Poeţi români basarabeni

Suntem o ţară mică, dar mare, săracă, dar bogată. Suntem ţara cu cei mai mulţi scriitori şi poeţi. Cu toate astea, rămânem încă printre cei care nu-şi cunosc  îndeajuns trecutul şi care strâng din umeri când suntem întrebaţi de viitor.  Dacă aţi încerca să aflaţi de la cineva cine este Mihail Kogălniceanu, puţini vor şti ce să răspundă. Am întrebat eu şi am primit în schimb mai multe întrebări decât răspunsuri.

“Of, nu ştiu, a scris poezii, parcă”. Sau “idee nu am” . Unii mi-au spus că a fost un scriitor român.  Puţini, din păcate. Sau, dacă aş ruga pe cineva să scrie  numele Kogălniceanu, cred că ne facem cu cinci sau şase scriitori mai mult.

De aceasta mă conving de fiecare dată când am ocazia să merg pe strada Mihail Kogălniceanu din Chişinău.  Aici l-am descoperit pe Cogalniceanu, am făcut cunoştinţă cu Cogîlniceanu, ca să aflu mai târziu că există şi un Kogîlniceanu.
Nu m-am simţit bine. M-am gândit că unii poeţi se plimbă singuratici pe alei,  alţii nici nu au pe unde se plimba, pe când scriitorii de pe Mihail Kogălniceanu au ce să-şi spună când îşi aduc aminte de trecut şi privesc departe când se gândesc la viitor.

În unul dintre discursurile sale scriitorul afirma: “N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume”.  Astăzi, cei care îi schimbă numele nu au nevoie de tron. Ei sunt acei bogaţi trupeşte, dar săraci sufleteşte . Ei nu cunosc de unde vin şi nu merită să-i întrebi unde se duc.

Săptămâna aceasta este încununată de evenimente care vin să cinstească memoria copilului cel mare al neamului, poetul din spaţiul limbii române, Grigore Vieru. La 14 februarie, regretatul poet ar fi împlinit 75 de ani.

Versurile pe care le-a lăsat ca moştenire spun multe. Şi-a iubit într-atât neamul, limba, a ţinut într-atât de mult la istorie, încât ar fi umilitor să nu ştii cum să-i scrii numele sau sa-ţi fie străină identitatea sa. Grigore Vieru încă nu are un bulevard sau o stradă în Chişinău pe unde să se plimbe. El merge pe la şcolile şi liceele din Moldova, care îi poartă numele. Şi se bucură cu mare drag cum elevii învaţă cuvinte din  sfânta  limba noastră, iar când vrea să mediteze, se duce la Iaşi, acolo se plimbă pe strada care îi poartă numele.

Anul 2010 a fost declarat anul  Mihai Eminescu şi Grigore Vieru. Iar anul 2011,  exclusiv Grigore Vieru. S-ar putea ca Ministerul Culturii să-şi fi făcut deja un program amplu de activităţi. Pentru că oamenii culturii cunosc bine trecutul şi ştiu ce să facă când se gândesc la viitor.

În câteva zile, urmează să fie amplasat bustul poetului pe Aleea Clasicilor. Acum Grigore Vieru nu va mai fi singur. El va străbate Aleea şi va vorbi despre viitor cu ceilalţi poeţi români basarabeni.

Tatiana Potângă


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. Pandele

    Tatiana!! Ai scris un articol MINUNAT!!
    Uite, adineaori am laudat ziarul la care lucrezi!! Hai, ca-l mai laud inca odata!! Scrii scurt, clar si merge.. drept la tinta!! Nu cumva esti scolita in Romania? Dar oriunde ai fi fost scolita, esti scolita cu dulcea limba romaneasca.

  2. Pandele

    PS.
    In orasul meu din RO unde stau de la inceputuri , locuiesc pe strada MIHAIL KOGALNICEANU! Si pe sotia mea o cheama, ghici cum? Tatiana!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *