Un poliţist omoară o fată în Austria
„Revanşa” – filmul regizat de Götz Spielmann şi lansat în 2008 – începe într-un bordel dintr-un orăşel austriac provincial, unde îşi câştigă existenţa Tamara (interpretată de Irina Potapenko), o fată venită din Est, vorbitoare de rusă (ştim asta pentru că-şi telefonează rudele la începutul filmului). Un început dureros pentru spectatorul estic.
Se pare că ea e îndrăgostită de unul dintre angajaţii bordelului – un recidivist pe nume Alex (jucat de Johannes Krisch). Planifică să jefuiască o bancă, să-şi achite toate datoriile şi apoi s-o şteargă în lumea mare. Pe neaşteptate, şeful Tamarei îi propune fetei să devină prostituată de lux, spunându-i că o mută într-un apartament din oraş. Tamara se împotriveşte. Vrea să fie alături de Alex şi să locuiască cu celelalte fete. Alex decide să o ajute să evadeze din bordel, apoi hotărăşte să înfăptuiască neîntârziat jaful băncii. Tamara insistă să vină cu el. Alex fură o maşină, Tamara spune Tatăl Nostru şi pornesc spre bancă. Fata aşteaptă în automobil. Spargerea trece cu bine, însă un poliţist (Andreas Lust în acest rol) care trece întâmplător pe lângă maşină încurcă planurile celor doi. La început, el roagă fata să mute maşina, căci e parcată neregulamentar. Dar înţelegând că e o venetică, îi cere actele la control. Fata nu are actele în regulă, deci nu i le poate arăta. În acest moment, de după colţ, apare Alex cu o geanta plină, cu pistolul în mână şi cu ciorapul pe cap. Îl pune la pământ pe poliţist, îi aruncă pistolul la o parte, urcă în maşină şi încearcă să fugă. Poliţistul îşi vine repede în fire, îşi recuperează pistolul şi trage de câteva ori asupra automobilului, care se îndepărtează rapid. Un glonte o ucide pe Tamara. De parcă regizorul ar fi pedepsit-o pentru toate păcatele ei – dat fiind titlul filmului, asta e prima explicaţie care-ţi vine în gând. Alex o abandonează cu tot cu automobil într-o pădure şi se retrage, descumpănit, în casa bunicului său fermier (jucat excepţional de Johannes Thanheiser). Îi explică bătrânului că a venit să-l ajute să pregătească lemne pentru iarnă. Alex lipeşte o fotografie cu chipul Tamarei pe un perete din odaia unde doarme. Zi de zi, taie lemne din greu.
Bunicu-său e vizitat adesea de Sussane – o vecină oacheşă (jucată de Ursula Strauss). Alex află că Sussane e soţia poliţistului care a împuşcat-o pe Tamara. Această coincidenţă extraordinară îl face să se gândească la răzbunare. Află că soţul ei exersează zilnic prin împrejurimi. Alex îi iese de câteva ori în cale, se salută în treacăt, într-un moment îl ia chiar în cătare, dar nu îndrăzneşte să tragă. Ce-i al poliţistului e pus deoparte.
Între timp, cunoaştem povestea poliţistului Robert şi a soţiei sale Sussane. Îşi doresc de mai mult timp un copil. Au pregătit deja şi camera pentru el. Însă Robert e steril (l-a pedepsit regizorul!). Din momentul în care Alex începe să locuiască la bunicu-său, vizitele Sussanei devin tot mai frecvente. Prezenţa ei îl aţâţă tot mai mult. O înfruntă direct. Drept răspuns, femeia îl invită la ea pe înserate, când soţul ei e la serviciu.
Concomitent, Robert este mistuit de gândul omorului pe care l-a săvârşit. Regulamentul stipulează clar: ai dreptul să tragi doar în roţile maşinii. El, un ţintaş bun, totuşi a împuşcat pasagera. Aparent, colegii îi dau dreptate, dar el e sigur că aceştia îl cred responsabil de cele întâmplate. Categoric, orice omor generează mustrări de conştiinţă în sufletul ucigaşului, chiar dacă e poliţist. Între timp (cu voia regizorului), preaiubita lui soţie se culcă cu altul, şi acel altul e chiar omul de la volanul maşinii în care a tras Robert (regizorul îl pedepseşte iar! Dar o ştiu doar spectatorii).
Alex şi Robert discută spre sfârşitul filmului despre răzbunare. Robert îşi proiectează vina asupra lui Alex, zice că responsabilitatea cea mai mare o poartă hoţul. De ce a luat fata cu el!? După discuţie, Alex îşi aruncă arma în lacul din apropiere. El şi-a pierdut dragostea, dar a scăpat basma curată cu câteva zeci de mii de Euro. Cât costă dragostea? Aduceţi-vă aminte, Tamara era o prostituată din Est.
Finalul nu clarifică lucrurile. Filmul se termină pentru că, altfel, ar fi devenit prea lung, prea psihologic şi a fost de parcă regizorul s-ar fi lehămetit şi a lăsat spectatorul să născocească noi penitenţe pentru protagonişti…
dr. Teodor Ajder, psiholog
