Nu chemaţi poliţia, n-are cu ce veni

Poliţia la noi evoluează în mai multe direcţii: îi creşte burta, îi tremură guşa, fundul nu-i mai încape în automobil… Problema, însă, e alta. Oamenii legii au fost jefuiţi şi trebuie să intervenim. Pe cap nu mai poartă nimic, fie că nu găsesc măsura potrivită, fie că n-au ce-şi pune. În cap, deseori – tot nimic, precum şi în suflet. De auzit nu ne mai aud, de văzut nu ne mai văd. Li s-a întâmplat ceva şi trebuie să-i salvăm, altfel pe noi cine ne va salva?

Dacă poliţistii din oraşe mai simulează că-şi fac datoria, cei de la sate nici asta nu fac. Recent, într-un sat, un bărbat a fost lovit cu bâta în cap, pe când pleca în vizită la fiul său. Acesta şi-a recunoscut agresorul, care este dintr-un sat cu el şi care-i curtează/terorizează nora, ea fiind nevoită să iasă din casă doar însoţită. Rivalii nu s-au putut înţelege pe cale amiabilă, după care a urmat incidentul.

Familia a chemat poliţia, mai ales că agresorul a ameninţat că nu se va opri. Răspunsul poliţiştilor a fost cu totul altul decât cel aşteptat de oamenii cu necazuri, care, în disperare, caută ajutor. Poliţiştii le-au spus să-şi rezolve singuri problemele: «Noi n-avem cu ce veni». Deci, dacă victima e în viaţă, înseamnă că nu s-a produs nimic grav şi nu există motive de grabă.

Dar când va fi grav? Când l-ar asasina? De fapt, şi acum nu-i prea bine. Familia l-a dus la spital, ca să-i coase rana. Ce urmează? Orice. I-ar putea plesni craniul? L-ar putea înjunghia? Ar putea intra  în casa tinerilor, luând femeia cu forţa? Când va fi suficient de grav, încât să se intervină? Familia victimei e una dintre cele care luptă pentru drepturile sale. Deci, oamenii nu s-au liniştit până când nu i-a primit poliţistul, acceptând şi plângerea lor. Au apelat şi la instituţiile de nivel raional, după care au primit un răspuns, potrivit căruia agresorul ar fi plătit o amendă de 1500 de lei.

În prezent, bărbatul îşi continuă tratamentul şi se gândeşte cum să achite toate costurile, în special la medicamente. A adunat toate reţetele, pentru a i le prezenta ulterior agresorului. Această familie nu se va opri, pentru că a fost deprinsă să lupte până la capăt, dar câte astfel de familii mai avem? Chiar dacă se încumetă cineva să cheme poliţia şi aceasta nu se grăbeşte să vină, invocând fel de fel de motive, a doua oară n-o va mai chema şi nici în sediul poliţiei nu va călca. Va căuta alte căi pentru soluţionarea situaţiei.

Poliţia deseori spune supărată că cetăţenii nu anunţă atunci când li se încalcă drepturile, când sunt agresaţi, amintindu-şi de poliţişti doar atunci când li se întâmplă vreo tragedie. De fapt, e firesc să nu se adreseze din moment ce, la solicitare, poliţiştii vin peste 2-3 zile. Bineînţeles, oamenii încearcă să-şi rezolve problemele prin alte metode. Nu mai umblaţi bosumflaţi că aţi fi nedreptăţiţi (deşi unii dintre voi, cei care într-adevăr îşi fac datoria, cei care luptă pentru a schimba ceva, pentru a-i sili să plătească pentru faptele lor pe infractori, agresori, ucigaşi, aceştia chiar au dreptul să spună că sunt nedretăţiţi) şi apucaţi-vă de treabă.

Dragi guvernanţi, cauza lipsei poliţiştilor de la locul infracţiunii este mereu aceeaşi: «N-avem cu ce veni», deci, vă rugăm, daţi-le maşini, motociclete, cai, măgari, orice, ca să nu mai aibă scuze şi să-şi facă, în sfârşit, datoria.

Olga Bulat