Reguli, dar nu şi pentru alde „Stati”
Imaginaţi-vă că o maşină este parcată neregulamentar pe una dintre străzile capitalei. Este simplu de tot, ţinând cont că la fiecare pas vedem sau trebuie să înconjurăm astfel de maşini. Acum, imaginaţi-vă că dumneavoastră, simplu cetăţean, treceţi pe alături, nu rămâneţi indiferent, fotografiaţi maşina şi locaţia, expediaţi fotografia poliţiei sau o încărcaţi pe o pagină electronică specială. Deja se complică exerciţiul de imaginaţie.
Ştiu că vă întrebaţi, dar cine-ar face asta, dar la ce bun, oricum nu se va schimba nimic. Încă un pic, mai imaginaţi-vă că în câteva minute vine patrula poliţiei rutiere sau, chiar dacă nu vine, oricum amendează şi/sau evacuează maşina. În sfârşit, imaginaţi-vă că acest lucru se întâmplă în Chişinău. Scuzaţi, ştiu că este imposibil de imaginat, chiar şi pentru cei mai fantezişti chişinăuieni.
De fapt, aceasta este o realitate în anumite oraşe, în care cetăţeanul este activ, iar instituţiile statului responsabile. Adevărat că aceste oraşe nu sunt din Moldova. Acum, să vă povestesc ce se întâmplă la noi. Am testat pe propria-mi piele cum e să fii cetăţean responsabil şi activ. Sfârşit de zi de muncă în capitală. Pe strada A. Puşkin, la intersecţia cu strada Bucureşti, chiar pe trecerea de pietoni, se opreşte o ditai maşină. Ditai şi ca dimensiuni, şi ca preţ. Zic în mintea mea, ian ce dobitoc, pe unde să traverseze acum pietonii, cu gândul că el doar aşteaptă schimbarea culorii la semafor. Nu, şoferul chiar iese din maşină şi pleacă. Era Stati juniorul, i-am văzut clar chipul, iar apoi şi numărul la maşină, care începea cu C UN. La 2-3 metri opreşte altă ditai maşină, din care coboară bodyguarzii. Staţiona şi asta neregulamentar. Între ele două a rămas de pândă un nenel, care presupun că este vreun poliţist pensionat şi care mai presupun că trebuia să se asigure că nimeni nu va deranja automobilele. După socoteala mea, au stat acolo mai bine de o oră, poate chiar aproape două. Omul a mers la restaurantul de alături şi nu-şi putea permite să parcheze mai departe decât la vreo doi metri de uşa localului.
Ian ce dobitoci suntem noi, restul, mi-am zis de astă dată. Vă imaginaţi ce se întâmpla dacă era o maşină simplă sau un “cetăţean” simplu? Nici nu cred că se ajungea la asta. Deci, am ajuns acasă, am sunat la poliţie, asta după ce mai n-am înhăţat-o de la nenea care păzea maşinile pentru că am fotografiat. De la poliţie mi-au răspuns că ar putea să meargă să verifice, dar dacă nu se adevereşte? “Nu ne jucăm de-a mijatca. Dacă aşa tare vreţi, veniţi la noi, lângă gară, scrieţi plângere, noi vom verifica informaţia, dacă se adevereşte, va trebui să mergeţi în judecată împreună cu cel cu maşina, şi instanţa va decide dacă să-l amendeze sau nu”, mi-a explicat nenea poliţist. Fix ca-n America, mi-am zis, gândindu-mă cât sunt de naivă. Credeţi că mulţi cetăţeni activi s-ar încumeta să treacă prin toate astea? Dar credeţi că vreun poliţist responsabil s-ar încumeta să-l amendeze pe alde Stati?
Tatiana Eţco, tatianaetco.zdg@gmail.com
