Cine construieşte pe monumente?

De la proclamarea Independenţei R. Moldova încoace, vestigiile arheologice au fost ignorate şi distruse în urma săpăturilor pentru construcţii.

Ion Tentiuc, arheolog şi istoric, şeful sectorului de arheologie de la Muzeul de Arheologie şi Istorie a Moldovei, afirmă că, de la proclamarea Independenţei, obligativitatea de a prezenta proiectele de construcţii pentru autorizare arheologilor şi de a asigura asistarea lor la săpături în eventualitatea descoperirii unor vestigii arheologice a fost ignorată cu desăvârşire.

Legislaţie cu lapsusuri intenţionate

Tentiuc susţine că în legislaţie au fost admise intenţionat lapsusuri care înlesnesc evitarea răspunderii pentru astfel de fapte. De exemplu, Registrul monumentelor de cultură de importanţă naţională nu a fost publicat până în februarie 2010, deşi era pregătit încă din 1993, iar Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor şi-a reînceput activitatea doar în 2009.

Alexandru Corduneanu, consilier municipal Chişinău şi preşedinte al Grupului Civic pentru Protecţia Centrului Istoric, afirmă că, deşi R. Moldova a adoptat legi importante privind protecţia descoperirilor arheologice, acestea sunt ignorate. “Sub aspect organizatoric, la nivelul administraţiei pubice locale (APL) avem o restanţă de peste 17 ani la acest capitol. Administraţia publică Chişinău nu a avut şi nici nu are o instituţie specializată care ar proteja şi ar revitaliza monumentele de istorie, arhitectură şi arheologie. Avem un patrimoniu bogat, pe care nici nu-l protejăm şi nici nu-l utilizăm sub aspect cultural, economic sau turistic”.

» Construcţia, în 2009, a “Sediului Dispeceratului de avariere gaze al municipiului Chişinău” al “Moldova-Gaz” din perimetrul străzilor Albişoara-A.Puşkin s-a început fără descărcare de sarcină arheologică în condiţiile în care săpăturile au descoperit vestigiile unor construcţii care ar putea fi un apeduct proiectat de Bernardazzi (versiunea lui Tentiuc) sau ale unei fortificaţii, “Cetăţuia Dacică”, presupusă că ar fi existat în zona respectivă, deşi atât Direcţia Arhitectură şi Urbanistică a Primăriei, cât şi Centrul de Cercetări Arheologice din R. Moldova în coordonare cu Ministerul Culturii şi Turismului au atenţionat despre necesitatea elaborării unui concept general privind soluţia arhitectural-planimetrică a obiectivului. Vestigiile au fost distruse pentru fundamentul clădirii. Până la urmă, “Moldova-Gaz” şi-a manifestat însă disponibilitatea de a finanţa săpăturile în împrejurimile edificiului, unde există continuarea construcţiei descoperite de săpături, a comunicat Ion Ştefăniţă. Pe de altă parte, edificiul se află în zona de protecţie a monumentului de importanţă naţională Biserica Măzărache, unde nu se admite nicio construcţie la o distanţă de 100 metri şi aceasta nu poate avea mai mult de 5 nivele, pe când edificiul are11, iar monumentul de arhitectură moldovenească medievală, unicul de acest fel, e camuflat de clădiri înalte şi poate fi văzut doar de pe pod.

» Întreprinderea mixtă “Leutis” SRL de pe str. A.Puşkin, 32, aflându-se în vatra istorică a oraşului, iarăşi încalcă Regulamentul R5 cu privire la înălţime, respectiv are şi un fundament săpat foarte adânc, dar nu s-au făcut cercetări arheologice.

» Pe str. Colina Puşkin, 3, întreprinderea mixtă „Benefato-Plast” SRL şi SA “Uzina de echipament tehnologic” au început săpăturile pentru ciclul zero fără a face descărcare de sarcină arheologică.

» Pentru construcţia sediului companiei “Ascom Grup” de pe străzile Teatrului, 1 şi Tricolorului, 30, s-au demolat două monumente de arhitectură de valoare locală, dar nu s-au efectuat descărcări arheologice.

Şi Vlad Modârcă, arhitect-şef al Chişinăului, ne-a declarat că Primăria nu are o instituţie responsabilă de cercetări arheologice, iar legislaţia actuală nu obligă efectuarea acestora la momentul săpării gropilor pentru fundamente. Doar la 24 noiembrie 2010, a fost promulgată Legea privind protejarea patrimoniului arheologic, care va intra în vigoare după trei luni de la publicarea, pe 3 decembrie, curent, în Monitorul Oficial. Modârcă a mai declarat că, în consecinţă, la proiectări se va ţine cont de această lege. Arhitectul-şef mai spune că, până acum, Academia de Ştiinţe, alte instituţii competente ar fi trebuit să reglementeze efectuarea cercetărilor arheologice. “Despre legea veche nu cunosc prea multe. Nu-i domeniul meu. Cei care muncesc în domeniul arheologiei trebuiau să respecte legea, să adreseze vreo iniţiativă la Primărie. Nu ţin minte să fi fost vreo astfel de adresare sau petiţie.”

Constructorii descoperă diverse vestigii

Valeriu Dobrovolschi, constructor cu experienţă de muncă în UE, cunoaşte mai multe cazuri în R. Moldova când constructorii, săpând gropi pentru fundaţii, descopereau diverse vestigii arheologice. În astfel de cazuri, în alte ţări, construcţia este stopată imediat, până la finalizarea cercetărilor arheologice. La noi, nu se practică cel puţin informarea arheologilor, iar construcţia continuă peste vestigii. Singurul caz de stopare şi de abandonare a planului de construcţie despre care a auzit este cel de la Buiucani (în apropierea întreprinderii “Zorile”), unde, în urma săpăturilor, a fost descoperit un cimitir evreiesc. De obicei, constructorii îţi motivează ignorarea prin eventualele pagube care ar fi suportate odată cu suspendarea sau cu interzicerea construcţiei.

Din 2002, R. Moldova este parte la Convenţia Europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită) la Valetta, în 1992, care îşi propune “protejarea patrimoniului arheologic ca sursă a memoriei colective europene”. Articolul 2 al acestei convenţii prevede că părţile semnatare “se angajează să pună în aplicare, potrivit modalităţilor specifice fiecărui stat, un regim juridic de protecţie a patrimoniului arheologic, care să prevadă: asigurarea inventarierii patrimoniului său arheologic şi clasarea unor monumente sau zone protejate; obligaţia pentru descoperitor de a semnala autorităţilor competente descoperirea întâmplătoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic şi de a le pune la dispoziţie pentru examinare.”

Încălcări fără modalităţi de sancţionare

Relaţiile dintre proiectele de amenajare şi protejarea patrimoniului arheologic sunt stipulate în art. 5: “Statul este obligat să asigure participarea arheologilor la procesul de planificare şi să vegheze ca arheologii, urbaniştii şi specialiştii în amenajarea teritoriului să întreţină o colaborare strânsă, în scopul protejării siturilor arheologice şi a cadrului lor. Doar în acest mod siturile cunoscute sau ipotetice pot fi luate în considerare la elaborarea proiectelor de construcţie. Este uşor să se intervină la stadiul de planificare, deoarece mai târziu pierderea de timp şi de bani va fi mult mai importantă.”

Art. 4 presupune instituirea procedurilor “de autorizare şi de control al săpăturilor şi al altor activităţi arheologice”. Punctul “b” oferă soluţii “ca elementele patrimoniului arheologic să nu fie exhumate în timpul săpăturilor sau lăsate expuse în timpul sau după efectuarea acestora fără luarea unor măsuri corespunzătoare pentru prezervarea, conservarea şi gestiunea lor”. Art. 6 se referă la pregătirile prealabile.

În capitolul 3, “Evidenţa, studierea şi punerea în valoare a monumentelor”, art. 20 din Legea privind ocrotirea monumentelor, se prevede că “persoanele fizice/juridice care în cursul lucrărilor de orice natură pe teren descoperă vestigii arheologice cărora li se poate atribui calitatea de monument sunt obligate să sisteze lucrările şi să informeze despre aceasta în scris, într-un termen de 48 de ore, organele de administraţie locală pe al căror teritoriu se află vestigiile, precum şi Ministerul Culturii şi Cultelor în vederea protejării şi conservării”.

Din păcate, spun specialiştii, nu sunt stipulate modalităţi clare de sancţionare a unor astfel de încălcări. “Legea ar trebui să conţină sancţiuni adecvate, proporţionale infracţiunilor”, se spune în Carta pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic, ICOMOS, 1990.

În zona Bisericii Măzărache — cea mai veche necropolă din oraş

Doar două săpături arheologice au fost înregistrate la Chişinău după proclamarea Independenţei – la Valea Morilor şi la Biserica Măzărache. Tentiuc a declarat că vatra veche a Chişinăului a început în zona Bisericii Măzărache, unde a fost găsită în această vară cea mai veche necropolă din oraş. În 1997, în timpul unor construcţii în zona bisericii, cunoscutul arheolog Ion Hâncu a anunţat autorităţile despre necesitatea de a face cercetări. Semnalul său însă a fost ignorat, iar acum s-a constatat că edificiul construit a distrus a patra parte din necropola de acolo. În acest an s-a obţinut cu multă dificultate permisiune pentru a cerceta o suprafaţă de doar 10 metri pătraţi.

Savanţii sunt siguri că, în apropierea Bisericii Măzărache, s-ar afla prima aşezare din secolul XV a Chişinăului. Dar săpăturile care se impun nu sunt încă nici acceptate, nici finanţate de autorităţi. Descoperirea în vatra veche a unor tezaure monetare sau mixte din epoca romană, a evului mediu timpuriu şi a Hoardei de Aur, secolul XIV, a multor monede izolate, demonstrează că înainte de prima menţiune oficială a Chişinăului (1436) aici existau aşezări umane. În aceste circumstanţe, responsabilii de construcţii avizează proiecte fără ca acestea, în prealabil, să fie verificate de către arheologi şi în felul acesta distrug mărturiile istorice ale trecutului nostru.

Sumă modestă pentru cercetări

Vatra istorică a Chişinăului este un monument de importanţă naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie protejate de stat sub numărul 308. Ion Tentiuc spune că toate intervenţiile, construcţiile în vatra istorică trebuie efectuate neapărat doar după cercetări prealabile arheologice. Dacă se identifică straturi culturale, beneficiarul construcţiei e obligat să aloce o sumă, prevăzută în proiectele de construcţie, pentru investigaţii arheologice. Ceea ce nu s-a mai realizat după 1945 până la intervenţia Ministerului Culturii, în anul curent, când beneficiarul construcţiilor din zona bisericii Măzărache, Compania “Moldova-Gaz”, a alocat o sumă modestă pentru cercetări.

Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a întocmit o hartă arheologică a municipiului Chişinău, pe care a oferit-o Primăriei, oficialilor responsabili şi specialiştilor în domeniu. Serghei Agulnicov a descoperit în zona aeroportului, la Băcioi, Coloniţa şi în alte localităţi mulţi tumuli (movile de pământ care protejau mormintele în trecut).

Şi pe acestea se construiesc diverse edificii. Agulnicov a avut cazuri când a anunţat administraţia publică despre vestigii chiar ieşite la suprafaţă, dar care oricum nu au fost recuperate.

La Valea Morilor — vestigii din eneolitic

Sergiu Bodean a declarat că cercetările de salvare din parcul Valea Morilor efectuate în 2009 de colaboratorii Institutului au descoperit pentru prima dată vestigii din eneolitic, din mileniul V î.e.n. În municipiul Chişinău epoca antică e mai bine cunoscută, însă evul mediu timpuriu nu a fost cercetat. Cercetările arată că teritoriul dispunea de condiţii favorabile pentru habitatul uman în epoca medievală. Mai multe niveluri istorice descoperite au oferit vestigii precum ceramică, fragmente de amfore romane, statuete antropomorfe, gropi de cult, obiecte de cult, vase, un bordei cu cuptor pietrar, gropi menajere ş.a. În mileniul V î.e.n. teritoriul nostru aparţinea unui larg areal de la Carpaţi până la Nipru în care îndeletnicirea principală era agricultura şi creşterea vitelor, cunoscută sub numele de cultura Precuteni-Tripolie şi Cucuteni-Tripolie.

Calea ferată Cahul-Giurgiuleşti — caz excepţional de distrugere a patrimoniului

Arheologul Veaceslav Bicbaiev se specializează în analiza imaginilor aerofotogramice. Acestea evidenţiază de la înălţimi mari aşezările arheologice prin reliefarea lor pe planuri. Şi în acest caz lucrarea intensă a pământului le poate distruge sau le face mai greu de recunoscut. Bicbaiev spune că în nord câmpurile sunt mai puţin parcelate, fapt ce face mai lesne descoperirea lor, dar nu se găseşte finanţare nici pentru deplasare, nici pentru a face noi poze. Majoritatea aşezărilor sunt circulare şi au uneori până la 500 de case, reprezentând eneoliticul. La fel de evidente sunt şi cele din epoca bronzului.

Un caz excepţional de distrugere a patrimoniului naţional e cel al construcţiei în 1997 a căii ferate Cahul-Giurgiuleşti, efectuate sub direcţia lui Miron Găgăuz. Constructorii au utilizat solul singurei cetăţi de pământ construite de Ştefan cel Mare şi Sfânt pe teritoriul nostru pentru terasamentul căii ferate. Tractoarele au demolat cetatea, care era departe de traiectoria căii ferate, utilizând pământul din care era făcută şi valurile de fortificaţie din jurul ei la înălţarea terenului pentru a pune şinele. Era mai comod şi mai ieftin să utilizezi cetatea voievodului. Deşi arheologii alergau după tractor să-l oprească, nu au reuşit, iar cetatea domnitorului a dispărut împreună cu numeroase alte vestigii arheologice din zonă.

Arheologia neagră — un fenomen alarmant în R. Moldova

Pare nedrept că un domeniu important cum e cel al construcţiilor a exclus cercetătorii, pe când înainte de apariţia valului de construcţii efectuate şi în zone cu potenţial arheologic până în anii ‘90 salariile de bază ale arheologilor se formau şi din monitorizarea lucrărilor în teren.

Decizia de a ignora patrimoniul cultural, care doar sporeşte prestigiul ţării, e cu atât mai uimitoare în cazurile unor construcţii vădit foarte scumpe, voluminoase, care mai ales realizează fundaţii foarte adânci şi pot oferi informaţii importante despre straturile culturale antice şi, respectiv, despre istoria neamului din care ne tragem în diferite perioade ale evoluţiei sale.

O situaţie alarmantă este practicarea arheologiei negre în Moldova. Vestigii din teritoriu precum coifuri, vase, obiecte preţioase se vând prin ţări ca Germania, S.U.A. etc. Se poate presupune că efectuarea săpăturilor în scopuri gospodăreşti fără supraveghere creează condiţiile pentru dezvoltarea acestui fenomen. Ion Ştefăniţă, directorul general al Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor din cadrul Ministerului Culturii al RM, a declarat că în trei luni îşi va începe activitatea Agenţia Naţională Arheologică, care se va ocupa de aceste probleme.

Iuliana Pârţac
Acest articol a fost realizat de Ziarul de Gradă, în cadrul proiectului „Jurnaliştii de investigaţie împotriva corupţiei”, finanţat de Fundaţia Est-Europeană, din resursele acordate de Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida/Asdi), Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA, Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) prin intermediul Fundaţiei Eurasia. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundaţiei Est-Europene, Sida/Asdi, DANIDA, USAID, Fundaţiei Eurasia şi/sau Guvernului American.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. observator

    Autorii filmului Golgota Basarabiei au uitat sa arate cum regimul sovietic in locul cimitirului Eroilor astasilor romani au construit spitalul de tuberculoza iar in locul cimitirului ostasilor germani-cinematograf.Multe emotii in film si putine fapte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *