Dacă oamenii nu au încredere în justiţie, înseamnă că nu au încredere în general în autorităţile statului

Interviu cu Ketil LUND, comisar din partea Comisiei Internaţionale a Juriştilor, judecător la Curtea Supremă de Justiţie din Norvegia

În perioada 25—28 septembrie 2012, o echipă de experţi din partea Comisiei Internaţionale a Juriştilor (ICJ), organizaţie cu greutate şi reputaţie indiscutabilă printre autorităţile juridice din întreaga lume, s-a aflat într-o vizită de documentare în R. Moldova. Scopul acesteia a fost familiarizarea cu situaţia curentă în care se află sistemul judecătoresc moldovenesc, în special cadrul regulator existent în domeniul aplicării măsurilor disciplinare la adresa judecătorilor. Ulterior, aceştia vor elabora un raport care va include şi un set de recomandări, inclusiv propuneri de intervenţie la nivel legislativ, mecanisme de monitorizare internă a activităţii judecătorilor, criterii privind accesul în profesie, aspecte ce ţin de instruirea continuă etc.
Vizita reprezentanţilor ICJ are loc în cadrul Programului de Drept al Fundaţiei Soros-Moldova, care implementează proiectul “Îmbunătăţirea respectării dreptului la libertatea şi siguranţa persoanei în Moldova”.

— În 2004, ICJ a lansat un raport despre situaţia de drept din R. Moldova, cu al cărui conţinut  bănuiesc ca sunteţi familiarizat. Aţi observat vreo diferenţă radicală, bună sau rea, între situaţia de atunci şi cea din prezent?

— Deşi niciunul dintre noi n-a participat la misiunea din 2004 (pe lângă Ketil Lund, din echipa de experţi care a vizitat R. Moldova a mai făcut parte Roisin Pillay, directoarea Programului pentru Europa al ICJ şi Temur Shakirov, jurist în cadrul Programului pentru Europa al ICJ – n.r.), în opinia noastră, au fost obţinute realizări importante. Este adevărat că mă aflu doar de o săptămână în R. Moldova, dar, din cele observate, mi se pare că există o transparenţă mai mare. Au fost întreprinse măsuri importante pentru a ridica nivelul de pregătire al judecătorilor, şi mă refer aici la crearea Institutului Naţional al Justiţiei. Au fost întreprinse şi măsuri în ce priveşte mărirea gradului de responsabilizare a judecătorilor prin procedura disciplinară. Totodată, Curtea Constituţională a stabilit că tratatele internaţionale în materie de drepturile omului vor avea aplicabilitate directă în R. Moldova şi observăm acum că tot mai mulţi judecători din instanţele naţionale fac referire la hotărârile pronunţate de CEDO.

Dar probleme mai există. Şi mă refer aici la proasta motivare a încheierilor emise de judecători. În special, este vorba de deciziile emise de judecătorii de instrucţie care se pronunţă asupra arestului preventiv. Şi spun asta pentru că R. Moldova a pierdut o serie de cazuri la Curtea de la Strasbourg, dar se pare că o schimbare substanţială a practicii nu s-a produs, deşi bănuiesc că o schimbare graduală a situaţiei se atestă totuşi.

— Astăzi este a patra şi ultima zi din vizita de documentare a reprezentanţilor ICJ. Ce impresie generală v-aţi făcut despre reformele iniţiate de actuala guvernare a R. Moldova?

— Salutăm schimbările care au avut loc în sistemul de justiţie, reformele iniţiate, precum şi ultimele modificări legislative care au fost adoptate. Dar trebuie să menţionăm că toate aceste reforme sunt destul de ambiţioase, în primul rând, din punctul de vedere al finanţării lor. Vor trebui identificate suficiente resurse financiare pentru ca aceste acţiuni să fie implementate în mod eficient. În plus, propunerile legislative care au fost adoptate reprezintă un cadru general, în baza căruia va fi necesară adoptarea unor reglementări cum ar fi cele ce ţin de numirea judecătorilor în funcţie, de evaluarea lor. Aceste reforme sunt promiţătoare, în sensul asigurării unui grad mai mare de independenţă a sistemului judecătoresc. Dar, în acelaşi timp, reforma sistemului judecătoresc nu trebuie să fie unica reformă în sistemul de justiţie. Ea trebuie urmată şi de reformarea altor organe ale sistemului de justiţie, un interes deosebit prezentând în acest context procuratura.

— Totuşi, cât de promiţătoare pot fi nişte reforme, ţinând cont de faptul că sistemul judecătoresc al R. Moldova îşi trage rădăcinile dintr-o perioadă de totalitarism?

— Independenţa sistemului judecătoresc are o importanţă fundamentală, iar cadrul juridic este o precondiţie esenţială în asigurarea independenţei sistemului judecătoresc. Dar, în acelaşi timp, e şi o chestiune de tradiţie, de cultură în societate, pentru ca această independenţă a judecătorilor să fie acceptată de toate puterile din stat, dar şi de publicul larg, ca fiind o valoare absolută.

Sarcina sistemului judiciar nu e doar de a pune în aplicare legile adoptate de parlament, ci şi de a exercita un control asupra faptului ca aceste legi să fie adoptate în cadrul constituţional al ţării, ceea ce creează tensiuni, fie deschise, fie latente, între sistemul judecătoresc, pe de o parte, şi celelalte ramuri ale puterii, pe de altă parte. De aceea, pentru ca sistemul judecătoresc să funcţioneze în mod independent, trebuie să se accepte faptul că, în primul rând, aceste tensiuni există.

Dar, în acelaşi timp, trebuie să se accepte faptul că această independenţă este o valoare. O valoare foarte importantă. Ţinând cont de faptul că sistemul judecătoresc (al R. Moldova – n.r.) vine dintr-o epocă în care nu se bucura de independenţă, trebuie să se producă o schimbare la nivel de tradiţie, la nivel de mentalitate, ca să fie acceptate noile valori, care presupun o independenţă adevărată a sistemului judecătoresc, în care fiecare judecător în parte să aibă posibilitatea şi voinţa de a acţiona în mod independent. Iar această posibilitate şi această voinţă a judecătorului trebuie să fie protejată de societate.

Iată, posibilitatea reformelor trebuie să fie privită în contextul acestui mediu general. Şi trebuie să vă spun că ne-am întâlnit cu persoane care erau totalmente pesimiste în ceea ce priveşte posibilitatea de reformare a sistemului judecătoresc, dar şi cu persoane care aveau viziuni absolut optimiste referitoare la această reformă.

— Ce alte temeri sau aşteptări au fost verbalizate la întâlnirile pe care le-aţi avut în cadrul vizitei respective?

— S-a spus că judecătorii nu sunt imparţaili, că judecătorii sunt corupţi. A fost menţionată şi problema influenţei sau ingerinţei în activitatea judecătorilor din partea altor elemente de putere. Nu în ultimul rând, s-a vorbit despre presiunile exercitate de către organele procuraturii asupra judecătorilor şi despre influenţele exercitate de către politic.

De asemenea, s-a vorbit despre calitatea judecătorilor, care mai lasă de dorit. Totodată, diferite persoane şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu nivelul scăzut de încredere al populaţiei în sistemul judecătoresc. Or, acest aspect, al încrederii publicului în sistemul judecătoresc, este unul foarte important, pentru că, dacă oamenii nu au încredere în justiţie, înseamnă că nu au încredere în general în autorităţile statului, ceea ce duce la reducerea nivelului de loialitate a acestor cetăţeni faţă de statul lor.

— Odată cu demararea reformei justiţiei de către actuala guvernare, la nivel neoficial se tot vorbea despre rezistenţa sistemului. De ce s-ar opune cineva unor schimbări care, într-un final, n-ar trebui decât să le uşureze munca?

— De fapt, e vorba de un aspect al acestor reforme care a provocat rezistenţă din partea persoanelor din sistem, şi anume ridicarea imunităţii judecătorilor pentru cazurile de corupţie.  Ştiţi că, până nu demult (modificarile la Legea cu privire la statutul judecătorului au intrat în vigoare la 31 august 2012 – n.r.), judecătorii se bucurau de imunitate şi, pentru a începe o urmărire penală împotriva lor, era nevoie ca procurorul general să solicite consimţământul Consiliului Superior al Magistraturii, iar propunerea Ministerului Justiţiei are menirea de a aborda o problemă principală din sistemul judecătoresc, şi anume problema corupţiei.

În ce priveşte opoziţia… Ei (judecătorii – n.r.) şi-au exprimat îngrijorarea şi teama că procuratura ar putea să intenteze o urmărire penală împotriva judecătorilor în mod abuziv, în baza unor temeiuri inventate. Cel puţin acestea sunt afirmaţiile făcute de judecători, care se arată destul de preocupaţi de această prevedere privind ridicarea imunităţii. Dar la Ministerul Justiţiei ni s-a spus că astfel de situaţii nu pot să se întâmple, pentru că cel care are dreptul de a iniţia o astfel de urmărire penală este doar procurorul general, şi e de neconceput ca acesta să iniţieze o urmărire penală în baza unor temeiuri inventate.

Oricum, judecătorii consideră că imunitatea e o măsură temporară, necesară atâta timp cât societatea din R. Moldova va fi aşa cum este. Dar tot ei cred că, cu timpul, va dispărea această necesitate. Unii dintre ei chiar s-au arătat destul de optimişti, fiind siguri că sistemul se va curăţa de la sine şi că, în decurs de un an de zile, cine trebuie să rămână în sistem va rămâne, cine nu – nu.

— Să presupunem că sunteţi ministrul Justiţiei al R. Moldova. Care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi întreprinde?

— Ştiţi, în primul rând, eu nu mă număr printre optimiştii care cred că, într-o perioadă de timp foarte scurtă, este posibil să construieşti un sistem judecătoresc perfect, independent şi incoruptibil.

În ce priveşte priorităţile… Una dintre priorităţile mele iniţiale ar fi majorarea salariilor pentru judecători. Salariile sunt atât de joase, încât trebuie majorate neapărat. Cu cât însă să fie majorate… Până la un nivel care să permită curăţarea sistemului de corupţie, dar până atunci va mai trebui să treacă timp.

În al doilea rând, aş pune accentul pe activitatea de formare, de instruire în cadrul facultăţilor de drept ale universităţilor. Studenţii trebuie să capete cunoştinţe fundamentale, să aibă o pregătire foarte bună, astfel încât candidaţii la funcţia de judecător să fie pe deplin pregătiţi să preia această funcţie responsabilă.

Pe lângă aceste probleme (şi aici îmi voi exprima o opinie pe care s-ar putea să n-o împărtăşească şi colegii mei), am observat că în sistemul judecătoresc (din R. Moldova – n.r.) există mulţi judecători în vârstă care nu sunt în totalitate competenţi şi nu au integritate. De aceea, dacă aş fi dictator, aş organiza un examen general pentru toţi judecătorii, o evaluare cu condiţii exigente, astfel încât cei necompetenţi şi lipsiţi de integritate să plece din sistem.

Ştiu că această propunere ar putea să nu fie fezabilă, dar sunt ţări în care s-a făcut aşa ceva. De exemplu, în Bosnia şi Herţegovina, unde, după ce contractele tuturor judecătorilor au fost reziliate, s-a organizat un concurs general la care au participat atât judecătorii din vechiul sistem, cât şi noii candidaţi. Este adevărat că 70% din judecătorii din vechiul sistem au fost renumiţi în funcţie, după ce au susţinut acel examen.

Dar, mă rog, asta e opinia mea personală. Şi nu înseamnă că, dacă aş fi pus într-o astfel de situaţie, aş proceda anume aşa. Sunt doar nişte gânduri ale mele. Vedeţi, în Bosnia şi Herţegovina, această măsură a fost acceptată atât de judecători, cât şi de publicul larg, de aceea a şi fost realizată.

— La nivel de opinie publică, sistemul actual de aplicare a măsurilor disciplinare la adresa judecătorilor din R. Moldova pare unul destul de blând. În opinia Dvs., respectivul sistem este unul cu adevărat punitiv sau totuşi este cam blând?

— Aprecierea mea generală ar fi următoarea: dacă e să ne uităm la numărul total de proceduri disciplinare intentate sau iniţiate, sistemul disciplinar actual poate fi considerat ca fiind unul blând, ca fiind insuficient de strict. Asta ar fi evaluarea mea. Dar cunoaştem faptul că au fost făcute unele modificări şi că acum va fi introdus un nou sistem.
Să ştiţi însă că, chiar având această procedură disciplinară, nu e uşor să găseşti şi persoanele potrivite care ar putea s-o aplice.

— Un sfat norvegian pentru judecătorii din R. Moldova…

— Îmi vine greu să dau un sfat judecătorilor, dar totuşi le-aş spune următoarele: ai o satisfacţie personală mult mai mare dacă acţionezi într-un mod cu adevărat independent. O persoană se va respecta mult mai mult, cred eu, ştiind că acţionează în mod independent.

A mai fost înaintată o propunere, care, apropo, e pe placul judecătorilor din R. Moldova, şi anume cea care prevede ca judecătorii din instanţele de fond să nu-şi mai motiveze hotărârile pe cauze civile dacă nu există o solicitare expresă din partea părţilor.

Eu, ca judecător cu 20 de ani de experienţă, pot să vă spun că unul dintre lucrurile care mi-aduc cea mai mare satisfacţie este să scriu hotărâri, încheieri. Să emit o decizie singur, în mod independent, o decizie care îmi aparţine. Asta e şi funcţia de bază a unui judecător. Ce plăcere mai mare poate să aibă un judecător decât să ştie că el singur şi-a scris hotărârea, fără ajutorul asistentului, fără să-i spună cineva?

— În R. Moldova, ţară afectată de exod, a devenit deja o “tradiţie” ca drepturile copilului să fie, dacă nu încălcate, atunci cel puţin neglijate. În schimb, Norvegia are reputaţia celei mai recomandate ţări în care să-ţi creşti copiii. Cum s-a ajuns la un asemenea nivel?

— Ştiţi cum? Viaţa a fost dură cu noi, dar noi am profitat de acest lucru. Am suferit de multe vitregii ale sorţii, dar societatea norvegiană a tras învăţăminte din aceste vitregii. Anume din acest motiv am dezvoltat o societate în care toată lumea să se simtă bine.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Nicolae CUŞCHEVICI

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

7 comentarii

  1. observator

    Dintii trebue de verificat judecatorii la detectorul de minciuni si doar apoi sa le marim salarii altfel incurajam coruptii.

  2. vera

    Avem judecatori care judeca ca niste politisti incepatori.
    Oare si la acei judecatori, care au saracit statul, tot o sa li se majoreze salariile?

  3. Elena

    Asa este dle Ketil LUND:”Dacă oamenii nu au încredere în justiţie, înseamnă că nu au încredere în general în autorităţile statului”. De acord 100% cu afirmatia aceasta!

  4. Turcu

    Care justitie in r.m. Daca ai bani ai parte de justitia care ti-o doresti.Asta o stiu si copiii.

  5. lilica

    Dacă oamenii nu au încredere în justiţie, INSEAMNà Cà NU AU INCREDERE IN SINE INSàSI!!!

  6. lilica

    Diogene a văzut odată un om care a fost escortat la spânzurătoare de un judecător și soldati. Criminalul a furat o cupă de argint de la trezoreria reala.Un trecator a întrebat:”Ce se întâmplă?” Diogene a răspuns: “Nu e de mirare, hoții mari duc la spânzurătoare un hoț de pui. ”

    Persoanele care au dobândit o poziție la putere devin hoti mari si tortură hoții de pui. 🙂

    aceasta e justitia de toate zilele

    increderea e calea spre suflet,dar nu spre justitie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *