Oameni „Olguța Guguța” de la Bruxelles: „Diaspora nu vorbește printr-o singură voce”

Olga Chilat a venit la Zilele Diasporei de la Bruxelles, unde activează în calitate de analistă politică și economică la Comisia Europeană. Despre activitatea sa din centrul Europei vorbește însă mai puțin, preferând să dezvăluie aspecte ale pasiunii sale pentru ilustrația digitală, limbile străine și folclorul românesc, pe care le-a reunit în proiectul etnografic „Olguța Guguța”.

„M-am născut în R. Moldova, la Chișinău, exact după căderea URSS. Mi-am petrecut copilăria în căminele destinate profesorilor universitari de la Universitatea Tehnică, iar vacanțele le petreceam la bunicii din Cernăuți, Bucovina”, își amintește Olga.

Astăzi, preferă să cerceteze și să ilustreze scene din folclor în cadrul proiectului său etnografic, dar pasiunile sale nu se încheie aici. „Când nu sunt nici economistă, nici artistă, alerg distanțe lungi. De altfel, eu sunt cea care a alergat un semimaraton cu o cușmă de cârlan pe cap. De ceva timp, sunt pasionată de limbi moderne și de etimologie. Studiez limbi străine. În prezent, am în arsenal zece limbi în care pot comunica la diferite niveluri de competență. Româna și rusa sunt limbile materne, urmate de ucraineană, engleză, franceză, italiană, spaniolă, germană, olandeză și greacă.”

De curând,  în cadrul proiectului „Olguța Guguța”, autoarea a început să vorbească și despre curiozități lingvistice. „Încerc să împart cu alții ceea ce învăț și ceea ce îmi captivează atenția”, spune ea.

Plecarea de acasă: studii și singurătate

Despre plecarea din R. Moldova spune că „despărțirea a fost treptată, dar fermă”. A plecat la 19 ani, ca să-și continue studiile. Neștiind exact ce vrea să facă, a aplicat la mai multe universități, în domenii și țări diferite. Prin intermediul Alianței Franceze, a depus dosarul la câteva universități din Franța. În cele din urmă, a ales Facultatea de Drept, Științe Politice și Management a Universității din Strasbourg, unde a urmat un program de drept, economie și finanțe.

„La un moment dat, visam să revin acasă și să implementez tot ce studiasem peste hotare, dar așa și nu m-am decis. Primul an a fost cel mai greu, deoarece m-am simțit foarte singură. În al doilea an am început să lucrez în paralel și am obținut o anumită stabilitate financiară. În al treilea an, mă pregăteam pentru un master în Belgia și devenea tot mai clar că nu îmi proiectez viitorul în R. Moldova”, povestește Olga Chilat.

Recunoaște că revine acasă mai rar decât și-ar dori: o dată pe an sau chiar o dată la doi ani. „Nu prea am drumuri spre Moldova. Familia mea este dispersată în toată lumea. De obicei, ca să revin, îmi creez singură un motiv, o ocazie, un eveniment, o misiune. De data aceasta, am venit cu o expoziție a lucrărilor mele, desfășurată la Biblioteca Națională în cadrul Zilelor Diasporei.”

Pentru Olga, Zilele Diasporei sunt mai mult decât un eveniment dedicat celor plecați peste hotare. Le vede ca pe un forum simbolic pentru comunicarea dintre autorități și diasporă, o ocazie de a crea un raport atât formal, cât și informal, între cele două părți, de a prezenta diasporei inițiativele autorităților și autorităților inițiativele diasporei.

— În condițiile în care „familia ta este dispersată în toată lumea”, cine totuși te așteaptă acasă?

— Amintirile și prietenii care au decis să rămână. Ei mă bucură și mă inspiră. Îmi arată că un scenariu alternativ este posibil.

Folclorul, descoperit din nou la maturitate

Despre pasiunea sa pentru desen, pe care o poartă din copilărie, spune că a încercat să o abandoneze de multe ori, convinsă că această relație nu este sustenabilă în ritmul vieții sale.

„Dar, în perioada COVID, încuiată în casă, am găsit o tabletă de desenat care zăcea prăfuită prin cimitirul de produse electronice. Am luat-o și am desenat o capră din Jocul Caprei, cu o pelerină din covor moldovenesc țesut cu trandafiri. Apoi am desenat un urs din Jocul Ursului. Apoi am desenat o Țurcă.”

Așa a apărut ideea unui proiect etnografic – o colecție de ilustrații digitale inspirate din folclor, însoțite de informații accesibile despre cine sunt Capra, Ursul sau Țurca și despre modul în care aceste tradiții sunt păstrate de sute de ani.

„Proiectul are deja cinci ani de viață. Am realizat peste 400 de ilustrații. Am descoperit și am ilustrat sute de tradiții din Moldova, România și ale altor comunități românești din întreaga lume, din Balcani până în Canada”, povestește cu bucurie Olga.

Prin acest proiect, spune ea, a redescoperit mituri pe care le studiase cândva la școală, dar pe care acum le privește dintr-o perspectivă diferită.

„Dialogul dintre ciobanul moldovean și mioară, Luceafărul, Sfânta Vineri… La maturitate înțelegi aceste lucruri cu altă profunzime, găsești explicații noi, autentice”, explică interlocutoarea noastră.

În cei cinci ani de activitate ai proiectului „Olguța Guguța”, autoarea și-a conturat și propriul top al elementelor pe care le consideră esențiale pentru folclorul nostru.

Pe primul loc este limba. „Ea cristalizează toată istoria noastră. Grație limbii, putem călători în timp. Denumirile râurilor au fost date de popoare care au existat în urmă cu 5000 de ani. Bunăoară, numele râului Nistru vine dintr-o limbă iraniană vorbită de sciți și ar însemna «râul de aproape». Cuvintele slavone reflectă raportul nostru de vecinătate cu slavii din vest și cu cei din Balcani. Cuvintele grecești ne spun că am avut schimburi culturale cu grecii, atât cei moderni, cât și cei antici.”

Pe locul al doilea, potrivit Olgăi, sunt tradițiile de iarnă. „Aceste tradiții erau ritualuri de motivare colectivă a economiei agrare, menite să asigure prosperitatea comunității. Porcul Ignat ne vorbește despre modul în care strămoșii noștri prețuiau fertilitatea. Bradul ne spune despre legătura omului cu copacul, pe pământ și în cer – coroanele funerare, spovedania la brad, pomul vieții.”

Iar locul al treilea este ocupat de pildele din basmele populare. „Noi le citim basme copiilor pentru narațiune, însă acestea conțin învățături vechi despre buna purtare și bunul trai în societate. Poate sună pompos, dar eu cred că basmele sunt mai degrabă pentru adulți decât pentru copii”, spune Olga, acordând o importanță deosebită acestor povești în înțelegerea culturii și valorilor comunității.

„Diaspora nu vorbește printr-o singură voce”

Dar care sunt problemele diasporei și ce ar putea face autoritățile pentru a răspunde mai bine nevoilor celor plecați prin lume?

„Îmi este greu să răspund strict, concis, exact, deoarece diaspora nu este o entitate omogenă și nu vorbește printr-o singură voce”, spune Olga.

În opinia sa, diaspora are nevoie, în primul rând, de sprijin și acces eficient la servicii diplomatice, în special consulare. În ceea ce privește sectorul privat, consideră importante oportunitățile de investiții avantajoase, dar și mecanismele de garantare care să ofere mai multă siguranță.

„Există, de asemenea, un potențial imens în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană. Instituționalizarea schimbului de expertiză dintre specialiștii și profesioniștii moldoveni aflați în afara țării și autoritățile R. Moldova ar putea fi foarte utilă”, explică Olga.

Pentru ca acest schimb să funcționeze, consideră necesare atât formalizarea dialogului, cât și remunerarea echitabilă a expertizei oferite.

Printre inițiativele pe care le apreciază se numără recunoașterea drepturilor la pensie și posibilitatea cumulării acestor recompense financiare.

„Din câte înțeleg, aceste mecanisme se bazează în mare parte pe acorduri bilaterale, motiv pentru care ar fi important ca eforturile în această direcție să continue. Acest lucru ar putea oferi un grad mai mare de stabilitate persoanelor care se apropie de ieșirea de pe piața muncii”, spune Olga.

Ar reveni pentru o oportunitate profesională

În ciuda distanței și a anilor petrecuți peste hotare, întoarcerea în R. Moldova nu este exclusă. Condiția este însă una clară.

— În ce condiții ai reveni la baștină?

— Aș reveni pentru o oportunitate profesională relevantă. Până în prezent însă nu am avut o astfel de oportunitate.