Comuniştii cu amante
Cu mai mulţi ani în urmă, pe prima pagină a unui ziar de la Chişinău a apărut o greşeală gramaticală regretabilă tocmai în titlul unui interviu cu un ambasador. Acesta fusese deosebit de binevoitor să discute franc şi inteligent cu un grup de ziarişti. A doua zi, pe prima pagină în loc de «Interviu cu Ambasadorul …», din cauza unei nemernice litere scăpată din frâu, a apărut «Bambasadorul». Era doar o greşeală gramaticală, dar conferea o conotaţie atât de hilară acestei noţiuni diplomatice, încât grupul cela de jurnalişti, înşiraţi acum pe la mai multe ziare din R.Moldova, a încetăţenit termenul în cauză.
De atunci, «Bambasador» era poreclit orice diplomat moldovean care făcea şi declara prostii prin ţările lumii în străduinţa de a prezenta regimul de la Chişinău în culorile democraţiei. Zilele trecute am aflat că lista «bambasadorilor» s-a completat cu nume de exponenţi ai lui Voronin în cele mai mari capitale europene.
Cu vreun an în urmă a ajuns la Bruxelles Valeriu Jereghi, autorul filmului «Arrividerci», care prezintă istoria supravieţuirii a doi frăţiori rămaşi singuri acasă, după ce mama lor a plecat în Italia în căutarea unui loc de muncă. Filmul a fost prezentat în Parlamentul European, unde politicieni din diferite state ale Europei au privit şi au analizat această dramă a copiilor din Moldova rămaşi singuri acasă din cauza şomajului şi a migraţiei. La vizionare au fost invitaţi şi reprezentanţii celor două misiuni diplomatice ale R. Moldova în capitala Belgiei, dar nu au venit, trimiţând la vizionare o victimă politică fără grad diplomatic.
Cine ştie ce li s-o fi transmis bambasadorilor moldo-bruselezi, dar a doua zi a fost rău. Jereghi şi echipa au mers de la Bruxelles direct la Paris, căci iniţial itinerarul fusese acceptat cu mare drag de către Ambasadele R. Moldova din Europa, interesate şi pregătite să organizeze vizionarea unui film moldovenesc cu titlu atât de european, «Arrividerci». E drept că nu au ştiut bieţii diplomaţi despre ce e «kinoul». Dar de cum au aflat de sărăcia şi disperarea din acest film prezentat la Bruxelles, somnul bambasadorilor de la Bruxelles, Paris, Lisabona a fost tulburat rău.
Deci a doua zi, Valeriu Jereghi a tot umblat cu CD-ul în mână pe la uşa Ambasadei Moldovei, dar degeaba — diplomaţii erau încuiaţi strâns pe dinăuntru.
Istoria s-a repetat şi în alte capitale europene. În Italia, emigranţii din Moldova s-au încurajat şi au arendat singuri săli de cinema, ca să vadă şi ei ce e cu acest «Arrividerci». Unele femei din Italia s-au dus cu iubiţii lor italieni, să le arate cum se spune «Arrividerci» la Moldova. Mare le-a fost indignarea să afle că filmul arată doar copii trişti şi oameni terminaţi. Chiar i-au reproşat regizorului că aşa ceva nu se arată celor pe care vrei să îi «atragi». Aveau un comportament similar cu al bambasadorilor comunişti, care credeau la fel că e nediplomatic să arăţi adevărul Europei pe care încerci s-o minţi de atâta timp.
Alina Radu alinaradu.zdg@gmail.com
