Lista lui Papuc

Vineri, 10 aprilie, a 4-a zi de după proteste

Au trecut trei zile de filări şi arestări. Reţinerile au loc nu doar la Chişinău, ci şi în întreaga republică. Imaginile protestatarilor au fost multiplicate. Poliţişti, cu fotografii în buzunare şi în mape, au demarat vânătoarea de oameni. Frica e şi mai mare după ce, în ajun, prim-ministra Zinaida Greceanâi s-a adresat părinţilor, în special mamelor, în calitatea sa de prim-ministru şi de mamă, spunându-le că «poliţia va folosi toate mijloacele necesare pentru apărarea constituţionalităţii R. Moldova, inclusiv armele».

La o oră târzie, aflăm că, la Penitenciarul nr. 13, au fost aduşi vreo 60 de tineri – toţi cu urme severe de violenţă. Au fost supuşi controlului roentgen şi au fost închişi în celule cât mai izolate. Unii nu au participat la proteste, dar au fost urmăriţi şi luaţi. Accesul la ei este limitat. E imposibil să afli exact din ce cauză au ajuns în arest.

Sâmbătă, 11 aprilie, a 5-a zi de după proteste

Sub presiunea opiniei publice, a părinţilor dezolaţi, a instituţiilor de protejare a drepturilor omului, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) postează pe site-ul său oficial două liste cu numele persoanelor reţinute şi arestate în legătură cu evenimentele din 6-8 aprilie 2009. Potrivit unor avocaţi, listele sunt incomplete, iar despre un număr mare de persoane, dispărute de la locul de trai sau de studii, nimeni nu cunoaşte nimic. Printre aceştia sunt şi minori.

Copii, adolescenţi şi oameni maturi, luaţi de poliţişti în uniforme sau în civil, au fost încarceraţi în penitenciare, izolatoare de detenţie preventivă, în garajuri sau beciuri. Numele mai multor dintre ei nu se regăsesc în «listele» lui Papuc. Să fie maltrataţi într-un hal fără de hal, încât organele de ordine îi ţin departe de ochii lumii?

Duminică, 12 aprilie, a 6-a zi de după proteste

Sute de părinţi, rude şi prieteni îi caută pe cei reţinuţi. Informaţia oficială este confuză, nesigură. Angajaţii sectoarelor de poliţie refuză să explice exact unde anume se află cei pe care îi caută apropiaţii.

Pentru că listele conţin date exacte despre domiciliul persoanelor reţinute, încercăm să aflăm în ce stare sunt acum cei incluşi în liste, ce spun ei despre condiţiile în care au fost deţinuţi şi ce vor întreprinde ulterior în cazul în care consideră că au fost reţinuţi ilegal, fiind şi maltrataţi de poliţişti.

Zeci de numere de telefon, oferite de birourile de informaţii ale Moldtelecom, în baza adreselor de la domiciliu, nu răspund. Reuşim, într-un moment, să găsim nişte părinţi îngrijoraţi. «Nu cunoaştem nimic despre locul aflării. Nu ştiu cum, pe ce căi, ne-a telefonat cineva acasă şi ne-a spus că I. e închis». Părinţii plâng în receptor. «Ar putea să-l exmatriculeze?», întreabă cineva.

Alţii au aflat despre omorul lui V. Boboc şi cred că ar mai putea fi decedaţi, pierduţi fără urmă. Poate fi şi copilul nostru printre ei?

Căutăm în liste în special nume de fete reţinute şi asta pentru că, în ajun, de la un medic aflasem că unele ar fi fost agresate fizic şi violate. E greu să pui la îndoială aceată informaţie, deoarece şi câteva ziariste de la ZdG au fost ameninţate de poliţişti cu violul.

Cineva răspunde la telefon. Spune că a fost reţinută de acasă, după 23.00, pe motiv că ar fi făcut gălăgie. «Nu am fost la proteste, nu am nimic în comun cu aceste acţiuni. M-au ţinut 24 de ore, în condiţii insuportabile. Nu m-au agresat, dar cunosc o fată care a avut de suferit tare multe la poliţie. Ştiu că vrea să-i acţioneze în judecată»… Căutăm şi alte adrese, de prin raioane.

Luni, 13 aprilie, a 7-a zi de după proteste

De dimineaţă continuăm căutările. Lista e complexă, iar la unele adrese, indicate de poliţişti, nu locuiesc astfel de persoane. Orice inexactitate te face neîncrezător. Se pare că omorul lui Valeriu Boboc nu e ultimul.

La una dintre adrese răspunde fratele unui deţinut. E îngrijorat. Nu cunoaşte nimic despre starea în care se află fratele său. L-a căutat prin toate comisariatele – fără succes. Închide telefonul, după ce mă avertizează că telefonul său e interceptat.

Vorbim cu o mamă, dintr-un raion. O întrebăm dacă a reuşit să-i transmită mâncare sau haine calde fiului său, deţinut la Comisariatul de Poliţie din acea localitate. «Nu am reuşit, deşi îi cunosc bine pe toţi angajaţii, pentru că, vă daţi seama, la ţară se cunoaşte om cu om. Am încercat, de mai multe ori, dar mi-au spus, privind în jos, că nu mă pot ajuta cu nimic, deoarece fiul meu ar fi fost catalogat «deţinut politic». Mi-au zis că dacă era reţinut pentru hoţie sau pentru huliganism, mi-ar fi primit pachetul, dar dacă e «deţinut politic», nu au dreptul. Am rămas singuri cu Dumnezeu», spune femeia.

În Chişinău, la un număr de telefon, găsim un tată bolnav. «Sunt bolnav. Nu ies din casă. Soţia se ocupă de tot. Ea îl caută pe feciorul nostru. Nu-mi spune prea multe, ca să nu mor de scârbă».

La alt număr de telefon aflăm: “Copilul nostru poate muri oricând”. Părinţii lui R. C., arestat la 7 aprilie în scuarul Teatrului de Operă şi Balet, sunt îngrijoraţi de starea gravă în care se află fiul lor. “Suferă de astm bronşic. Poate muri în orice clipă”, spune M. C., precizând că, mai mult timp, nu a putut afla nimic despre locul aflării lui R. “Când am aflat unde stă închis, am insistat să-i transmit cel puţin nişte medicamente. Are nevoie urgentă de “salbutamol”. I-am dus medicamentul, dar au refuzat să i-l transmită”, spune tatăl băiatului.

Potrivit unor foşti colegi de celulă, R. a fost bătut cu cruzime de poliţişti. Mai mult, el a fost judecat în comisariat, în lipsa unui avocat. Nimeni nu a informat familia despre faptul că R. a fost transferat din izolatorul Comisariatului General de Poliţie, de pe str. Tighina, în penitenciarul nr. 13. Singurii avocaţi care ar putea avea acces la cei reţinuţi sunt avocaţii parlamentari.

Revenim la fetele arestate. După mediatizarea ştirii în care se spunea despre posibilele acte de viol, comise în «tunelele morţii», primim zeci de mesaje de revoltă. «Aseară, la doar o zi de la punerea noastră în libertate, am fost reţinute din nou. S-a invocat acelaşi motiv, că am fi făcut gălăgie în casă. Lucru total neadevărat. Am fost închise din nou, pentru 24 de ore. Nu ştiu ce mai putem face». Tinerele recunosc că au fost bătute şi brutalizate, că au fost deţinute în condiţii inumane. «Mai multe nu putem vorbi la telefon».

Marţi, 14 aprilie, a 8-a zi de după proteste

Insistăm, la MAI, să aflăm ce statut au Ion Galaţchi şi Dragoş Musteaţă, care au recunoscut că au arborat drapelele pe sediile devastate. Şefa biroului de presă ne spune că «totul se face în limitele legii» şi ne îndeamnă să urmărim listele postate pe site-ul www.mai.gov.md (Până la 20.00 aşa şi nu am găsit listele noi.)

La una dintre adresele din listă, o femeie ne răspunde cu accent rusesc. E în panică. A fost reţinut singurul ei copil, pe care l-a crescut fără tată. Ne spune: «Am votat pentru PCRM. Ce să fac acum? Cine îmi poate salva feciorul?». Îi transmitem numerele de telefon ale unor avocaţi, care acordă asistenţă juridică gratis.

Aflăm despre omorul lui Ion Ţâbuleac, un tânăr din Bolohan, Orhei, numele căruia nu a figurat în nicio listă. Potrivit expertizei medico-legale, tânărul a decedat în urma fracturilor de coaste, a unei hemoragii interne, având şi un picior fracturat şi multiple contuzii ale ţesuturilor moi. Ion se întorcea de la muncă, de la Moscova, când a fost omorât de cei care apărau «ordinea publică» în timpul protestelor de la 7 aprilie. Cadavrul tânărului a fost găsit pe 8 aprilie, dimineaţa, în curtea Spitalului de Urgenţă. Ce metode «subtile» utilizează ucigaşii din cadrul forţelor de ordine! La 11 aprilie 2009, tânărul a fost înmormântat în satul de baştină.

Miercuri, 15 aprilie, a 9-a zi de după proteste

Listele actualizate ale MAI au apărut pe site. Numele celor doi «stegari», Ion Galaţchi şi Dragoş Musteaţă, nu figurează în ele. Aflăm că sunt la libertate.

Semnale îngrijorătoare despre un al treilea decedat, în urma electrocutărilor la care ar fi fost supus la un comisariat de poliţie din Chişinău. Se spune că e din raionul Cahul. Căutăm în liste tinerii de origine din acest raion. Sunt mulţi. Încercăm să le identificăm telefoanele. Unii sunt la Curtea de Apel. Avocaţii de la PRO LEX încearcă să obţină eliberarea lor.

Pentru conformitate,
Aneta GROSU

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

4 comentarii

  1. Avocat

    Biroul Individual de Avocați “Vitalie Postolache” anunţă că este gata să ofere asistenţă juridică gratuită, tuturor persoanelor care au fot reţinuţi şi torturați de poliţie în perioada 7-13 aprilie, inclusiv jurnalistilor în vederea pregătirii cererilor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Detalii la numărul de telefon: 068122222, email : vpostolache@gmail.com.

  2. laur

    Eu daca as fi angajat LA POLITIE SI S-AR AJUNGE LA O ASTFEL DE SITUATIE, MI-AS DA DEMISIA!!
    Constinta mea si Viata vesnica sunt mai importante decat un loc de munca.
    Si cred ca m-ar ajuta si Dumnezeu sa-mi gasesc un nou loc de munca, destul de rapid. Dar asa se intampla CAND PARTEA MATERIALA ESTE MAI PRESUS DECAT CONSTINTA SI CREDINTA.

  3. gex

    Ma intreb ,unde sunt bravii politisti din OPON din 1992 care impreuna cu voluntarii luptau sa apere poporul de bandele de cazaci?Au intors armele impotriva propriilor frati si surori?

  4. gigi

    salvarea trebuie sa vina tot din Basarabia, si daca acceptati fara sa faceti nimic crimele facute de militia lui Voronin, atunci va meritati soarta…normal ar fi sa faceti liste cu toti militienii si securistii (e o tara mica, pot fi usor identificate aceste bestii), pentru ca la momentul potrivit sa poata fi pedepsiti; eventual unii poate vor sa le faca celor din familiile acestor milititnei nenorociti ce au facut ei unor oameni pasnici, si trebuie ajutati deplin pentru a face asta; daca tot vor sa instaureze teroarea, macar sa fie echitabil, sa stie ca pot trai si ei in aceeasi teroare ca cei pe care ar trebui sa ii apere si in realitate ii omoara, ii violeaza si ii tortureaza

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *