Două inimi gemene. Memorii

Sunt 19 ani de când Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au trecut în nefiinţă. La 30 octombrie, rudele şi prietenii apropiaţi au venit la cimitir să aprindă o lumânare în memoria celor doi. Spre decepţia familiei, în fiecare an, tot mai puţini oameni de cultură găsesc timp pentru comemorarea „inimilor gemene”.

Ziua de 30 octombrie a rămas în memoria noastră drept o zi tragică, în care s-au stins vieţile a doi mari cântăreţi ai neamului românesc. Duminică, 30 octombrie, s-au împlinit 19 ani de când Ion şi Doina au păşit pe celălalt tărâm. La cimitirul unde îşi dorm somnul veşnic a fost oficiat un parastas în memoria lor.

Ei trăiesc cât noi le cântăm cântecele

Oamenii care au venit la mormântul Doinei şi a lui Ion Aldea-Teodorovici au adus flori pentru cei doi, amintiri despre ei, dar şi cântecele lor. Anton Roşu, laureat al Festivalului „Două inimi gemene”, cunoaşte toate piesele celebrului cuplu: „Îmi sunt foarte aproape de suflet cântecele Doinei şi ale lui Ion. Ei trăiesc cât noi le cântăm cântecele”.

Mihai Munteanu, artist al poporului, îşi aminteşte că, în ziua în care a primit groaznica veste, se afla la Iaşi, unde urma să cânte într-un spectacol: „Nici nu-mi amintesc cum am cântat a doua zi. Eram cu gândul doar la ei. Imediat ce-am terminat, am plecat spre Chişinău”. Mihai Munteanu mărturiseşte c-a fost bun prieten cu acest cuplu: „Mi-e dor de ei… Suntem norocoşi că-l avem pe Cristian, în ochii şi-n vocea căruia îi vedem şi-i auzim pe părinţii lui. Mi-e ca un fiu, iar el îmi zice tată”.

Cristi Aldea-Teodorovici a moştenit harul muzical de la părinţii săi: „Sunt mândru de muzica părinţilor mei, care nu poate fi comparată cu altă muzică. Părinţii mei nu mai sunt şi le cânt şi lor, ca s-audă şi ei de-acolo, de sus, cântecul care tot ei l-au scris pentru noi”. Cristi este convins că memoria părinţilor săi va rămâne veşnică atât timp cât oamenii se vor aduna în fiecare an la cimitir ca să-şi amintească de ei: „Doar astfel focul lor va arde continuu”.

Ne-au rămas cântecele lor, zestrea lor

Eugenia Marin, mama Doinei, remarcă faptul că primul monument al Doinei şi al lui Ion a fost ridicat la Piteşti graţie lui Florin Şandru, doctorand în istorie la Academia Română din Piteşti, precum şi prima stradelă Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Florin Şandru îşi aminteşte că, „în 1996, am înălţat, în centrul Piteştiului, primul monument de bronz în memoria Doinei şi a lui Ion, care a fost dezvelit în 1997, iar numele lor îl poartă o stradă din oraş”.

Potrivit doctorandului, „Ion şi Doina au fost simbolul naţional al românilor. Ce-au cântat ei, n-a mai cântat nimeni. Românul trăieşte prin ce-au cântat ei, prin muzica lor şi prin versurile pe care le-au scris. Aţi avut şi am avut nişte oameni de mare valoare. Din păcate, acum nu mai sunt, dar au rămas cântecele lor, zestrea lor. Ei au fost simbolul naţional al României. Nimeni n-a cântat mai bine decât ei pe Dumnezeu, pe Eminescu, Tricolorul şi limba română”.

Deşi i se citeşte tristeţea în ochi, Cristi susţine că această zi nu trebuie să fie una de tristeţe, ci „de amintire cu drag de cei doi, care, cu siguranţă, ne privesc acum din cer şi, probabil, le e mai bine acolo. Cred că trebuie pur şi simplu să venim să ne amintim de ei, de bunul Dumnezeu, de Isus Hristos şi cred că viaţa noastră ar fi mult mai frumoasă dacă vom face aceste lucruri”.

Au dus pe lumea cealaltă multă muzică

În fiecare an este desfăşurat Festivalul Internaţional de muzică uşoară „Două inimi gemene” in memoriam Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. Festivalul durează trei zile. În primele două zile se desfăşoară propriu-zis concursul, iar în ziua a treia are loc Concertul de Gală al Laureaţilor. Pe 15 noiembrie (ziua de naştere a Doinei) anul curent va avea loc cea de-a IX-a ediţie a Festivalului.

Mihai Munteanu, artist al poporului, menţionează importanţa acestui festival, la care pot participa atât persoane din ţară, cât şi de peste hotare: „Cât timp voi fi, voi face tot posiblilul ca acest festival să aibă loc. E o bucurie mare pentru noi toţi că vin interpreţi şi de peste hotare şi cântă cântecele lui Ion în limba română. Când auzi un cântăreţ, de exemplu, din Bulgaria, cântând „Eminescu”, te emoţionează până la lacrimi. Sunt nişte lucruri incredibile, care trebuie păstrate şi care trebuie promovate, pentru că, altfel, noi suntem cam uituci, dar festivalul va fi mereu”.

Cântăreţul de operă Mihai Munteanu, care se afla mereu în preajma lui Cristi, a ţinut să precizeze că-i va susţine toate deciziile şi-i va fi alături cât timp acesta va avea nevoie de el. Pe de altă parte, Mihai Munteanu a regretat atât trecerea în nefiinţă a cuplului Aldea-Teodorovici, cât şi faptul că astfel de cântece nu vor mai fi: „Ion şi Doina au dus pe lumea cealaltă multă muzică. Vă daţi seama câtă muzică ar fi scris Ion dacă ar mai fi fost? Noi suntem aşa: mereu spunem „dacă ar fi fost” şi nu întotdeauna apreciem ceea ce avem în momentul de faţă”.

O floare în amintirea lui Ion şi Doina

Deşi cântecele lui Ion şi Doina au un loc deosebit în inima şi istoria poporului nostru, tot mai puţini oameni de cultură îşi amintesc de ziua teribilului accident din 30 octombrie. Eugenia Marin, mama Doinei, este profund întristată că, în fiecare an, tot mai puţini oameni vin la cimitir să comemoreze acest cuplu: „Sunt tristă pentru intelectualitatea noastră, pentru scriitorii noştri, pentru cântăreţii, compozitorii noştri, care parcă nici n-ar exista în ţara Moldovei. Toată lumea uită că viaţa pe pământ este trecătoare. Toţi se vor întâlni acolo, sus. Doina şi Ion au trăit nu doar pentru ei, au cântat nu doar pentru ei, ci pentru noi toţi, ca să ne trezească acea dragoste pentru pământ şi pentru neam pe care au purtat-o ei în sufelt, în sânge, în conştiinţa lor”.

Deşi intelectualitatea nu găseşte timp să comemoreze acest cuplu cel puţin o dată pe an, tinerii care nu i-au cunoscut personal ţin minte pentru ce-au luptat cei doi şi învaţă cântecele lor pentru a le transmite mai departe neamului. Grupul de Iniţiativă „Spirit Românesc”, an de an, este alături de familia Aldea-Teodorovici. Liderul grupului, Pavel Munteanu, subliniază importanţa acestui cuplu în istoria Moldovei: „Cântecele lor transmit un mesaj care, din păcate, se cam uită: maluri de Prut, unire, românism, limbă română. Ele ţin vie flacăra românismului aici, în Basarabia”. Nu toţi membrii grupului, însă, sunt din Chişinău. Unii tineri au venit din alte regiuni ale ţării ca să cinstească memoria lui Ion şi a Doinei. Astfel, Elena Gamurari din s. Micleşti, r. Criuleni, susţine că „am venit special să depun o floare în amintirea lui Ion şi Doina”.

În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la ora 2.30, maşina în care se deplasau Ion şi Doina Aldea-Teodorovici spre Chişinău a intrat într-un copac în apropierea localităţii Coşereni, la 49 de kilometri de Bucureşti. În maşină se aflau patru persoane, şoferul şi însoţitorul au scăpat cu viaţă, în timp ce Ion şi Doina, aflaţi pe bancheta din spate, au fost striviţi între greutatea maşinii şi copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută ca o tragedie naţională.

Olga BULAT