Tatiana Potângă: La cimitir ca pe podium

Frumoasele sărbători pascale s-au consumat deja. Au rămas în urmă cozonacii, ouăle roşii şi mielul copt. Aceste delicii le mai putem pregăti de Ispas, sărbătoare sfântă, ziua când Isus Hristos se înalţă în ceruri.

Forfota şi grijile pascale s-au sfârşit abia marţi, deoarece debutul acestei săptămâni a fost un mare fast pentru o bună parte din cetăţenii R.Moldova. Conform tradiţiei,  creştinii ortodocşi  au sărbătorit Paştele Blajinelor. Ziua, când cei care sunt în viaţă, merg la mormintele celor dragi pentru a le cinsti memoria. În unele părţi ale Moldovei această zi este cinstită duminica, însă majoritatea obişnuiesc să meargă la cimitir în prima luni de după Paşte.

Mulţi dintre noi însă, se pare că înţeleg diferit semnificaţia adevărată a acestei zile. În timp ce rudele, şi cei apropiaţi onorează şi venerează în suflet pe cei plecaţi din viaţă, există obiceiul de a exterioriza această dragoste prin pomeni. În această perioadă se face mare dezlegare la cumpărături, oamenii se străduie să cumpere cele mai frumoase lucruri pentru a fi date de pomană.

În acest context, lumea parcă ar fi antrenată într-un fel de competiţie, nu-şi permite nimeni să rămână în urmă. De parcă lucrurile care sunt oferite de pomană, ar trece  direct în posesia celui decedat. Nu se ştie care este soarta  acestor lucruri, dar probabil cei decedaţi nu aşteaptă de la cei apropiaţi daruri pompoase şi colaci care  mai de care. Cu atât mai mult nu le este plăcut să-şi vadă rudele băute la mormintele lor.

Nu ştiu de ce,  dar unii oameni cred că dacă ar refuza un păhărel, ar supăra cumva pe cel adormit. Şi din această cauză beau pentru memoria celor apropiaţi, pentru memoria vecinului, a răposatului de vizavi, şi până la ieşirea din cimitir mai «scriu în pomelnic»  vreo câteva păhărele. Dacă unii dintre aceştia ajung într-un final acasă, o bună parte  îşi găsesc odihna imediată pe morminte. E un tablou pe care  ai ocazia să-l vezi în fiecare an de Paştele Blajinilor. De parcă ar fi «Sărbătoarea Vinului» şi nu o zi de cinstire a celor regretaţi. Şi cum poporul nostru la un colţ de masă plânge iar la celălalt cântă, lucrurile se întâmplă anume aşa şi la cimitir. De dimineaţă mai smeriţi, dar pe la sfârşitul zilei poţi vedea persoane cântând la căpătâiul celor, pentru care în această zi se spun doar lucruri de bine, dar nu în manieră de discotecă. Oamenii din păcate transformă această zi în şezătoare.

Paştele Blajinilor pentru unii este şi o ocazie de a-şi arăta garderoba. Îmbrăcaţi care mai de care, cei vii defilează printre mormintele celor dragi de parcă ar fi la o prezentare de glamour. Nu o dată am auzit vorbindu-se: «Iată mă duc mâine la cimitir, mi-am luat haine noi, o să fie acolo toate rudele şi trebuie să arăt mai bine ca alţii». Oare contează eticheta de la haină viilor pentru cei morţi? Contează probabil doar faptul că li se cinsteşte memoria, ori nu pentru aceasta se adună vii la “casa de veci” a celui drag?

Tatiana Potângă


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Alegător

    Aceasta demonstrează încă odată faptul că lumea la noi este foarte şi foarte săracă! Nu în plan financiar, ci cultural şi spiritual, demonstrând adesea lipsă totală a bunul simţ omenesc, nu mai vorbesc de ruşine! Totul s-a prefăcut în bani, până şi relaţiile dintre părinţi şi copii au devenit nişte afaceri nesănătoase. Dar care-i rolul bisricii, a acelor slujitori care au transformat religia şi credinţa în biznesul lor subteran (cum iubeşte să se exprime dl Catan), concurând în aceste afaceri la nivel cu vameşii şi PR.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *