Şi deţinuţii ne scriu că au fost atacaţi raider

Interviu cu Viorel Radeţchi,
şeful Procuraturii Anticorupţie

 

— Noul preşedinte al R. Moldova declarase recent că, pentru eradicarea corupţiei din sistemul judecătoresc, va opta pentru majorarea semnificativă a salariilor judecătorilor. Cât de corectă vi se pare această abordare, din moment ce  procurorii sunt şi ei parte din justiţie şi, în mare măsură, de munca lor depinde finalitatea unui dosar?

— Evident că, dacă am majora astăzi salariile doar la o instituţie care se ocupă de justiţie, acest lucru ar fi ineficient. Statul, legislativul ar trebui să abordeze complex această chestiune, dacă vrem să facem o justiţie adevărată. Nu poţi să măreşti salariile judecătorilor, iar pe anchetatori, pe ofiţerii de urmărire penală sau pe procurori să-i laşi cu salariile mizere pe care le avem la ziua de azi. Corupţia de aici şi începe. De la salariile mici, de la atitudinea statului faţă de cei care luptă cu acest flagel. Eu sunt pentru mărirea salariilor şi numai pentru asta, dar nu doar la judecători.

Haideţi să luăm şi altă latură. La noi, judecătorii au imunitate excesivă. Şi nouă, celor care suntem puşi în situaţia să luptăm cu corupţia, ne este practic imposibil să luptăm cu judecătorii, deoarece legislaţia naţională îi protejează într-atâta, încât mie, ca procuror, nu-mi permite să pornesc urmărirea penală, sau să acumulez nişte probe, până nu am permisiunea procurorului general, a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi, mai apoi, a preşedintelui ţării. Vă daţi seama care este cercul de persoane care trebuie să cunoască despre un caz de corupere a unui judecător?! Şi nu sunt doar persoanele respective, pentru că, dacă cu procurorul general este simplu, atunci CSM are aparatul consiliului, din care fac parte iarăşi câteva persoane. Şi, odată depus demersul meu, prin care rog să-i fie ridicată imunitatea judecătorului X sau Y, de unde să ştiu că informaţia nu se va vinde? Când e vorba de un caz de estorcare, de un flagrant, procurorul trebuie să acţioneze prompt, nu să aştepte câteva ore sau chiar câteva zile. Uneori, şi o oră de aşteptare poate fi mult, dacă vrei să prinzi persoana cu mâna pe ban. E un specific al investigării acestor crime, de aceea e nevoie de operativitate. Dar noi nu putem face acest lucru până nu avem permisiunile necesare, după care mai trebuie şi să autorizez toate acţiunile, percheziţiile etc., la judecătorul de instrucţie. Vă daţi seama ce cerc închis? Cum să mai ajungem noi vreodată să-l luăm pe judecătroul X în flagrant? Şi vedeţi că, de când s-au adoptat aceste legi (privind imunitatea judecătorilor – n.r.), nu a fost reţinut în flagrant niciun judecător. Dar noi ştim care e situaţia la zi. E destul să ne uităm la numărul de plângeri şi cereri referitoare la coruptibilitatea judecătorilor care vin la Centru (Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei, CCCEC – n.r.) şi la Procuratura Anticorupţie (PA).

Deci, dacă e să ne întoarcem la salariile judecătorilor, sigur că acest lucru trebuie făcut, dar în complex, evident că, reieşind din realităţile statului şi din necesităţile unui judecător, ale unui procuror sau ale unui ofiţer care se ocupă cu investigarea unor astfel de crime.

— Ce salarii au procurorii anticorupţie?

— Eu personal primesc 5000 de lei. Ţi-ar părea că, parcă-parcă, ajunge. Un procuror de rând, subalternii mei, au, în medie, 3500. Dar ce faci cu 3500 de lei?

— Şi cum se descurcă ei?

— Cum să se descurce? Care şi cum. În cazul meu, părinţii lucrează peste hotare. De 14 ani. Le mulţumesc şi mă rog să fie sănătoşi, să mă mai ajute cât de cât cu nepoţii. Exact în aceeaşi situaţie sunt majoritatea procurorilor care au fost angajaţi la noi. Mulţi stau cu chirie prin Chişinău şi depind şi de munca părinţilor de la ţară.

Recent, am primit o delegaţie din România, cu care am lucrat pe câteva cazuri comune. Noi am rămas, puţin spus, miraţi de nivelul la care sunt trataţi magistraţii din România. Salariile sunt adecvate, iar unele produse sunt chiar mai ieftine decât la noi. Şi, dacă m-aş echivala cu şeful DNA-ului din România, care are un salariu de peste 6000 de euro, iar eu am 5000 de lei, vă daţi seama care este nivelul nostru şi care este nivelul lor?

— Care este nivelul de finanţare a Procuraturii Anticorupţie?

— Este exact ca la o procuratură raională. Chiar mai mic decât la procuratura municipală.

— Şi-atunci de unde mai apare motivarea de a lupta cu corupţia?

— Ştiţi, suntem deja parcă prinşi în nişte cleşte. Mai este şi entuziasmul. Eu am lucrat şi în procuratura judeţeană, ulterior în cea municipală, apoi în cea generală şi, mai apoi, aici, prin concurs. Şi sper că, odată ce funcţiile sunt ocupate prin concurs, nu suntem pur şi simplu numiţi de undeva de sus, statul se va uita altfel la noi, va aloca bani pentru lupta cu corupţia în mod direct, şi nu prin diferite programe şi proiecte. Eu cred că, dacă banii pe care i-aţi invocat dvs. în articolele anterioare (Viorel Radeţchi face referire la câteva articole publicate de ZdG în care se menţionează modul în care au fost cheltuiţi banii obţinuţi de unele instituţii de forţă în cadrul diferitor proiecte pentru combaterea şi prevenirea corupţiei – n.r.) ar fi fost investiţi direct în personal, în pregătirea personalului, în tehnică specializată – audio, video etc., atunci rezultatele luptei cu corupţia ar fi fost mult mai mari.

Să vă arăt cu ce tehnică se lucrează la noi? La dvs. încă e performant utilajul (arată cu ochii la reportofon – n.r.). Noi avem camere video încă din alea cu bandă magnetică. Dar rămâne entuziasmul. Poate că şi lipsa unei alternative, ca să-i spunem aşa, pentru că nu toţi ofiţerii pot deveni avocaţi de performanţă. Ca să fii avocat, trebuie să fii abil, trebuie să poţi discuta şi cu bănuitul, şi cu cela, şi cu celălalt. Ştim cine sunt la noi cei mai buni avocaţi şi cu ce se ocupă aceştia în ultima vreme.

— În societate există o prejudecată precum că juriştii buni preferă să devină avocaţi, şi nu procurori. Dvs. ce părere aveţi despre acest lucru?

— În mod normal, aşa ar şi trebui să fie. Doar că nu chiar cei mai buni au devenit sau devin avocaţi. Avocaţi devin cei care, după cum v-am spus, sunt abili.
Cunosc personal cazuri când foşti colegi de-ai mei au încercat, dar au înţeles că nu pot activa pe tărâmul avocaturii. Vine, bunăoară, un coleg şi-mi spune: “Eu nu pot vorbi cu “banditul”. Încep să discut, iar el mă întreabă cât trebuie de dat acolo, acolo…” Dar el, fost procuror, nu poate aşa. El vrea să-l apere în instanţă normal, aşa cum ar trebui să fie.

— Dvs. personal de ce v-aţi făcut procuror?

— Asta mi-am dorit de când am intrat la facultate. Asta mi-a fost menirea, dorinţa – de a face justiţie. Şi, la noi, este lucrul cel mai real: adunăm probele, conducem urmărirea penală, dar, sigur că, de multe ori, ajungem în situaţia în care instanţele iau nişte decizii cu totul deocheate.

— Prestaţia unui procuror în instanţa de judecată depinde în mare măsură şi de organele de anchetă. Cât de bine îşi fac munca angajaţii CCCEC şi MAI?

— Ne străduim să colaborăm la maximum. Şi nu doar să colaborăm, dar şi să conducem. Căci, potrivit legislaţiei, procurorul conduce urmărirea penală.

— Şi e armonioasă colaborarea?

— Este o competitivitate, totuşi. Şi ea trebuie să fie. În instanţa de judecată merge procurorul să susţină acuzarea de stat, şi nu ofiţerul sau lucrătorul operativ. De aceea, de multe ori, lucrătorii operativi sau ofiţerii sunt mai superficiali. Pot să omită ceva, pot să treacă peste ceva. Sau invers. Pot să meargă la reţinerea persoanei fără a avea probele care le-ar da certitudinea că aceasta este vinovată. Şi iată în cazul ăsta începe competitivitatea. Procurorul încă de la bun început, când îşi formulează învinuirea, vrea ca probele să fie acumulate şi ataşate la dosar în mod adecvat.
Ar fi de dorit ca conducerea instituţiilor să se axeze pe criteriul profesionalismului atunci când e vorba de angajarea persoanelor prin concurs. Aşa cum se face în ultimul timp la procuratură. După acest criteriu aş vrea să se facă angajarea în toate instituţiile care vor să facă justiţie sau contribuie la justiţie, sau contribuie la menţinerea ordinii publice sau a ordinii de drept. Şi-atunci cred că vom avea şi succese. Nu vom mai avea acele momente negative de conlucrare, când ofiţerii au o poziţie, procurorii alta, şi se începe ping-pongul ăsta.

— De ce nu avem dosare de corupţie la nivel înalt? Pentru că nu există sau pentru că legea e rea, sau pentru că nu există tehnică necesară, sau e criză de personal calificat, sau…

— Sunt, în primul rând, şi criterii obiective. După cum am mai spus, tehnica specială, imunitatea excesivă a unor funcţionari de rang înalt. Noi n-am vorbit de deputaţi. Şi ei au imunitate excesivă, ca şi judecătorii. Şi iată, pornind de la factorii aceştia obiectivi, care nu-ţi permit acumularea probelor, nici nu putem vorbi de iniţierea unui dosar penal. În al doilea rând – profesionalismul, după cum am mai spus. Şi, nu în ultimul rând, aş vrea să menţionez influenţa politicului. Iată, când vor fi depolitizate complet toate structurile de forţă, atunci cred că şi rezultatele vor fi altele.

Cu toate acestea, se lucrează. Avem dosare în care sunt implicate şi persoane de rang înalt, dar încă nu avem destule probe ca să ieşim şi să înaintăm învinuirea şi să trimitem dosarul în instanţă. Avem dosare ce vizează persoane din fosta guvernare, dar şi din actuala. Şi în prezent mai avem cauze penale pe fostul preşedinte al ţării, şi, cine mai sunt pe acolo… fel de fel de miniştri. Acum, cu mare greu, am obţinut să anulăm prin Curtea Supremă de Justiţie o încheiere pripită a unui judecător de la Buiucani prin care Anatol Păpuşoi (fostul director al Agenţiei “Moldsilva” – n.r.) a fost scos de sub bănuială.

— Cum vedeţi dvs. depolitizarea structurilor de forţă?

— Depolitizarea o văd, în primul rând, prin numirea conducătorilor din interior. Pe principiul competitivităţii şi alegerii din partea unor structuri de autoadministrare. Cum este CSM, care îşi deleagă preşedintele. Exact aşa se deleagă preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor. Şi n-ar fi rău ca tot aşa să fie ales şi propus parlamentului procurorul general. Exact aşa să fie numit şi directorul Centrului. Şi ministrul de Interne, de ce nu? Iată ăsta ar fi un pas real pentru a depolitiza structurile de forţă. Să nu fie numită o persoană de undeva de sus, din sânul unui partid sau altul, ci să fie promovată din interior, de colectiv.

— În ultimul timp a fost auzită destul de des formula “atac raider”. De ce acum? Anterior nu era posibil?

— Aţi sesizat foarte corect acest moment. A ajuns la modă, cum am mai spus-o în mai multe rânduri, cuvântul ăsta, “raider”. Dar atacuri de acest gen au existat întotdeauna, şi e vorba de escrocherii, în mare parte, şi nu de “raider”. Pentru că, dacă luăm legislaţia R. Moldova, ea nu prevede o astfel de noţiune. De aceea o luăm şi noi de pe Internet, din bibliotecile internaţionale. Şi acolo este vorba de preluarea activelor, inclusiv în mod forţat. Dar la noi e vorba de documente, de acţiuni civile. E vorba mai mult de nişte escroci cu guleraşe albe. Eu aşa le-aş spune.

Probabil, cineva îşi face PR politic pe seama acestui lucru. Probabil, cineva este interesat să arate că anume în perioada guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană au apărut “atacurile raider”, ceea ce nu e corect. “Atacuri raider” au fost şi în perioada lui Snegur, şi în perioada lui Lucinschi, şi în perioada lui Voronin, în special, şi mai sunt şi acum.

— Declaraserăţi că fiecare a treia petiţie parvenită în 2011 la PA era despre “atacuri raider”. La ce anume se refereau acestea?

— După publicitatea din presa scrisă şi de la televiziune a “atacurilor raider”, ne scriu chiar şi deţinuţii din puşcărie despre faptul că au fost atacaţi raider prin diferite scheme. Este şi de râs, şi de plâns. Oamenii au preluat o noţiune nouă, pe care o interpretează ironat. Oameni buni, haideţi să nu transformăm orice litigiu din instanţă în “atac raider”. Ironic, am mai spus-o: o să vină degrabă mătuşa Ileana din staul X şi o să pretindă că i-au fost furate trei găini prin metoda raider. Ajungem la absurd.

— Cam câte scrisori, petiţii, sesizări privind eventuale cazuri de corupţie primiţi din partea cetăţenilor?

— Anual, sunt mii de scrisori. Peste 2—3 mii de adresări.

— Şi care e nivelul de cunoaştere al fenomenului corupţiei de către cetăţeni, dacă e să-i judecăm pe baza scrisorilor respective?

— Din păcate, aşa e mentalitatea cetăţenilor noştri, care interpretează eronat acest fenomen. Cetăţeanul n-o să considere niciodată că a comis o infracţiune atunci când dă cuiva şpagă, provocând el însuşi acest lucru pentru a-şi rezolva problema. Şi doar atunci când nu vrea un funcţionar sau altul, el vine şi ne sesizează precum că respectivul a cerut mai mult. Dar, în mare parte, la nivel de cetăţeni, darea de mită este tolerată. Haideţi să luăm procentul persoanelor care dau mită poliţiştilor rutieri. Cine nu a dat mită?

Dar noi trebuie să conştientizăm gravitatea fenomenului. Pentru că azi dăm 5 lei, mâine 10, apoi 100 şi tot aşa. Oamenii mai degrabă îşi rezolvă problemele dând şpagă, decât să vină şi să scrie o cerere, să umble pe drumuri, să meargă în instanţă. La noi corupţia este un lucru normal. La corupţia mică mă refer – corupţie la medic, corupţie la profesor, corupţie la poliţistul de sector. Şi asta e o corupţie pe care statul ar putea-o controla prin salarii, prin informarea populaţiei, iar aceste structuri de forţă de elită, precum este Centrul, ar trebui să se concentreze pe combaterea corupţiei la nivel înalt. E vorba de tendere, de cheltuirea banilor publici. Iată acolo sunt cele mai grave probleme, după părerea mea, şi nu la nivel de medic sau profesor.

— Prin diverse topuri, inclusiv internaţionale, privind nivelul corupţiei, R. Moldova încă mai ocupă locuri “de frunte”. Cât va mai dura această situaţie?

— Nu vreau să fim chiar atât de categorici. Haideţi să luăm ţările CSI. La noi este cel mai mic nivel de coruptibilitate, după Georgia. Dar reforma Georgiei este evidentă. Ce salarii sunt acolo? Ce persoane au fost acolo alese? Persoane tinere, pregătite etc.

Este regretabil acest fapt, însă doar cu PA şi Centrul Anticorupţie, nu vom putea stârpi corupţia. Aceasta este o problemă socială. Statul ar trebui să facă programe, paşi concreţi, în primul rând, pentru ridicarea nivelului de conştiinţă al populaţiei. În al doilea rând, salariile şi asigurarea materială. Atâta timp cât cetăţenii vor umbla cu stomacul gol, nu o să avem un nivel de corupţie controlat. Corupţie există în toate ţările, la nivel controlat sau necontrolat. Deocamdată, noi n-am ajuns încă la nivelul controlat. Noi tindem spre acest nivel, însă, cu paşii care se fac azi, n-o să-l atingem. Şi trebuie să fim conştienţi de acest fapt. Că, doar cu bâta, n-o să rezolvăm problema. Da, îi prindem, îi condamnăm. Şi care-i efectul? Avem deja persoane care au călcat pragul procuraturii repetat.

— Sunteţi unul dintre membrii Grupului de monitorizare a Strategiei Naţionale Anticorupţie 2011-2015. În afară de discutarea rapoartelor diferitor instituţii, responsabile de realizarea Planului, ce altceva mai întreprinde grupul?

— Dacă într-o instituţie există anumite probleme, se pun nişte sarcini, se stabileşte un plan de acţiuni. Ulterior, se discută ce s-a reuşit, dacă este un progres sau nu. Dacă nu, propunem altceva: modificarea legislaţiei, reducerea de personal, crearea comisiiilor de calificare. Sunt diferite măsuri pentru a influenţa o instituţie sau alta, astfel încât s-o aduci cât de cât într-o albie.

— Şi aţi observat vreo evoluţie?

— Evoluţie pozitivă palpabilă nu am observat. Dar tendinţe sunt, dorinţă este. Sperăm că, cu actuala conducere, în urma unei stabilităţi politice în ţară, vor fi întreprinşi şi paşi reali pentru redresarea situaţiei. E nevoie şi de voinţă politică.

— Doriţi să mai menţionaţi ceva?

— Nu vreau să mă plâng, că n-are rost, dar uitaţi-vă la cele două boxe de hârtie (arată la o cutie practic goală de hartii A4 – n.r.) pe care le am lunar ca să le repartizez la lucrători. Când vom ajunge să nu avem aceste probleme… Nu am un fax, nu am un xerox. E un singur aparat de xeroxat, în coridor, pentru toată procuratura. Paradoxal, dar chiar de la cancelarie au venit astăzi să mă anunţe că s-a terminat aţa şi nu mai au cu ce coase dosarele. E ridicol, dar e o problemă zinică. De benzină şi maşină nici nu discut, e mizerabil. Acesta este bugetul. Din ceea ce ni se dă, încercăm să facem justiţie.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Nicolae CUŞCHEVICI

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

8 comentarii

  1. România Mare

    De ce oare toti oficialii se eschiveaza
    sa pronunte aceasta sintagma STAT DE DREPT ?
    Chiar si noul Presedinte Timofti o omite
    in discursurile sale.
    Macar stiu ei ce inseamna
    crearea unui STAT DE DREPT ?

  2. Sakartvelo

    Subiectul zilei: ” Modelul georgian,
    introdus de presedintele Mihel Saakashvili”:
    ————————————————————————————–
    III.
    Sugestii bazate pe model georgian,
    – datorat unei voințe politice de fier,
    – unei liberalizări hotărîte și nimicirii paranoidale
    a manifestărilor de corupție.

    Mihel Saakașvili
    a declarat la Summitul NATO de la București/2008/:
    ————————————————
    ”Georgia este model pentru întreaga lume.
    Nu există țară în lume căreia să nu i se potrivească democrația. Nu există popor căruia
    să nu i se potrivească o dezvoltare impetuoasă.
    Nu există particularități culturale
    care să fie piedici pe calea spre libertate».
    —————————————————-
    1.
    Localitățile de frontieră respectă normativul
    trecerii acesteia în cel mult 15 minute.
    2.
    Orașele au edificii și case cu fațade curate
    și iluminate.
    3.
    Localitățile cu obiective și atracții turistice
    sînt accesibile investitorilor.
    4.
    Libertate economică maximă și simplificarea interacțiunilor cetățenilor cu statul.
    5.
    Combaterea corupției în sfera administrării de stat.
    6.
    Desființarea Sanepid-ului.
    7.
    Desființarea Inspectoratului antiincendii.
    8.
    Lichidarea a zeci de departamente si anularea
    a sute de proceduri de autorizare.
    9.
    Reducerea, în consecință, a 20 la sută
    din funcționarii publici.
    10.
    Reducerea, de la 1000 la 150 a autorizărilor,
    licențelor si a patentelor în business.
    11.
    Deschiderea companiei de orice formă de proprietate
    în 13 minute, la orice sucursală bancară, unde stă un împuternicit din partea Ministerului Justiției.
    12.
    Deschiderea, în doar o zi, a afacerii sau înregistrarea unei societăți comerciale, cumpărarea ori luarea
    în arendă la un preț suportabil a unei încăperi.
    13.
    Nici un investitor nu este amenințat de bandiți
    sau polițiști.
    14.
    În locul celor 20 de impozite există doar 7.
    15.
    Impozitul pe venit este de 12%.
    16.
    Numărul taxelor de import a fost redus
    de la 16 la 3 – 0%, 5% și 12% –
    stabilite pentru grupuri clare de mărfuri.
    17.
    Pentru o mare parte din mărfuri, mașini și utilaje
    taxa e 0%, iar cea de 12% se aplică doar unor tipuri
    de produse agricole și materiale de construcție.
    Vama nu luptă pentru colectarea taxelor,
    ci pentru viteza de devămare.
    18.
    A demarat în masă privatizarea,
    inclusiv a întreprinderilor strategice, a portului, aeroportului, stațiunii balneare, a întreprinderii
    de distribuire a energiei electrice.
    19.
    Reforma funciară – după principiul ”cel mai bun stăpîn al pămîntului e proprietarul».

    Au fost privatizate 460 mii de hectare de teren agricol din cele 700 mii. 300 mii au fost date în arendă și, pentru cumpărare,
    trebuie achitată plata pe 10 ani pentru arendă,
    inclusiv în rate. Cine poate achita în 5 ani,
    plătește 70% din costul total, cine poate achita
    într-un an – plătește 50 la sută din cost.
    20.
    Între anul 2004 și 2008 economia georgiană
    a crescut anual cu 9-12%.
    21.
    Salariul mediu a crescut, în Georgia, de la $30,
    în 2005, la $240, în 2010.
    22.
    Lichidarea corupției a început de la sondajul efectuat la școală, unde, în anii 2000,

    un număr de 75% de băieți se doreau hoți în lege/autorități penale, iar 50 la sută din fete

    se doreau soții ale acestora. Statul era condus de hoții în lege, de polițiști corupți și de funcționari-ciocoi.
    23.
    În anul 2005, în Georgia a intrat în vigoare legea
    ce îi condamna la închisoare pe toți care se declarau autorități penale,

    chiar dacă nu existau probe că ar fi vinovați. Conform ”Codului onoarei» nescris,

    autoritatea penală nu își neagă statutul de criminal și trebuie
    să răspundă afirmativ.
    Adunarea lor la Moscova le-a permis să răspundă negativ. Atunci comisarii regionali
    de poliție au primit o circulară că, peste o lună,
    vor fi concediați dacă în zona lor rămîne vreun hoț
    în lege. Au fost arestați 214 autorități penale
    și în Georgia nu mai există niciunul.
    24.
    Dacă înainte se furau în Georgia 50 automobile pe zi, acum se fură unul în jumătate de an
    și nimeni nu încuie mașina.
    25.
    Micile infracțiuni și cazurile de corupție aufost echivalate crimelor grave și numărul arestaților
    a crescut de la 5 la 20 mii.
    26.
    Pentru furtul unui telefon mobil se încasează 7 ani. Toți fug după cel ce și-a uitat telefonul undeva.
    27.
    În vara anului 2005 a fost curățit aparatul de stat – într-o zi au fost concediate

    14 mii de persoane din poliția rutieră. Poliția rutieră a fost lichidată,
    au fost angajați tineri noi în Poliția generală.
    Trei luni nu au fost controlate mașinile pe străzi
    și nimic nu s-a întîmplat.
    28.
    În trei luni noua poliție a primit salarii de $400 față de $30, uniformă nouă și mașini noi Volkswagen Passat.

    Oamenii au fost șocați de comportamentul noilor polițiști, angajați după teste elaborate
    cu parteneri vestici.
    29.
    Polițiștii care iau mită sînt imediat concediați.
    Toate mașinile au camera video, se înregistrează discuțiile echipajului

    și locul accidentului/incidentului, oamenii pot fi interogați numai în vizorul camerei video.

    Ieșirea pe linie cu mașini defectate duce la concedierea echipajului

    și a angajatului care a autorizat ieșirea mașinii pe linie.
    30.
    Polițiștii sînt binevoitori, nu încasează mită,
    se limitează, cel mai frecvent, la avertismente orale sau în scris. Încrederea oamenilor în poliție e de 82%
    – un rezultat șocant.
    ——————————-
    IV.
    Obiective georgiene, care pot fi și moldovenești
    În școală studiile vor fi după model european – pînă la clasa a cincea și după,

    cu accent pe engleză și computer, cu anglolingvi invitați și laptopuri conectate gratis la Internet pentru elevi.
    În sistemul de sănătate – se va trece la privatizarea spitalelor,

    introducerea medicinii cu asigurare și propagarea modului sănătos de viață.
    În justiție – introducerea Curții juraților.
    Ca un corolar, se va adopta Actul libertății economice, discutat în societate, care va cuprinde:

    – Cheltuielile de stat nu pot depăși 30% din PIB.
    – Deficitul Bugetului de stat nu poate depăși 3% din PIB.
    – Datoria de stat nu poate depăși 60% din PIB.
    – Este limitată crearea fondurilor extrabugetare.
    – Este limitată corelarea veniturilor bugetare
    cu cheltuielile bugetare.
    – Este interzis amestecul birocrației.
    – Este interzisă sporirea numărului total
    al autorizărilor și licențelor.
    – Este interzisă crearea unor noi organe de reglementare, suplimentar celor existente în sfera financiară,

    în infrastructură și comunicații.
    – Este interzis controlul prețurilor de orice gen, inclusiv al dobînzilor.
    – Este interzis ca statul să dețină bănci de stat
    și alte institute financiare.
    – Sînt interzise orice limitări în convertirea valutei naționale.
    – Sînt interzise restricțiile în circulația capitalului, inclusiv repatrierea profitului și a capitalului investit.
    – Nici un nou impozit nu poate fi introdus,
    nici o taxa de impozit nu poate fi mărită
    decît prin referendum național.
    ———————–

  3. bla-bla

    ia n-auzi ce indruga saracul acesta,slab si chinuit.cica nici nu incepe un dosar referitor la demnitari pt ca au imunitate.alo,pai cui faci dosar atunci,cine fura in moldova si corupti din talpa daca nu demnitarii? sau traseul scurt si usor e sa te bagi peste lelea catinca?
    faci dosar si concomitent demers pt suspendarea imunitatii.
    degeaba va platim,noi,contribuabilii.care va este aportul financiar la bugetul statului?
    dar haioasa e treaba cu parintii peste hotare care il “intretin”.s-o spui mutului.
    n-am auzit de porcurori,judecacatori la munca peste hoatare.DECI?! salariul e de un baldioj pe o seara la restaurant,in rest 29 seri de aia nu atingeti talharii demnitari,au obraz sa imparteasca,altfel le dispare imunitatea cat ai zice peste.
    … si hot la hot trage…

  4. vlad

    Noi Vă cunoaştem problemele, şi suntem conştienţi de făptul că şi în aşa situaţie economică complicate pentru ţară vă faceţi bine meseria.Sunteţ BRAVO. Şi neapărat ţin să Vă felicit cu Sfintele sărbători de Paşti, dorind ca tot efortul ce îl depuneţi în soluţionare problemelor să vă aducă satisfacţie sufletească dvoastră şi familiei.

  5. vera

    Ma mira faptul, ca mai toti VORBESC de BANI, dar de LEGE,care trebuie pusa pe prim plan, UITA!
    Da, intr-adevar, acei de la PA sunt baieti de treba, in comparatie cu acei procurori de la celelalte procuraturi, se simte, ca au raspundere de ceea cum trateaza cetateanul, dar nu inteleg, de ce cu asa salarii , unii procurori, n-au murit de foame, pina acum, dar dispun de case cu multe nivele,masini in curte, ca ar fi trebuit sa lucreze foarte multi ani , cu salariul care i-l primesc ca sa-si construiasca asa curti mari si frumoase, ca-n povestile desptre Balaurul rosu si Fat-Frumos..!?
    E obijduitor faptul, ca un deputat care doarme la sedinta si gindeste cu dosul, primeste aproape la 8000 de lei si nu se oboseste mintal, de munca, dar un procuror cu adevarat ese din biroul sau cu sufletul uscat de sete, flamind si ingrijorat de cazurile, care au loc in acest stat in care coruptia ataca si pe acei de la CCCEC,MAI, care incurca ancheta,i-au mita etc…
    Cu gindul la bani multi si legea “in cui”, poporul nostru o sa ramina gol-golut, iar coruptia o sa urce tot mai sus,ingropind dreptatea, adevarul si libertatea in RM.
    Totusi dom-l V. Radetchi are dreptate!
    PA trebuie asigurata cu cele mai elementare moderne aparate texnice,hittie etc…si salarii mai mari ca a deputatilor! Lucrul procurorilor anti-coruptie e cu mult mai greu decit al lor!

  6. ilie

    Cei mai coruti sint…..stiti voi unde. Lauda-ma gura ca t-oi da friptura….Da ceia ce spune D-ul e corect, numai ca nu el ar trebui sa spuna…

  7. Ion

    Prostii, chipurile trăește din salariu și pe seama părinților și greu tare bla bla bla. Ea încrearcă să-l scoți de la lucru doamne ferește ce va face, nici într-un caz nu se va duce. Vă asigur că acest om cinstit are și mașini de lux, apartamente, case ș.a. De corupție ei nici nu se ocupă, ei doar închid niște avocați, profesori iar adevărații corupți, demnitarii de stat nici nu-i ating, mînă pe mînă se spală iar ambele mîini fața….

  8. jenu

    Omule, ai primit semnale ca in sistemul penitenciar se fac atitea porcarii si ce-ai facut? O miina spala pe alta! Rusine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *