenit enormă. În timp ce se afla în spital, secţia în care era internată a fost vizitată de tânărul politician Dorin Chirtoacă, actualul primar de Chişinău. Doina a înţeles că tinerii pot face multe şi, în scurt timp, s-a alăturat echipei de tineri din cadrul Partidului Liberal. Acum Doina mai activează şi în cadrul programului “Projects Abroad”, prin intermediul căruia am ajuns la Chişinău, iar spiritul ei neînfrânt îi ajută pe mulţi să înţeleagă că R. Moldova este o ţară a tinerilor puternici.

“Înainte să aflu de problemele mele de sănătate, consideram că tot ce mi se oferă în viaţă mi se cuvine pur şi simplu şi nu mă mulţumeam cu puţinul. Acum, după ce am trecut prin această luptă, primesc orice clipă ca pe un dar nemaipomenit”, mi-a spus Doina.

Am fost total de acord cu ea. Trebuie să iubim viaţa, să iubim oamenii, să îi ajutăm pe cei care au nevoie de o mână întinsă. Atunci doar am putea simţi împlinirea adevărată a unei vieţi fericite. După ce am întâlnit-o pe Doina, am revenit deseori la gândul – de ce ne torturăm reciproc cu drame inventate în aceste câteva zeci de ani de viaţă oferiţi fiecăruia? De ce invocăm uneori scandaluri şi suferinţe, atunci când viaţa este atât de valoroasă? Este important să alegem să ne dedicăm viaţa doar lucrurilor care merită.

Doina a decis să ajute oamenii care trăiesc ceea ce a trăit ea. Ea ţine legătura cu Centrul “Motivaţie”, cu Casa “Gavroche” şi cu mulţi alţi copii care trec prin perioade complicate, în care atât de rar găsesc pe cineva alături.

(La încheierea stagiului meu la Ziarul de Gardă. Sincere mulţumiri tuturor colegilor care m-au ajutat pe perioada aflării mele în R. Moldova. Sunteţi cu toţii foarte curajoşi, luptând pentru idealurile în care credeţi.)

Ruth WAUNG pentru Ziarul de Gardă

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *