„M-a alungat din casa pe care i-am cumpărat-o.” Suferința unei mame din Crocmaz, respinsă de cei trei feciori ai săi
O tragedie greu de înțeles se consumă în satul Crocmaz, raionul Ștefan Vodă. O mamă care a adus pe lume trei feciori, i-a crescut, i-a ajutat să aibă casele lor, a rămas pe drumuri. Nu din voia sa. Pur și simplu, este respinsă de toți trei, fiind dată afară și de cel căruia i-a cumpărat casa și a înregistrat-o pe numele lui.
Cazul ne-a fost relatat de o cititoare, o femeie care urmărește neputincioasă cum se consumă această tragedie din viața Tamarei Tcacenco, o consăteancă de-a ei, femeie vrednică, pensionată după ani de muncă, cu grad de dizabilitate în urma unei intervenții oncologice. Cititoarea ne-a contactat să ne povestească despre suferința Tamarei și să ne roage, dacă am putea, să o ajutăm, căci „și-a găsit adăpost într-o casă părăsită, plină de purici, unde, cu ajutorul unor copii din sat, a reușit să ducă din drum toate bunurile scoase din casă de fiul său, cel care a devenit stăpânul imobilului cumpărat inclusiv din economiile mamei sale.
Casa cumpărată din economiile mamei, înregistrată pe numele fiului
În aceeași zi am contactat-o pe Tamara. S-a plâns că nu prea poate vorbi, deoarece e în stradă, cărând spre casa părăsită ultimele lucruri aruncate în drum de fiul său. „E tare cald, eu merg greu după operația oncologică la un picior. Vă rog să vorbim puțin mai târziu”, ne-a spus femeia.
Mai târziu, când am contactat-o, și-a deschis sufletul. Ne-a povestit despre cei trei feciori ai săi, toți cu studii, aranjați la casele lor cu ajutorul ei. Cel care a alungat-o din casă a lipsit-o de locuința pentru care ea a plătit din economiile sale, făcându-l pe el proprietar unic. „Nu m-am gândit să ajung în așa situație. Am cumpărat casa, am schimbat acoperișul și acum m-a alungat în stradă”, povestește Tamara.
„Pe 15 iulie am găsit toate ușile încuiate”
„M-a alungat prima dată iarna asta, când afară erau minus 17 grade… Am umblat printre case ca să nu îngheț pe drumuri. Am chemat și poliția, gândind că mi-or ajuta să întru în casă, dar au constatat că în acte fiul este unicul proprietar și au plecat. Mai târziu, deja vara, fiul mi-a zis că vrea să se însoare și să mă gândesc unde plec de la casă… Pe 15 iulie, când am venit de la piață, am găsit toate ușile încuiate, lăcățile schimbate, iar lucrurile mele afară, după care aruncate în drum. De atunci nu am mai intrat în casă”, povestește Tamara. Am întrebat-o cum se descurcă, fără un ungher, umblând pe drumuri. A recunoscut că nu e simplu, că are o pensie de doar 3000 de lei – bani puțini pentru o vârstnică bolnavă și fără casă.
Am reușit să-l contactăm pe fiul care ultimul a închis ușile în fața mamei sale. A răspuns la telefon, dar a refuzat să explice ce s-a întâmplat încât mama sa a ajuns în drum, după ce i-a cumpărat casă, făcându-l stăpân. „Așa e tactica lui, v-am spus că lucrează la vamă”, spune femeia. Și ceilalți doi feciori nu au răspuns la apelurile noastre, așa cum nu răspund nici la apelurile mamei lor.
Primarul: „E păcat să procedezi așa cu mama ta”
Primarul de Crocmaz, Ion Veleșco, spune că personal cunoaște foarte bine acest caz, care e unul complicat. „Feciorii par sănătoși la minte, dar nu știu ce putea să se întâmple. Chiar dacă e scrisă pe numele tău, nu poți să o alungi din casă pe mama ta, mai ales că, așa cum spune ea, a contribuit financiar la cumpărarea casei. E păcat să procedezi așa cu mama. I-am sugerat doamnei Tamara să angajeze un avocat și să-și dobândească drepturile prin judecată. Cred că îi este incomod să se judece cu propriii copii care nu sunt la locul lor”, explică primarul satului Crocmaz.
Psihologă: „Generozitatea față de copii nu înseamnă renunțarea la propria siguranță”
ZdG a contactat-o pe Natalia Șargu, psihologă și psihoterapeută, solicitându-i o explicație cu privire la acest caz complicat. „Eu consider că ar trebui să existe niște limite în relațiile părinți-copii. Oricât de mult ne iubim copiii, atunci când aceștia ajung la maturitate, nu înseamnă că noi trebuie să le dăm totul, chiar și peste puteri. Un părinte poate să dea o casă doar atunci când are două. Generozitatea față de copii nu înseamnă renunțarea la propria siguranță. Când vorbim de copii adulți, orice ajutor este unul voluntar, nu obligatoriu. De la o anumită vârstă, orice ajutor acordat copiilor este unul absolut opțional, mai ales atunci când nu vorbim despre o boală gravă. Părinții nu ar trebui să renunțe la siguranța lor financiară. La o anumită vârstă, ei ar trebui să-și asigure propria pernă de siguranță. E firesc și sănătos să ne putem asigura propriile bătrânețe, aceasta fiind tot o formă de ajutor pentru copiii noștri.”
