100 de ani de la naşterea monahului de la Rohia: Cum îşi relata viaţa Nicolae Steinhardt

În această lună se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Nicolae Steinhardt, creatorul unei opere unice în literatura română, faimoasa mărturie intitulată “Jurnalul fericirii”. În superba sa carte, el povesteşte despre trecerea sa “de la întuneric la lumină”, referindu-se la convertirea la creştinism, eveniment ce a avut loc pe 15 martie 1960, în celula 18 a închisorii Jilava, unde era deţinut politic, fiind condamnat în lotul Noica-Pillat, lotul “intelectualilor mistico-legionari”.Despre viaţa sa, Steinhardt a scris nu doar în “Jurnalul fericirii”, ci şi într-o minunată autobiografie, care se păstrează la Mănăstirea Rohia, lângă Târgu-Lăpuş, unde Steinhardt a fost călugăr. Iată această autobiografie:

“Din porunca ÎPS Sale Arhiepiscopul Teofil Herineanu şi după îndemnul Părintelui Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul meu, schiţez această scurtă autobiografie spre a fi păstrată în arhiva Mănăstirii Rohia.

Sunt născut în 1912 într-o margine de Bucureşti, unde tatăl meu, inginer, conducea o fabrică de mobile şi cherestea. Din copilărie m-au atras clopotele şi obiceiurile creştineşti. Părinţii mei erau în bune relaţii cu preotul Mărculescu de la biserica locală, Capra, unde am mers şi eu. Clasele primare le-am urmat parte acasă, parte la Şcoala Clementa (în răstimp ne mutaserăm în centrul oraşului). La Liceul Spiru Haret am fost singurul dintre cei patru elevi israeliţi care nu am venit cu certificat de la rabin, ci am învăţat religia creştină, avându-l drept dascăl pe preotul Gheorghe Georgescu, de la biserica Sfântul Silvestru, om de ispravă, care mă simpatiza şi-mi da note mari. Bacalaureatul l-am luat în 1929, urmând apoi cursurile Facultăţii de Drept şi Litere.

Mi-am terminat studiile în 1934, însă doctoratul în drept l-am luat abia în 1936. După aceea, până la izbucnirea războiului mi-am continuat studiile la Paris şi în Anglia. Reîntors în ţară, nu am avut de suferit ca evreu, tatăl meu – încetăţenit prin lege individuală votată de Parlament şi ofiţer de rezervă, fiind recunoscut «evreu de categoria a doua», care ne punea la adăpost de măsuri vexatorii. Am executat, totuşi, – deşi puteam fi scutiţi – munca obligatorie şi munca la zăpadă, însă în condiţii de operetă. Ar fi cu toate acestea făţărnicie din partea mea dacă nu aş recunoaşte că măsurile luate cu privire la evrei nu m-au întristat, dându-mi totodată prea bine seama că guvernul ţării – date fiind împrejurările – nu putea proceda altfel, şi admirând curajul şi mărinimia sa în refuzul de a da ascultare ordinelor venite din exterior, care cereau imperios executarea populaţiei evreieşti. Afecţiunea mea pentru Neamul Românesc s-a întărit.

Greu m-am împăcat cu regimul introdus în toamna 1947. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat destulă voinţă şi luciditate pentru a nu mă lăsa prins în capcană de ademenirile acestui nou regim. Purtarea majorităţii coreligionarilor mei m-a surprins şi m-a supărat, făceau jocul unui partid, care, de altfel, avea să se descotorosească de ei. Am suferit alături de atâţia alţii, am fost dat afară din casă şi din barou şi am dus-o foarte greu din punct de vedere material şi sufletesc. Am fost şi foarte bolnav vreme îndelungată.

Din punct de vedere spiritual lucrurile au evoluat în cu totul alt mod. Mă simţeam din ce în ce mai atras de creştinism. Cu o bună şi binevoitoare prietenă, Viorica Constantinide, mergeam des pe la diferite biserici, ea fiind o credincioasă fierbinte. Datorită unor oameni de mare cultură şi intensă trăire creştină – Virgil Cândea şi Paul Simionescu – m-am putut apropia de literatura patristică şi de filosofia creştină. Progresam, aşadar, pe amândouă planurile: teoretic şi practic. Eram, în realitate, apt pentru botez, îmi lipseau numai curajul şi hotărârea de a face pasul final. Şovăiam, mi-era ruşine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorinţă şi panică, prielnică lenei şi tergiversării. Mi-era şi teamă, mă ştiam foarte necurat. Domnul lucrează însă în chip tainic şi umblă pe căi misterioase.

În 1959, grupul de prieteni căruia îi aparţineam de câţiva ani a început să fie arestat, primul dintre noi fiind Constantin Noica. Am fost chemat la Securitate ultimul dintre toţi, cerându-mi-se să fiu martor al acuzării şi punându-mi-se în vedere că, dacă refuz, voi fi arestat şi implicat în «lotul intelectualilor mistico-legionari». Îndemnat cu putere de tatăl meu (mi se acordaseră trei zile răgaz), ba şi beştelit pentru a fi primit să reflectez trei zile, şi învrednicindu-mă cu harul Domnului, am refuzat să fiu martor al acuzării; am fost arestat, judecat în cadrul «lotului mistico-legionar Constantin Noica – Constantin Pillat” şi osândit la 12 ani de muncă silnică pentru crima de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului.

www.romanialibera.ro

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Luana

    Actiunea-2012″:
    “Școala de cultură și afirmare românească”
    organizată la Soroca. 27-29 iulie 2012:
    ———————————————–————————————–

    Pregătirea, stimularea şi valorificarea potenţialului tinerilor etnici români

    din Republica Moldova prin prezentarea unor modele româneşti autentice,

    susţinerea unor prelegeri de istorie, etnologie, folclor, management cultural şi de proiect,

    de dezvoltare personală şi profesională, precum şi prin desfăşurarea unor activităţi aplicative.

    Sunt eligibili tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 30 de ani.

    —————————————————–————————————-
    Această ediție a ȘCAR are loc în contextul derulării Programului Lideri pentru Unire

    și este prima școală de acest gen organizată pe malul stâng al Prutului.

    La finalul evenimentului, participanții vor primi diplome de absolvire a cursurilor.

    Cheltuielile ce țin de cazare și masă sunt suportate de către organizator.

    Costurile ce țin de transport vor fi suportate de către participanți.

    —————————————————————————————————————-

    Pentru a aplica la Școala de Cultură și Afirmare Românească

    doritorii trebuie să trimită până vineri, 20 iulie 2012

    la adresa de email:

    contact@actiunea2012.ro

    formularul de înscriere.

    Pentru a fi siguri că veți fi acceptați, puteți atașa de asemenea și mărturii foto/video ale atașamentului vostru întru susținerea culturii românești.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *