Peştera moldovenească şi salvatorii ei

Zilele trecute, întreaga omenire a urmărit cu sufletul la gură procesul de salvare a unui grup de 12 copii, blocaţi într-o peşteră din Thailanda. Deşi Guvernul thailandez decisese să aloce resurse necesare pentru salvarea copiilor, autorităţile acestui stat şi ale altor state ale lumii au înţeles că banii nu pot ajuta în acel caz. Era nevoie de oameni cu abilităţi specifice, de care sunt foarte puţini pe glob şi pe care nu îi poţi cumpăra cu bani. Era nevoie de scafandrieri, pregătiţi să lucreze în ape tulburi, în tuneluri înguste, zile la rând.

Deşi miliardarul american Elon Musk a plecat imediat în Thailanda ducând un mic submarin construit din cele mai sigure materiale, pentru salvarea băieţilor, miliardele, submarinul şi generozitatea sa nu au fost de mare ajutor. Singurii care puteau traversa traseul plin de provocări subterane erau oamenii antrenaţi în activităţi subacvatice.

În câteva zile, la gura peşterii din Thailanda au ajuns scafandrieri din lumea întreagă. Cei mai buni şi mai curajoşi şi-au lăsat activităţile, casele, familiile, tot ce aveau, ca să intre în peştera ucigaşă (vinerea trecută acolo a murit un scafandru thailandez, experimentat) şi să salveze nişte copii, de existenţa cărora nu au ştiut nicicând. Cele ce au urmat au ridicat din nou omenia pe cea mai de sus treaptă a valorilor. Scafandrierii salvatori au depăşit limitele cunoscute până atunci. Mulţi dintre ei au făcut declaraţii pentru presă, după o afundare de probă, recunoscând că, în condiţii obişnuite, nu s-ar fi băgat într-un asemenea loc pentru nimic în lume, or, şi scafandrierii au limite, logică, capacităţi de evaluare. Şi regula e că în peşteri cu ape tulburi, mişcate de curenţi, cu nişte canale foarte înguste, pline de reliefuri ascuţite, nu se dă nimeni erou.

Dar, la alt capăt al tunelului aşteptau 13 oameni, dintre care 12 copii şi salvatorii au decis să se scufunde. Nu pentru bani, nu pentru impresii, pentru salvarea unor oameni mici.

Mai mult, din momentul în care copiii au fost descoperiţi în capătul tunelului inundat cu lungimea de 4 km, ei nu au mai fost niciodată singuri. Până în ziua în care scoaterea lor de acolo a fost posibilă, câţiva salvatori au stat mereu cu ei, inclusiv un medic, împărţind întunericul care apăsa ca o noapte nesfârşită.

Ultimii care au ieşit din tunel nu au fost copiii, ci salvatorii, printre ei şi medicul Richard Harris din Australia. Şi dacă bucuria salvării celor 13 a inundat întreg globul la 10 iulie 2018, doctorul Harris a fost scăldat în tristeţe la ieşire: la câteva clipe după salvarea băieţilor, tatăl doctorului a decedat. De parcă ar fi aşteptat să se convingă că lasă lumii un fiu demn, a aşteptat vestea mare şi s-a stins.

Această ieşire eroică din peştera thailandeză a scos la lumină o nouă umanitate: oamenii, alintaţi de tehnologii, deterioraţi de consumerism, îşi riscă singura viaţă pe care o au, ca să salveze alţi oameni. Şi mulţi au confirmat că e cea mai frumoasă formă posibilă de utilizare a singurei vieţi.

În timp ce urmăream on-line operaţiunile de salvare din Thailanda, începeam să privesc cu alţi ochi salvatorii din Moldova. Cine sunt ei? Sunt mulţi, fac acţiuni publice de salvare, dar nu sunt luaţi în seamă.

De exemplu, Andrei Lefter, un imigrant moldovean stabilit în Italia, colectează fonduri pentru dotarea clinicelor din Moldova cu fotolii ginecologice pentru fetele şi femeile cu dizabilităţi. Pur şi simplu, sistemul nostru de sănătate nu le oferă această posibilitate, iar femeile cu dizabilităţi locomotorii sunt lăsate, de obicei, în afara acestui serviciu medical. Andrei are ce face cu timpul şi cu banii săi, dar a decis să le dedice unor persoane de acasă, pe care nu le cunoaşte, dar care sunt lăsate în fundul peşterii întunecate care se numeşte statul moldovenesc.

În fiecare zi, Olga Ursu, stabilită cu familia în Marea Britanie, luptă pentru vieţile unor persoane care s-au îmbolnăvit în Moldova şi cărora statul nu le oferă tratament. În fiecare zi, ea bate la uşi virtuale şi aminteşte că Aliona Bâtlan, mamă a trei copii, suferă de leucemie şi trebuie salvată, căci statul a renunţat la ea. În fiecare zi, ea organizează acţiuni de colectare de fonduri pentru Galina, de 2 ani, care a făcut cancer în Moldova, dar statul nu o ajută. Olga are cu ce se ocupa, având 4 copii buni, cărora le-ar da toate cele 24 de ore zilnic. Olga nu e datoare nimănui cu nimic, mai ales R. Moldova care a lăsat-o să plece, dar ea se împovărează de bună voie cu participarea la aceste minunate misiuni de salvare. Ca ea sunt sute de oameni, de acasă sau din lume, care ajută Moldova.

Dintr-o parte, Moldova pare o peşteră întunecată şi inundată, dar salvatorii vieţilor rămase aici sunt soarele acestei peşteri.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. ion

    Mai bine sa construiesti “Arene” din bani imprumutati decat sa salvezi o viata si sa mangai un suflet!
    Plahotniuc, Candu, Filip, Leanca, Jizdan, Huian… Huian…. Huian … si inca multi altii!
    Le trebuie fiecarora din ei legat de gat cate o piatra si aruncati in Nistru. Numai asa am spala tara de marsavie si zoi biologic!

Leave a Reply to ion Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *