Vaccinare vs nevaccinare: Efecte, consecinţe, responsabilitate

Cine trebuie să-şi asume posibilele sechele ale refuzului vaccinării copiilor

Interviu cu Nicolae Furtună, şef-adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, medic epidemiolog cu experienţă de 25 de ani

— Dle Furtună, de ce e important ca vaccinurile să fie făcute la timp?

— Vaccinurile salvează vieţi şi nu cred că există un argument mai important decât a salva viaţa unui om. Cu atât mai mult, când e vorba de un copil. Potrivit statisticilor globale, infecţiile care pot fi prevenite prin imunizări sau vaccinări fac ravagii. Sunt sute de mii de copii care decedează anual din cauza că nu au fost protejaţi de unele infecţii. Mai puţin contează că e rujeolă, poliomielită sau difterie. Sunt cazuri prevenibile şi e păcat, sub aspect uman, să ai un instrument de prevenire şi să nu-l aplici. Cât priveşte administrarea vaccinului, ţinem cont de două aspecte: vaccinul neadministrat la timp şi vaccinul neadministrat în general. Atunci când vaccinul nu este administrat în general, se pot întâmpla lucruri urâte. Cel mai actual este episodul „rujeola”. S-au îmbolnăvit doar copiii care nu erau imunizaţi, care nu au fost protejaţi. Cei care au avut cel puţin o doză de vaccin, chiar dacă administrată cu întârziere, au fost protejaţi. Şi mai grav e când vaccinul nu este administrat deloc.

Pe de altă parte, uneori sunt circumstanţe care cer ca vaccinul să nu fie administrat la timp. Bunăoară, o boală acută. Contraindicaţia medicală, însă, trebuie să fie justificată, argumentată, documentată, atenţie, de medic, şi nu de mamă sau de naşa de botez, care nu are tangenţe cu sistemul de sănătate.

Şi administrarea vaccinului se face mai tardiv, în afara termenelor calendaristice, dar ăsta este deja un lucru bun, pentru că copilul chiar şi mai târziu este protejat de infecţia X.

Administrarea mai tardivă este mai benefică decât nevaccinarea. Şi oamenii trebuie să delimiteze aceste două situaţii. Şi în procesul de vaccinare nu poate fi totul ideal. Sunt copii pe care nu-i vaccinăm, exact, la două luni, patru luni, şase luni, 12 luni, pentru că viaţa e viaţă, unul pleacă, altul vine, la mare, odihnă, soare, concediu.

Sau este un copil care a făcut diaree, din diaree s-a dus în pneumonie. Şi normal că el nu va fi vaccinat la vârsta de două luni. S-ar putea să nu fie vaccinat şi la patru luni. Importantă e voinţa mamei şi a îngrijitorului ca să recuperăm repede aceste doze. Cea de la două luni s-o administrăm la patru luni şi cea care urma la patru luni, să o administrăm peste o lună, la cinci luni. Şi la şase luni copilul ajunge să respecte calendarul normal. Nu este grav când nu administrăm la timp, este grav când nu administrăm deloc.

— Câte vaccinuri sunt obligatorii în R. Moldova?

— Conform programului de imunizări, avem 12 infecţii, împotriva cărora se fac vaccinuri: tuberculoza, hepatita B, difteria, tetanosul, tusea sau tusea convulsivă, poliomielita, rubeola, rujeola, oreionul, infecţia provocată de haemophilus influent, infecţia provocată de rotavirus şi infecţia provocată de pneumococi. Acum, suntem la etapa în care urmează să implementăm cel de-al 13 vaccin – contra infecţiei HPV, care provoacă cancer de col uterin.

— Care-s cele mai frecvente mituri legate de vaccin, pe care medicii trebuie să le explice pacienţilor?

— Există o groază de mituri despre vaccinuri. Mitul legat de lipsa bolilor: „Nu mă vaccinez că nu sunt boli”. E un mit rupt din context. Într-adevăr nu sunt boli? Poate că boli nu sunt pentru că vaccinăm. Şi de multe ori venim cu expresia că cel mai mare duşman al imunizărilor sunt imunizările. Nu înregistrezi difterie, poliomielită, tetanos. Oamenii uită de boli. Oamenii uită de povara şi severitatea acestor boli. Oamenii uită de complicaţiile şi sechelele acestor boli şi lor li se pare că nu mai trebuie să se vaccineze. Trebuie să vaccinezi ca să menţii statutul ăsta de lipsa bolilor.

— Există sau nu vreo legătură între vaccin şi autism?

— E un alt mit potrivit căruia vaccinul ar putea genera autism. S-au făcut numeroase studii care zic clar că nu există vreo legătură factuală între vaccin şi autism. De altfel, eu pun altfel întrebarea: „Dar cum argumentăm prezenţa autismului la copiii care nu au fost vaccinaţi?”. Şi atunci lumea intră într-o dilemă: „De ce leg. Trebuie să găsesc o altă cauză pentru copilul cu autism”. Trebuie să înţelegem că aceasta e o stare care începe încă din perioada de sarcină şi mult până la sarcină şi nu are nici o legătură vaccinarea cu autismul.

— Cu igienă şi fără vaccin?

— Un al treilea mit poate fi formulat în felul următor: „Am condiţii igienice bune şi nu mă vaccinez pentru că atunci când respect igiena voi evita boala. E un fals total. Te speli pe mâini sau nu te speli pe mâini, dacă nu eşti vaccinat şi nu eşti protejat, faci rujeolă. Nu are rubeola şi oreionul nimic în comun cu igiena. Sunt infecţii aerogene care se transmit pe cale aerogenă şi nu au nimic cu spălatul mâinilor şi consumul de fructe şi legume spălate sau consumul de carne prelucrată termin excelent de bine.

— Vaccinuri la privat sau în instituţii publice?

— Faptul că vaccinurile sunt mai bune în sectorul privat decât în cel public este un următor mit. Nu există vaccinuri bune şi vaccinuri rele. Nu există vaccinuri pentru unele ţări şi vaccinuri pentru alte ţări. Ţara de origine nicidecum nu poate vorbi despre calitatea vaccinului.

Nicolae Furtună declară că părinții trebuie să fie conștienți nu doar efectele adverse așteptate în urma imunizării, dar și de complicațiile de sănătate care pot apărea în cazul nevaccinării

— Avem şi vaccinuri produse în ţări precum China?

— Produse chinezeşti pentru calendarul de imunizări în R. Moldova nu au fost achiziţionate nicicând. Indiferent de ţara de origine şi de producere, pe mine, ca şi specialist, mă interesează calitatea vaccinului. Toate vaccinurile care ajung în R. Moldova sunt vaccinuri calitative, sigure şi inofensive. Vaccinez împotriva poliomielitei şi, de zeci de ani, nu înregistrez poliomielită în R. Moldova. Vaccinez împotriva rujeolei şi nu mai avem rujeolă. Or, cea pe care am avut-o, a fost în exclusivitate în cazul persoanelor nevaccinate.

Am utilizat vaccin produs în India. Ei şi? Dar care este argumentul că cel din SUA e mai bun decât cel din India, Iran, Pakistan? Nu-i niciun argument. Pentru că noi, în programul de imunizări, avem mai mulţi producători. Şi europeni, şi comunitari şi non-comunitari şi americani şi belgieni şi coreeni şi japonezi. Nu ăsta este indicator.

— Cât costă vaccinurile?

— Toate vaccinurile aplicate copiilor sau adulţilor în programul de vaccinări sunt oferite pe gratis pentru beneficiari. Statul achită bani pentru a le procura şi vaccinarea a devenit deja o politică de protecţie şi de siguranţă. Dacă lumea era vaccinată contra rujeolei, statul cheltuia câteva mii de lei pentru procurarea vaccinului. Dar, înregistrând un număr mare de cazuri de rujeolă, statul a cheltuit din banii publici câteva sute de mii de lei plus sechelele, plus posibilele consecinţe. Dar dacă noi aveam consecinţe, cum argumentam? Atunci, noi, specialiştii, argumentăm: „Rujeola rămâne o boală periculoasă, capabilă să lase sechele şi complicaţii. Ulterior, părinţii vor trebui să le dea explicaţii copiilor pentru posibilele consecinţe”. Legea R. Moldova permite ca el să aleagă una din două soluţii: administrează gratuit în instituţia publică sau administrează contra-plată în instituţia privată. Diferenţe nu există, pentru că, la baza vaccinului, sunt aceleaşi tulpini de microorganisme.

— Cât de sigure sunt vaccinurile care ajung pe piaţa din R. Moldova?

— 1. Toate vaccinurile care ajung pe piaţa R. Moldova sunt vaccinuri care au fost testate şi răstestate. Ele conţin tot pachetul de certificate de calitate, de inofensivitate, de testări de laborator, de testări clinice, vaccinuri testate de zeci de ani.

2. R. Moldova achiziţionează vaccinuri doar de la producători precalificaţi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

3. Achiziţiile nu se fac în ţară. Achiziţiile se fac de către UNICEF, care asigură cu vaccinuri nu doar R. Moldova, dar şi zeci de ţări din lume.

4. Unul dintre indicatorii de calitate a vaccinului este lipsa bolilor şi lipsa complicaţiilor. Noi, în cazul produselor care le utilizăm, nu avem complicaţii grave.

— De ce, totuşi, apar efectele adverse în urma administrării vaccinurilor?

— Vaccinarea este o procedură medicală. Toate vaccinurile se administrează pe două căi de bază: administrare orală – picături, şi aici avem două vaccinuri: împotriva poliomielitei şi vaccinul contra infecţiei rotavirale, care are acelaşi mod de administrare şi în sistemul privat şi în sistemul public. Picăturile orale au nişte adjuvanţi cu gust de coacăză, de zmeură, pe care copiii le acceptă. Sunt vaccinuri care, de când lucrez eu, nu au cauzat nici un fel de complicaţii.

Al doilea tip de administrare a vaccinului este administrarea paranterală, adică prin intermediul unei injecţii. Orice injecţie administrată cu scop de tratament doare. La locul administrării poate apărea o tumefiere uşoară, o roşeaţă uşoară, febră. Sunt consecinţe logice, despre care se spune şi în instrucţiunile producătorilor de vaccin, astfel încât toată lumea le cunoaşte. La două ore după vaccinare, durerea de la locul administrării trece.

Pe toţi îi interesează reacţiile severe. Dar părinţii trebuie să înţeleagă un lucru foarte simplu, de exemplu, anafilaxia apare un caz la un milion de injecţii administrate. E mult sau e puţin? Dar dacă pui 59 de decese care le înregistrează România după rujeolă? Să vedem cât e de grav cazul de anafilaxie care apare unul la un milion şi 59 cazuri de deces care au apărut la 13 mii de cazuri de boală. Trebuie să facem o proporţie clară, ca părinţii să înţeleagă că nouă copii din o sută după rujeolă pot să facă surditate pe viaţă. Şi niciunul la vaccinare nu dă otită. Alt exemplu, pneumonia. Rujeola provoacă pneumonie de la 6 până la 10% din cazurile de boală. Vaccinarea niciodată nu provoacă pneumonie. Vaccinul care are component rujeolic, nici din istorie, nici din instrucţiuni, nici din întâmplare, nu provoacă pneumonie. Encefalita post-infecţioasă: la un milion de vaccinaţi putem constata, teoretic, un caz de encefalită post-vaccinală. Rujeola, boala naturală, dă un caz de encefalită la două mii de cazuri de boală. Ce înseamnă encefalita, astea deja sunt alte consecinţe neurologice pe viaţă.

Câte exemple trebuie să mai aducem împreună cu colegii mei ca oamenii să înţeleagă că nu pot fi comparate consecinţele bolii naturale cu urmările vaccinării. Nici logic, nici de facto. Trebuie să-şi asume nu doar reacţiile uşoare, că a făcut rujeolă şi nu ştiu câte zile a făcut febră. Nu. Trebuie să vorbim de consecinţele îndepărtate.

— Dar ce se întâmplă cu cei care nu pot fi vaccinaţi din cauza contraindicaţiilor medicale?

— În realitate, avem două situaţii. Prima e cea când copilul are contraindicaţie medicală argumentată la vaccinare, să zicem o stare de imuno-deficienţă avansată, când unele vaccinuri nu pot fi administrate. Sau copilul, la doza precedentă de acelaşi vaccin, a făcut o reacţie anafilactică şi doza următoare deja nu i-o mai administrăm, din cauza acelei reacţii. Doar că contraindicaţiile trebuie justificate şi argumentate. În astfel de cazuri copilul nu mai primeşte restul dozelor de vaccin, dar merge în instituţia şcolară. El trebuie să meargă. Lui trebuie să i se permită să meargă. El trebuie admis de către directorul şcolii sau de cel al grădiniţei.

— Ce aţi spune în cazul polemicii a vaccina sau a nu vaccina?

— În toate bolile imuno dirijabile există două feluri de imunitate: individuală şi colectivă. Un copil, de exemplu, are contraindicaţii la vaccinare. Alţi doi copii sunt vaccinaţi, şi prin faptul că ăştia doi sunt vaccinaţi îl protejează în colectiv pe acel copil nevaccinat să nu facă o boală. Cei doi copii asigură imunitatea colectivă. Cu cât mai mulţi nevaccinaţi în clasă, cu atât mai mult imunitatea colectivă e compromisă.

Părinţii trebuie să înţeleagă că nu putem admite juma-juma. Sunt cazuri când clase întregi nu trebuie să aibă şi nu au contraindicaţii, sunt vaccinaţi sută la sută. Dar, într-o şcoală de 1500 de elevi, vor fi doi cu astfel de contraindicaţii. Şi ei merg la şcoală, iar ceilalţi 1498 trebuie să-i protejeze prin faptul că sunt vaccinaţi. Cu cât mai mulţi sunt vaccinaţi, cu atât mai puternică e imunitatea colectivă.

Şi mai trebuie să înţelegem un lucru. Dacă eu am rujeolă şi voi nu sunteţi vaccinaţi, cu siguranţă veţi face rujeolă, chiar dacă suntem la o distanţă de trei metri unii de alţii. Mai mult ca atât. După ce noi părăsim sala asta, încă trei ore cei care vor intra riscă să facă rujeolă. E o boală extrem de patogenă şi agresivă.

Reticenţa la vaccinare apare din cauza lipsei de informare.

— De unde ar trebui să se informeze părinţii?

— Noi am umplut pagina Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică cu cele mai diverse informaţii. Zilnic, publicăm pe site situaţia epidemiologică. Avem numeroase infografice şi informaţii utile pe site-ul Agenţiei, pe site-ul Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pe site-ul UNICEF.

O altă problemă a epocii tehnologiilor, că toată lumea se duce pe odnoklassniki, pe facebook, pe nişte reţele de socializare unde, uneori, se publică şi gogomănii, curate aberaţii, iar părinţii preferă să stea acolo.

— Ce spun statisticile, în R. Moldova, câţi copii sunt nevaccinaţi?

— Ultimele statistici oferite de Ministerul Educaţiei arată că sunt în jur de 3000 de copii nevaccinaţi. Dar trebuie să fim foarte atenţi la interpretare, dacă sub această acoperire sunt şi copiii care nu vor să meargă la şcoală sau au o boală acută, dar au fost incluşi la nevaccinaţi. E o cifră în care nu prea cred şi chiar dacă aş crede, ea se schimbă.

Noi am analizat cum merge procesul de vaccinare în urma cazurilor de rujeolă din ţară. Care este ritmul şi amploarea fenomenului. Cu scop de profilaxie a rujeolei, noi administrăm trei doze de vaccin ROR (rujeola, oreionul, rubeola): o doză la vârsta de 12 luni, o doză la vârsta de şapte ani, care este prima revaccinare, la vaccinarea de la un an, şi o doză la 15 ani.

Noi cu o injecţie acoperim trei infecţii. Facem profilaxie şi la rujeolă şi oreion.

Luăm Ceadâr-Lunga. În şapte luni din 2018, total trei doze de vaccin, rujeola doza I, doza II şi doza III au administrat 778 de injecţii. Doar în luna august s-au administrat 1106 injecţii. Şi nu a fost nici o reacţie. Pentru că dacă era vreo reacţie, lumea începea alt val, că iaca o vaccinat şi uite ce se întâmplă. Pentru că e cel mai afectat raion şi sunt cele mai multe cazuri de boală.

Asta vorbeşte despre faptul că lumea percepe pericolul. Ei au văzut pe pielea lor ce înseamnă boală, că unii copii au fost spitalizaţi şi unii copii au dat complicaţii cum ar fi pneumonia şi insuficienţa respiratorie. Puţină frică, puţină inconştienţă, puţină înţelegere, puţine exemple, lumea înţelege şi merge la vaccinare.

Şi lucrul ăsta s-a întâmplat în mai multe raioane. În Donduşeni, în şapte luni 711 vaccinări, pe când doar în luna august 431 injecţii. Mai sunt şi din cei încăpăţânaţi care spuneau că nu îmi vaccinez copilul şi până la urmă a văzut că copilul nu este admis la şcoală şi a luat decizia să-l vaccineze.

— Care sunt principalele riscuri ale nevaccinării?

— Ucraina, pe lângă cazurile de rujeolă, înregistrează şi primele cazuri de difterie. Dar decesele cauzate de difterie sunt mult mai frecvent întâlnite. Sechelele post-difterice sunt mult mai grave decât rujeola. Poliomielita paralitică lasă două urme: fie sechele pe viaţă, plasând persoana în scaun cu rotile, fie deces.

Vorbim de rubeolă. Dacă o femeie o face în perioada sarcinii, pot apărea mai multe sechele, cum ar fi malformaţiile congenitale, de cord, diabetul zaharat de tip II, surditatea congenitală, orbirea congenitală. Mama trebuie să ştie ce-şi asumă. Când vorbim despre oreion, mama trebuie să înţeleagă că un adolescent care face oreionul – boala naturală, s-ar putea confrunta cu sterilitate masculină şi ea ar putea să nu aibă nepoţi. Fiecare părinte trebuie să-şi asume aceste riscuri.

— Unde şi în ce condiţii se păstrează vaccinurile în R. Moldova?

— Toate vaccinurile sunt aduse în R. Moldova cu 18 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate. Vaccinurile sunt păstrate la ANSP. Noi avem refrigeratoare care asigură regimul de temperatură +2+8 grade. Avem cinci nivele de securitate a temperaturii în cameră. Este alarmă în două locuri în postul central şi în punctul focal. Pentru alte localităţi, vaccinul îl încărcăm noi, aici, ca să-l ducem la Centrul de Sănătate Publică Edineţ sau la Centrul de Sănătate Publică Comrat, respectând regimul de temperatură. Vaccinul se teme de două lucruri: de temperatură prea înaltă, prea joasă şi de razele directe ale soarelui. Şi el trebuie păstrat corespunzător. Ca să nu-l trimitem noi cu plasa prin Piaţa Centrală, noi îl încărcăm trimestrial, îl ducem şi ei îl păstrează la centrele teritoriale şi îl eliberează instituţiilor de asistenţă medicală primară. Avem lăzi termoizolante pentru transmiterea vaccinului.

— Vă mulţumim!

Pengtru conformitate, Liliana Botnariuc

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *