„Plahotniuc nu era nici unionist, nici în Rusia nu ne-ar fi dus. Am fi ajuns cu el într-o barcă spartă la mijlocul unui lac fără ieșire la mal”

Interviu cu Gheorghe Răileanu, primar de Cimișlia

Absolvește Universitatea de Medicină din Chișinău, ajunge să profeseze meseria de medic în Orientul Îndepărtat, pe malul Mării Japoneze. Mai târziu, se lansează în afaceri, ca mai apoi să devină primar. De 12 ani, se află în fruntea primăriei. Căci „nu ne-am născut pentru o anumită funcție, le putem încerca pe toate în viața asta”, spune Gheorghe Răileanu din Cimișlia.

În 2018, la inițiativa sa, oraşul Cimişlia devine una din localităţile în care autorităţile locale votează Declaraţia de Unire cu România. De asemenea, în Cimișlia, anul 2018 devine Anul Centenarului.

— Cum ați ajuns să profesați medicină în Orientul Îndepărtat, pe malul Mării Japoneze?

— Dintotdeauna, marea mea pasiune au fost călătoriile. Fiind copil, am citit aproape toată biblioteca din oraș. M-au impresionat „Robinson Crusoe”, „Insula misterioasă”, de Jules Verne. De atunci mi-am dorit să călătoresc și eu. Nu mă vedeam medic, mama a insistat să merg la Universitatea de Medicină, ca nu cumva să mă implic în politică și să nu mă ia la război. Fiind student, am învățat cu plăcere. După absolvire, am revenit în Cimișlia, ca să mă angajez. Am făcut Facultatea de Medicină preventivă, Epidemiologie și Igienă. În Cimișlia, era vacantă funcția de medic pentru educația sanitară. Am lucrat jumătate de an, apoi am administrat Laboratorul de microbiologie, timp de trei ani. Mă căsătorisem între timp și îmi cumpărasem casă. S-a întâmplat că ne-au demolat casa, pentru a construi alt bloc pe acea porțiune de teren. Pentru a cumpăra casa, împrumutasem bani, astfel, le-am cerut celor care au demolat-o să-mi întoarcă banii drept prejudiciu. Primind banii, m-am gândit că e o bună oportunitate de a-mi împlini visul – cel de a călători. Am scris scrisori în vreo șase regiuni din URSS și din Orientul Îndepărtat și am primit invitație din Sahalin și din regiunea Primorsk. Am acceptat că plec la Primorsk. Împreună cu familia, am fost invitat în Orientul Îndepărtat. Două luni am stat la hotel, apoi ni s-a oferit apartament. Acolo am lucrat trei ani. Eram considerat om din Occident. Deseori, eram privit ca un neamț pentru că, într-adevăr, era dezordine atunci în Rusia. Eram unul dintre puținii care lucram după reguli. Locuiam la 5 km de malul Mării Japoneze. Sâmbăta, duminica, mergeam ori la mare, ori la munte. Vizitam locuri care nu erau vizitate de mulți dintre cei stabiliți acolo. Ne amintim cu plăcere de taiga, de acele timpuri.

— Cu ce vă ocupați acolo?

— Pe atunci, era puțin personal calificat. Doar eu și șeful Laboratorului de microbiologie aveam studii superioare. Munca mea de bază constituia prevenirea maladiilor, dar eram pregătit pentru mai multe domenii: protecția mediului, produsele alimentare, igiena muncii, pesticidele. Eram considerat cel mai dur medic de acolo. Fără să știu, l-am amendat pe cel mai influent om din regiune. În calitatea mea de șef sanitar, l-am amendat, pentru că a construit o grădiniță fără a fi coordonată cu noi și nu ținuse cont de orientarea către soare. N-a respectat mai multe condiții obligatorii. Am întocmit un proces verbal de constatare a neregulilor. Nu a avut încotro – s-a subordonat cerințelor.

— De ce v-ați întors?

— M-am întors pentru că mama mea se îmbolnăvise. Surorile mi-au scris să revin acasă, în caz contrar, nu mă mai recunosc ca frate.

— Revenit acasă, cum ați găsit sistemul medical de aici?

— Când am revenit, aveam impresia că mă sufoc. Acolo era mai multă democrație. Nu puteam să nu observ aroganța, înfumurarea unora. Cine deținea o funcție, se considera om mare, ceea ce nu observasem în Orientul Îndepărtat. Repede am înțeles și faptul că, dacă nu erai membru al Partidului Comunist, nu puteai influența starea lucrurilor. Trebuia să muncesc. Am acceptat funcția care mi s-a propus, cea de medic-șef. Mă ocupam de igiena în cazul gestionării pesticidelor și de protecția plantelor. Mai târziu, am făcut specializare și pe igiena radiației, ca să putem supraveghea și acest fenomen. Când se întâmplase accidentul de la Cernobîl, eu am făcut toate măsurările. Am supravegheat regimul din spital – regimul antiepidemic.

— Vorbiți cu atâta pasiune despre medicină… Totuși, după 15 ani, v-ați lăsat de medicină și v-ați lansat în afaceri. De ce?

— Nu am trecut brusc de la medicină la afaceri. Mereu am fost preocupat de democrație. Încă de pe atunci, din 1989, mi-am zis că trebuie să facem Unirea. Când au fost alegeri în Parlamentul URSS, am fost persoana de încredere a lui Eugen Doga. Oameni din Cimișlia au fost la Doga acasă, i-au solicitat să candideze din partea raioanelor Cimișlia și Basarabeasca. Eu îl însoțeam peste tot. Apoi, s-au organizat alegeri locale și mi-am înaintat candidatura, am fost ales președinte de raion. Am decis să las medicina pentru că am acceptat să fiu președinte de raion. Am lucrat mai bine de un an, dar m-am convins că nu sunt înțeles. Idealurile mele erau mai presus de interesele altora. Mă apucasem și de economie, mi-am urmat studiile la Facultatea de economie cu frecvență redusă. Se făcuse o reformă prin care se lichidase funcția de președinte de raion. Am plecat din funcție. În perioada următoare, ajung să muncesc la Ministerul Sănătății, dar nu pentru mult timp. În 1992, am mers ca voluntar Transnistria. Revenit acasă, după război, am încercat să mă restabilesc la muncă, dar nu-mi reușea. M-am angajat la o rudă de a mea, avea moară și oloiniță în construcție. Am lucrat ca hamal, măturător, tehnolog, lăcătuș, sudor, tractorist și ca vicedirector. Acolo am prins ce înseamnă economia reală din R. Moldova. Am lucrat până în 1997. Proprietarul era uituc și zgârcit, îmi plătea 160 de lei pe lună. Atunci a fost a doua cotitură din viața mea – am hotărât să mă lansez în afaceri. Am împrumutat 300 de dolari, tot de la el și am început peripețiile. Deși am început o afacere, nu am părăsit medicina. Comercializam aparate de uz medical – aparate de măsurat tensiunea arterială, reprezentam o firmă din Petersburg. Într-o perioadă destul de scurtă, am devenit unul dintre cei mai prosperi agenți economici. Mai târziu, m-am lansat în producerea bastoanelor și cârjelor pentru invalizi. Către anul 2005, eram pe primul loc la plata impozitelor printre întreprinderile mici în Cimișlia. M-am convins că poți face afaceri legal, doar trebuie să muncești foarte mult și să fii ingenios. În funcția de primar, am același principiu – respectarea cadrului legal, fără a accepta subordonare politică. Poate mai lent, dar poți reuși, chiar dacă nu-ți dă nimeni bani. Avantajul e că, astfel, înveți să lucrezi cu mijloace locale, folosindu-le argumentat.

— Ați venit la Primărie ca să transformați Cimişlia într-un centru economic prosper. V-a reuşit? Cum?

— În 2007, am decis să particip la alegerile locale din câteva considerente: am experiență politică, am experiență în economie și, nu în ultimul rând, am fost martor al evenimentelor din Găgăuzia, de promovare a separatismului. M-am gândit că aș putea contribui la rezolvarea acestei probleme, făcând din orașul Cimișlia un pol important politic. Recunosc, nu am prea reușit. O perioadă am făcut-o pe intermediarul între Mircea Snegur și cei din Găgăuzia, dar multe nu s-au mișcat din loc. Mi-am dorit să fac din Cimișlia un punct economic mai puternic decât orașul Comrat. Din start, mi-am propus că voi realiza totul fără corupție, fără grupuri de interese. Rezultatul a fost – cinci dosare penale în primul mandat. Au încercat să mă anihileze. În primul mandat nu am făcut, practic, nimic pentru comunitate. Am candidat pentru a doua oară, doar pentru că îmi era rușine să dau ochii cu oamenii, trebuia să le demonstrez că pot face mai multe pentru comunitate. Mă gândeam că mă vor vota puțini, eram pregătit pentru un scor rușinos, dar nu puteam pleca așa. Am rămas surprins, constatând că oamenii m-au votat. Am înțeles că ei mă apreciază pentru poziția mea și pentru faptul că stau la straja intereselor lor. Prima dată nu eram membru de partid, a doua oară am candidat fiind membru al PLDM. Chiar partidul m-a înaintat contracandidat. Și acum sunt membru al PLDM.

— 12 ani în fruntea Primăriei, care-i secretul unui mandat atât de îndelungat?

— Nu știu, în primul an, am elaborat strategia, punctele de bază pe care le urmez și acum. Avem prima Fabrică de prelucrare a laptelui de oi – producerea brânzei, iaurtului din lapte de oaie. Am reparat drumurile în piață și începem construcția unei zone de comerț cu animale vii. De mai mulți ani, promovez ideea construcției unui lac de acumulare a apei pe râul Cogâlnic. Am început realizarea conceputului privind zona istorică a orașului Cimișlia. Ne propunem să avem și o Grădină Botanică în Cimișlia.

Nu știu care ar fi secretul și nici dacă localnicii trăiesc mai bine. Poate am făcut mai mult confort în raion. Nu i-am obstrucționat pe agenții economici, își continuă activitatea. Cu ce am putut, i-am ajutat. Am făcut zone de agrement, în Casa de cultură – reparație. Se organizează discoteca familiei – sâmbăta, duminica. N-am influențat mult nivelul de viață. N-am majorat impozitele.

— Și atunci, din ce trăiește și se dezvoltă o comunitate, din ce bani, cum îi faceți și la ce vă ajung?

— Facem economii, găsim diferite metode. Când am preluat funcția de primar, am identificat unde sunt cele mai mari cheltuieli. Domeniul asigurării cu căldură, costul gazelor. Am constatat că funcționau trei centrale termice foarte mari, pe care le-am și închis. Centrala termică care putea asigura cu căldură vreo 4000 de oameni, asigura doar 70. Nu era rentabilă. În blocurile de locuit, majoritatea preferau să aibă încălzire autonomă. Și am decis să le închidem. Lumea s-a speriat, dar le-am explicat care-i problema și le-am cumpărat cămine electrice. Le-am sugerat să-și facă centrale termice. Când am ajuns în funcție, Primăria avea o datorie de 3 milioane de lei. Curățenia prin oraș implica cheltuieli foarte mari, am introdus taxe pentru serviciile de salubrizare. Am format un grup la Primărie, unde lucrează vreo șapte oameni și această echipă, în fiecare zi, începând cu ora 5 dimineața până la 7-8 au grijă ca orașul să fie curat. Am căpătat o economie de trei ori mai mare. Avem și o echipă la primărie, specializată în elaborarea și implementarea proiectelor. Unde e posibil, combinăm astfel lucrurile ca să nu facem risipă de bani.

— Vă declarați unionist convins și v-ați manifestat susținerea pentru Maia Sandu, care nu promovează unionismul. Vedeți vreo divergență cu Maia Sandu în acest sens?

— Personal, cred că toată lumea cu discernământ, până la urmă, va promova unionismul. Asta e convingerea mea. Trebuie să facem Unirea, care e cea mai simplă, mai puțin dureroasă cale de a întregi neamul și de a deveni mai puternici, sub aspect economic și cultural. Sunt convins că Plahotniuc nu era nici unionist, nici în Rusia nu ne-ar fi dus. Am fi ajuns cu el într-o barcă spartă, la mijlocul unui lac, fără ieșire la mal. E nevoie de voință politică și să fim suverani, patrioți. Noua guvernare și-a asumat asta, cel puțin asta declară.

— Ați organizat un marş unionist de ziua Unirii Basarabiei cu România, ca răspuns la apelul PSRM spre ,,mobilizare generală împotriva unioniștilor”, acum Maia Sandu a făcut alianță cu socialiştii, cum comentați această situație?

— Eu cred că partidele trebuie să muncească împreună, să fuzioneze în baza unor contracte foarte clare. Nu-l agreez pe Dodon, dar și el, într-un final, poate promova unionismul. La alegerile prezidențiale, l-am declarat pe Dodon ca fiind persona non-grata în Cimișlia. Acesta nu a fost niciodată la Cimișlia. Și acum mă gândesc ce să fac cu dânsul, dacă vine, cumva, în vreo vizită. Fostul președintele al Cehiei, Vaclav Havel, scria că partidele au plecat de la dogmele politice, au rămas doar echipe de oameni. De asta, nu trebuie să privim la guvernare prin prisma pluralismului politic, ci trebuie să fim conștienți că e nevoie să se schimbe puterea. Au lucrat un mandat sau două, atât, trebuie să plece și să dea puterea celor care au fost în opoziție, căci din opoziție se nasc ideile, soluțiile cele mai bune.

— În general, R. Moldova este depopulată. Ce spuneți despre Cimișlia?

— Potențialul intelectual a migrat foarte puternic, în Cimișlia e la fel. Salvarea ar putea fi Chișinăul, aici s-a reținut o bună parte din tineri, sunt generate alte viziuni. La țară e dezastru. Din cauza sărăciei și neajunsurilor mulți au aderat la PDM. Se aude des că li s-au făcut dosare penale, au fost amenințați, nu acesta-i adevărul gol-goluț. Mulți s-au alipit la PDM pentru că au găsit o șansă de a face măcar ceva pentru localitatea lor.

— Și i-a ajutat?

— Da, eu chiar mă interesez, îi întreb și îmi spun că s-au ținut de cuvânt și pentru asta respectă partidul.

— Nu ați avut același gând de a trece la PDM?

— Nu, niciodată. Aici e vorba de caracter. Asta ar fi de bine, ar fi și de rău. În politică, trebuie să te acomodezi oricărei situații, să suporți modificări, dar eu nu pot.

— Parteneriatul public-privat ce șanse are în cazul primăriilor locale?

— Este o temă complicată, cu puține șanse de reușită. Deocamdată, statul controlează autoritățile locale, își bagă nasul și dictează, nu e posibil de a dezvolta un parteneriat public-privat. Acesta presupune asumarea unor riscuri, înțelegeri care nu întotdeauna pot fi calculate și puse precis pe foaie. Va fi posibil atunci când controlul de bază va fi lăsat pe baza autorităților publice locale.

— Sunteți un primar cu trecut frontist. Ați fost la începutul anilor `90 pe baricadele Independenței. Regretați faptul că Frontul (PPCD) nu mai este în prima linie a politicii mari în Moldova?

— Și atunci când eram frontist, eram conștient de faptul că Unirea și dezvoltarea economică a R. Moldova va fi făcută de formațiuni politice mult mai mari care vor îngloba un spectru mai larg al nevoilor oamenilor. Cineva, din fosta conducere PPCD, lansa acum două săptămâni ideea renașterii Frontului Popular, dar nu cred că ar putea lua foc, a trecut vremea. Singura soluție este Unirea.

— Veți candida la următoarele alegeri locale?

— La una din ședințele din Primărie, am declarat că mi-am revenit după experiența alegerilor parlamentare și voi candida la următoarele alegeri locale. După dezamăgirea de la alegerile parlamentare, eram gata să-mi dau demisia din funcția de primar, acum zic că voi candida.

— Ce vă propuneți să faceți?

— Să continuu ceea ce am început, dar mai eficient. Dar dacă nu vom avea susținerea autorităților centrale și un mediu favorabil privind veniturile proprii, dacă n-o să fie eliminată presiunea politică, va fi greu. Îmi propun să aduc oameni noi în echipă.

— Ce se întâmplă azi cu sănătatea oamenilor în R. Moldova?

— Am impresia că reformele în sănătate sunt făcute de oameni care n-au idee de sistemul de sănătate, care nu sunt pasionați de acest domeniu. Cineva a chinuit facerea acest reforme, dar până-n ziua de azi nu sunt puse în aplicație mecanismele economice ale medicinei prin asigurări. Omul nu simte intenția medicilor, nu simte ajutor.

— Medicina tratează sau deteriorează mai mult sănătatea?

— Contează la ce fel de medic ajunge pacientul. Dacă e consacrat medicinei, va ajuta omul, dacă nu – doar îi va face rău și va mai cere și bani pentru asta. E nevoie să-i pună corect diagnoza, să-i indice un tratament potrivit și să pătrundă în modul lui de viață, doar așa medicina tratează.

— Ați regretat vreodată că v-ați lăsat de medicină?

— N-am regretat niciodată că m-am lăsat de medicină. M-a interesat viața plină. Îmi plăcea chirurgia, pe când eram student, dar pe urmă nu-mi puteam imagina cum aș sta mai mereu închis în secția de chirurgie, încovoiat în sala de operație. Îmi părea că am prea puțin spațiu, de asta am ales să activez și în alte domenii, dar sunt foarte recunoscător că am făcut Facultatea de medicină, mi-a dat posibilitatea să văd altfel lumea și să am grijă de sănătatea mea, în primul rând.

— Mai aveți afaceri?

— Nu, a preluat-o feciorul meu.

— Cum sunt oamenii în Cimișlia?

— Cred că se deosebesc de oamenii de la Centru și de la Nord. Sunt mai rezistenți și mai muncitori și lucrurile astea sunt influențate de seceta de la Sud. Mai deprinși cu greutățile. De asta îmi doresc proiectul privind edificarea lacului de acumulare. Dacă reușim să obținem apă bună de irigare, vom contribui la creșterea agriculturii.

— Ce așteptări aveți de la actuala guvernare?

— Să asigure independența justiției. Este adevărat că avem nevoie de procurori onești, dar ei nu sunt prioritari. Eu dau mare importanță Curții Supreme de Justiție. Omul simplu trebuie să aibă speranța că acolo își găsește dreptatea. Și să promoveze democrația fără compromisuri, în toate organele statului. Este obligată să muncească și pentru creșterea economică. Va reuși, dar în varianta moldovenească – cu probleme, divergențe, eșecuri. Oricum va reuși. Eu sunt optimist. De ce sunt optimist? Pentru că sunt medic și știu că viața și natura au o forță enormă de supraviețuire.

— În afară de faptul că sunteți primar și medic, ce alte ocupații interesante mai aveți?

— Continuu să călătoresc, îmi place să călătoresc cu automobilul, în special. Altă pasiune ar fi filozofia. Încerc să înțeleg ce se întâmplă în această lume. Mă interesează și psihologia maselor.

— Vă mulțumim.

Pentru conformitate, Marina Gorbatovschi

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Silvia Ursul

    Sună ciudat că primarul a dorit să facă din Cimișlia un pol mai puternic decât Cantemir (oraș situat la zeci de km, pe malul Prutului, foarte mic și sărac 🙂 Sunteți siguri că despre acest oraș e vorba? Comratul, care este mai aproape și destul de dezvoltat, sună mai rezonabil…. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *