Legea e de partea jurnaliştilor. În SUA

În Statele Unite ale Americii libertatea presei este garantată de chiar primul amendament al Constituţiei. „The first amendment” a fost adăugat la Constituţie cu 226 de ani în urmă, în 1791, şi de atunci este respectat cu sfinţenie. Pe lângă Constituţie, la nivel federal există şi o lege a Libertăţii Informaţiei – The Freedom of Information Act (FOIA), care garantează tuturor dreptul accesului la informaţiile guvernamentale. La nivelul celor 50 de state ce intră în componenţa SUA, există legi locale care, de asemenea, reglementează accesul jurnaliştilor la informaţiile de interes public. Pe lângă cadrul legislativ favorabil, în SUA există şi o serie de organizaţii neguvernamentale care apără jurnaliştii, iar multe case de avocatură îşi oferă gratuit serviciile pentru a reprezenta jurnaliştii în instanţe în cazul în care sunt antrenaţi într-un proces de judecată.

Zilele trecute am revenit dintr-o vizită în SUA, făcută în cadrul programului de schimb profesional International Visitor Leadership Program (IVLP) al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii. Pe parcursul a 3 săptămâni am avut întâlniri cu jurnalişti de la cele mai prestigioase instituţii media de peste ocean (The Washington Post, Reuters, Voice of America, Politifact etc.), cu profesori universitari, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, avocaţi, ONG-işti. Toţi ne-au vorbit despre cât de importantă este presa într-o societate democratică, dar şi despre cadrul legislativ în care activează mass-media în SUA. Diferenţele faţă de ţara noastră sunt enorme. Uşurinţa cu care jurnaliştii americani pot obţine anumite informaţii de interes public ar fi pentru noi ceva de domeniul fantasticului. Totodată, presa se bucură şi de o mare încredere şi susţinere din partea cetăţenilor, inclusiv financiară, multe instituţii media locale fiind finanţate exclusiv de către cetăţeni.

Presiunile politicului asupra instituţiilor mass-media sunt de neconceput în America. Charles Self, profesor universitar şi fost director al mai multor asociaţii de presă prestigioase de peste ocean, ne-a spus că jurnalismul este parte din societatea civilă, iar atunci când un politician intervine în activitatea jurnaliştilor, el este imediat taxat de societate. Profesorul ne-a mai spus că în SUA politicienii nu au niciun fel de apărare de atenţia presei, toţi cei aleşi într-o funcţie publică pot fi investigaţi cu uşurinţă de către jurnalişti, inclusiv viaţa lor privată. Odată ajunşi într-o funcţie de stat, nu mai există viaţă privată pentru politicieni. „Parlamentarii nu au imunitate în faţa presei”, ne-au spus, în cadrul unei alte întâlniri, jurnaliştii de la ziarul „The San Diego Union Tribune” din California.

Şi în privinţa accesului la informaţii lucrurile stau cu totul altfel în America. În timp ce la noi instituţiile statului ne îngrădesc accesul la documente şi informaţii de interes public, în SUA instituţiile publice mai degrabă preferă să colaboreze cu mass-media, fiind conştiente că, în caz contrar, vor fi acţionate în judecată şi obligate să ofere informaţia solicitată, pentru că legea e de partea jurnaliştilor. „Pentru o instituţie de stat este foarte jenant să piardă un proces cu presa”, ne-a spus un jurnalist de investigaţie de la „The Washington Post”, unul dintre cele mai importante ziare din Statele Unite.

În statul Florida, aşa-numita „Sunshine law”, adoptată încă în 1967, spune că orice document emis de o instituţie de stat este un document public. De asemenea, această lege dă dreptul de acces la majoritatea reuniunilor consiliilor, comisiilor şi ale altor organe de conducere, ale agenţiilor sau autorităţilor guvernamentale statale şi locale. Până şi corespondenţa prin e-mail între instituţiile statului este considerată informaţie publică şi poate fi cerută de către jurnalişti. La fel şi scrisorile primite de aceste instituţii de la cetăţeni, ne-a spus avocata specializată în legislaţia media Alison Steele, din oraşul Saint Petersburg, Florida.

Între timp, în R. Moldova, sub pretextul protecţiei datelor cu caracter personal, accesul jurnaliştilor la informaţiile de interes public devine tot mai limitat. Până şi informaţiile despre fiii de deputaţi numiţi peste noapte în funcţii comode la ambasadele R. Moldova constituie date cu caracter personal. Căutarea hotărârilor instanţelor de judecată după numele părţilor implicate a devenit imposibilă, şedinţele de judecată în dosarele de rezonanţă sunt închise, numele inculpaţilor sunt blurate şi ascunse de ochii jurnaliştilor, accesul la informaţiile de la Cadastru şi Camera Înregistrării de Stat este posibil doar contra plată, iar şirul poate să continue. Acestea sunt împrejurările în care activează jurnaliştii de investigaţie din R. Moldova, dar cu toate astea noi vom continua să ne facem meseria, indiferent de cât de multe piedici încearcă să ne pună cei despre care scriem.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *