Petru Grozavu: Sindromul referendumului 2009

Primul crucişi de săbii Chirtoacă-Dodon şi Igor Dodon pierde partida. Cel puţin, asta este impresia de la talkshow-ul de marţi seara la Fabrica-TV, care a fost mai degrabă o probă de duel decât un duel electoral propiu-zis.

Stresat, şifonat, fără replică, candidatul comuniştilor, care în declaraţii separate se arată a fi mult mult mai sobru şi abil, s-a bâlbîit toată seara, a confundat evenimentele electorale, anii şi cifrele, schimbând primarii cu locurile şi încurcându-le patronii. Altfel-zis, Dodon de până marţi seara şi Dodon de după marţi seara s-au dovedit a fi Dodoni diferiţi. Cel de-al doilea nu mai este «bravul soldat Şveik» pe care, bine fardat şi lustruit, ni-l aratră periodic de la ecrane NIT-ul sau îl glorifică în anumite medii de presă cei care macină făină la morile Cremlinului în R. Moldova. Avantajat, în aparenţă, de ecranele controlate de comunişti, billboard-urile de la toate răscrucile Chişinăului şi prmourile de pe internet, Dodon este în aceeaşi măsură, dar poate şi mai mult, dezavantajat de «lupta corp la corp» cu principalii săi adversari electorali. Tet-a-tet-ul nu e pentru el, cel puţin în confruntarea cu Chirtoacă. Nu întâmplător, Dodon a căutat să anticipeze lucrurile, declarând la aceeaşi Publica-TV, că s-ar putea, pe viitor, să nu onoreze invitaţiile la dezbaterile publice, «dacă nu voi fi anunţat cel puţin cu trei zile până la emisiune», a spus el. Aşa dar, Igor Dodon, nu este soldat de campanie, nu poate fi tare pe câmpul de luptă, Dodon se dă tare în spatele frontului, acolo unde PR-ul negru este în largul lui. El va căuta să ocolească «arena» şi să meargă pe varianta care-l avantajază cel mai mult: partizanatul electoral, aşa după cum a făcut-o şi până acuma, de la billboardurile cu «soluţii» pseudo-electorale şi până la diversiunile cu presă contrafăcută. Nu-i exclus, ca managerii săi electorali să mai fi lăsat ceva în rezervă, la «desert», pentru ultima lovitură, dacă ţinem cont că Dodon, aşa după cum au anunţat mai multe medii dar şi lideri politici de la Chişinău, ar fi candidatul Cremlinului la funcţia de primar general de Chişinău.

Urmele duc în Transnistria

Este Igor Dodon candidatul sau alesul Cremlinului pentru alegerile locale-2011? De ce am zice nu, dacă există mai multe argumente care zic «da». În primul rând, stilul campaniei electorale, care este unul împrumutat, nespecific R. Moldova şi care a făcut loc mai multor diversiuni în această campanie. Să ne amintim că prima lansare (incognit-o) a lui Dodon în alegeri se întâmpla cu mult înainte de anunţarea oficialiă a campaniei electorale. Este vorba de enigmaticile «Soluţii» care împânzise surprinzător de repede Chişinăul şi pe care nu vroia să şi le asume nimeni. Până la urmă s-a aflat că panourile cu «soluţii» aparţineau unei reviste de limbă rusă, iar mai târziu însuşi Dodon recunoştea că billboardurile sunt cadoul pe care i l-au făcut nişte oameni de afaceri, apropiaţi acestei reviste. Puneţi alături revista cu pricina, lumea de afaceri, care se învârte in jurul acestei reviste şi aveţi prima deducţie. Cea de-a doua mare diversiune electorală a fost cea mediatică cu clonarea Ziarului de Gardă şi a cotidianului Timpul. A fost o premieră. Aşa ceva nu s-a întâmplat nici în cele mai crâncene campanii parlamentare.“… ziarele false şi alte materiale de PR negru sunt fabricate la tipografii din stânga Nistrului. În umbra falsificărilor menţionate şi a distribuirii ilegale a ziarelor stă echipa de PR negru a PCRM…» Este declaraţia de presă a Valentinei Buliga, candidatul PD la Primăria Chişinăului. Deducţia: din momentul în care «fabricaţiile» vin din stânga Nistrului, iar această «stângă» este una controlată de Rusia, cine să fie «păpuşarul»? Poftim şi a doua concluzie. De fapt, implicarea Rusiei în campania electorală de partea PCRM-ului nu o exclud nici unii din «purtătorii de cuvânt» ai Moscovei la Chişinăi, care se ocupă de analiza situaţiei politice din R. Moldova. Dacă răsfoim publicaţia «ava.md» (3 mai, 2011) o să vedem că nici ei nu exclud interesul Moscovei pentru candidatura lui Dodon, cu singura deosebire că ei definesc puţin altfel lucrurile. «Rusia este interesată ca la putere în R. Moldova să vină oameni flexibili, cu mintea lucidă, ca să nu mai fie nevoie de-o nouă operaţiune (militară, n.red.) de obligare la pace pe malurile Nistrului». Şi un alt citat: «Unul din cei mai adecvaţi politicieni, capabili să conducă o Moldovă reîntregită, poate fi, cu adevărat, potrivit opiniei mai multor experţi, Igor Dodon», scrie V. Bucarski, tot el rezumând că Dodon este omul cu foarte bune relaţii în guvernul Rusiei, în sfera bancar-economică şi de afaceri din Moscova, «însă asta nu înseamnă că colegii săi moscoviţi vor să-l influenţeze ori să-l dirijeze. De fapt, ei nici nu au nevoie de asta». Într-adevăr, la ce bun să te apuci să dresezi un cal de călărie, de acuma dresat?

Are Moscova nevoie de Chişinău? Este o întrebare retorică. Moscova are nevoie de Chişinău pentru a putea stăpâni Basarabia, exact aşa cum are nevoie de Tiraspol pentru a ţine în pumn Transnistria. Nu teritorial, evident. Chişinăul, cu aproape o pătrime din polulaţia R. Moldova, este principalul centru administrativ, politic cultural şi, bineînţeles, de afaceri. Peste 60% din veniturile anuale în bugetul naţional provin din Chişinău. Moscova şi-ar dori foarte mult să facă din Chişinău, cel puţin, o a doua Societate pe Acţiuni «Moldova-gaz», în care să deţină «pachetul majoritar», iar pentru asta ar avea nevoie de un primar «flexibil şi loial» ca Igor Dodon. Aşa că Cremlinul va merge înainte. Noi ce facem?

Primăria nu e doar Primarul

Cine stă în spatele lui Chirtoacă, că o altă alternativă reală pe dreapta politică nu avem? Şi nici nu mai avem cum căuta, că jocul a început. Că are Chirtoacă sprijinul Partidului Liberal – da, e clar. Că are sprijinul electoratului care nu mai vrea ca Chişinăul să ajungă iar moşia lui Voronin – tot «da». Că mai are de partea sa şi electoratul care ştie că nu trebuie să schimbi vrabia din mână pe cioara de pe gard, sau că nu e bine să schimbi caii la trecătoare, e şi asta un plus pentru el. Dar mai departe? PLDM şi-a retras candidatul din campanie, dar a făcut-o doar verbal. Billboardurile «Votează Victor Bodiu primar» mai rămân. Şi atunci, lucrurile seamănă mai degrabă a diversiune, decât a sprijin electoral pro-Chirtoacă. Declaraţiile liberal-democraţilor că-şi retag candidatul ca să poată asigura victoria lui Chirtoacă din primul tur amintesc de tristul sondaj pre-referendum, 2009, când s-a anunţat că peste 60% din populaţie va participa la referendum. AIE-1, impresionată de rezultate, a considerat referendumul ca şi câştigat, fără a mai intra «în apă». Şi, până la urmă, a rămas pe mal. Spre regret, senzaţiile sunt cam aceleaşi şi în cazul alegerilor din 5 iunie, pentru că avem o situaţie aproape identică şi ca atmosferă şi ca implicare politică a partidelor AIE-2. Sindromul referendumului-2009 ar trebui să dea de gândiat. Şi nu doar PL-ului, că Primăria Chişinăului nu e doar primarul şi nici doar Chirtoacă. Cred eu.

Petru Grozavu

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *