Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Comuniştii, între Lenin şi Noe

Comuniştii, între Lenin şi Noe

Mare agitaţie la Chişinău. Zilele trecute, oficialităţile ruse au anunţat o mică «vacanţă» la Mausoleul lui Lenin din Piaţa Roşie. Părintele revoluţiei proletare pleacă «la tratament».

Acesta urmează să fie «băit», adică reîmbălsămat, «reparat», primenit şi sclivisit, potrivit presei ruse, «la patru ace». I s-a comandat, cică, inclusiv, un nou costum şi o pereche de pantofi de lac. Ei şi? Parcă-i pentru prima oară? Nu, evident, nu, dar este pentru prima dată când, la Chişinău, lumea, sus, la palat, «s-a trevojit». Unii zic că din cauza sănătăţii, alţii susţin că din cauza erorilor de imaginaţie. Nu cunoaştem.

În orice caz, potrivit unor surse, strict confidenţiale, preşedintele Voronin, profitând de relaţiile sale «speciale» cu Lenin, a cerut, printr-un demers, primarului Moscovei, Iu. Lujkov, să faciliteze participarea la «scăldătoarea» lui Vladimir Ilici măcar a unui, dacă nu doi, specialişti-antropologi din suita PCRM. Argumentele oficiale, cu care operează preşedintele în demersul său, potrivit sursei, ar fi două.

Primul: Moldova este interesată să preia tot ce este mai performant în lume, inclusiv practicile sovietice de mumificare, din momentul în care Lenin arată şi azi mai bine decât Tutanhamon. Şi doi: Partidul Comuniştilor din Moldova este decis să pornească la Chişinău, pe bani publici şi într-un loc public din centrul Chişinăului (pentru care au dat jos un splendid monument de arhitectură), construcţia unui mausoleu, care, spre deosebire de cel din Piaţa Roşie, este proiectat la dimensiunea unui întreg partid.

Ceva de genul necropolelor de la Peciorska Lavra de la Kiev. Că, spune sursa, citându-l pe preşedinte, «noi suntem foarte aproape de biserică: avem Mitropolitul nostru, facem şi refacem (n.r., pe bani publici) biserici şi mănăstiri, pe care tot noi (n.r., pe cont propriu) le-am distrus, tot noi l-am declarat pe Iisus Hristos primul comunist în lume, aşa că avem merite deosebite în faţa bisericii», ar insista cu argumentele sale preşedintele Voronin în faţa primarului Moscovei. O fi sau nu aşa, urmează să vedem. Cert, însă, rămâne faptul că Lenin pleacă «la tratament», iar Voronin şi «garda» sa pleacă de la guvernare, profund marcaţi de nevoia unui refugiu. Comuniştii sunt şocaţi de contextul electoral-2009. Şi nu o spunem noi, o spune, fără pic de eroare, lista PCRM pentru aceste alegeri, prin nominalizările «exclusive» de pe primele 30 de poziţii.

Naufragiat de propria-i guvernare, Voronin încearcă s-o facă pe Noe şi să salveze, pe contul listei (corabiei), de la poverile post-electorale, tot ce i-a fost mai drag şi l-a slugărnicit mai bine pe durata celor două mandate prezidenţiale. Va reuşi, fie şi simbolic, să transforme «papa» comuniştilor parlamentul în mausoleu? Greu de spus, campania electorală e la primul pas.

Dar de încercat va încerca. Mare bucurie – puterea. Dar şi afurisită povară.

Petru GROZAVU