Cade „castelul” lui Plahotniuc?
Decizia Procuraturii Generale nu a rămas fără reacții din partea PDM, care s-a văzut amenințat în legătură cu pornirea unui dosar penal pentru uzurparea puterii în stat. În adresa partenerilor străini de dezvoltare a fost expediată, în aceeași zi, o scrisoare… Citeam scrisoarea și mă gândeam la faptul cât e de bine că în R. Moldova guvernările se schimbă. Chiar dacă noile nu întotdeauna sunt mai bune, cel puțin, cele vechi au șansa să se vadă dintr-o parte.
Va fi? Nu va fi? Se va întâmpla? Nu se va întâmpla? „Castelul din cărți de joc, construit de Plahotniuc și slugile sale, începe să se prăbușească… Acest lucru se va produce în mod obligatoriu”, din momentul în care „ne-am angajat într-un proces de dezoligarhizare a statului”. Este declarația imediată a ministrului de Interne și vicepreședintelui Blocului ACUM, Andrei Năstase, la decizia de luni a Procuraturii Generale, de a porni urmărirea penală pe faptul uzurpării puterii în stat, în perioada 7-14 iunie, 2019, de către fostul regim de guvernare, administrat de oligarhul Vlad Plahotniuc. Potrivit lui Năstase, săptămâna ce vine, va fi una „cu surprize pentru mulți… Procurorul general interimar, Dumitru Robu, ar putea veni în fața forului legislativ pentru a solicita ridicarea imunității parlamentare unor deputați”, a scris Năstase pe Facebook. Acest lucru, spune el, se poate întâmpla în una din zile, pe 12 sau 13 iulie.
Decizia Procuraturii Generale vine la două luni de la adoptarea de către Parlament a „Declarației cu privire la recunoașterea caracterului captiv al statului R. Moldova”, care a devenit atuul coaliției de guvernare PSRM-ACUM, fiind linia de start în dezoligarhizarea R. Moldova. S-a soldat cu reușită? Da sau nu? Mult? Puțin? Mult sau puțin, trebuie să reieșim din faptul că principalul inculpat, Vlad Plahotniuc (și nu doar el) a părăsit, incognito, R. Moldova și rămâne plecat până astăzi. Da, între timp, Plahotniuc a anunțat că se retrage de la șefia PDM (acuzat de uzurparea puterii în stat), a renunțat la mandatul de parlamentar, a declarat că și-a încheiat relația cu PDM, dar rămâne fugar. În aceeași perioadă, mai multe dintre probele materiale, ce țin de uzurparea puterii în stat (perioada 7-14 iunie) au dispărut sau au fost distruse, Consiliul Suprem de Securitate, subordonat direct șefului statului, a fost convocat în ședință de Igor Dodon doar o singură dată, în aceleași două luni s-au făcut mai multe remanieri de cadre în funcții-cheie și instituții-cheie (Armată, SIS, Procuratură, Justiție, Interne…) nu toate acceptate în societate, nu toate conforme standardelor de profesionism și meritocrație. Partajarea, de data asta absolut arbitrară a instituțiilor statului, a condus la consolidarea excesivă (ba chiar riscant de mult) a puterii în stat a președintelui Dodon. Întrebare: ce am obținut în cele două luni de la adoptarea Declarației – dezoligarhizarea sau re-oligarhizarea R. Moldova? A plecat Palhotniuc, vine Dodon? Doi: dosarul privind „uzurparea puterii în stat” se vrea să fie un dosar cu finalitate sau unul de același gen cu furtul miliardului? Trei: ce garanții au Maia Sandu și Andrei Năstase că Igor Dodon e gata să își piardă definitiv relațiile cu Plahotniuc, căruia îi datorează funcția de șef de stat? Și patru: este Blocul ACUM conștient de faptul că dosarul uzurpării puterii în stat poate eșua (un divorț între PSRM, PAS și PPDA fiind, din varii motive, inevitabil) și că vor trebui să își asume consecințele acestui eșec? Toate inițiativele, legate de dezoligarhizarea R. Moldova și acuzațiile de uzurpare a puterii în stat vin din partea Blocului ACUM (socialiștii doar le-au preluat) și, în caz de reușită, bilele albe vor merge către ACUM, la fel ca și bilele negre, în caz de eșec.
Deocamdată, suntem la etapa uralelor. „Am spus că nu mă las”, „Voi lupta până la capăt…”, „Încăpățânarea mea a dat roade: noul procuror general interimar a dat curs cererii mele de a porni urmărirea penală pe faptul uzurpării puterii de stat” etc.Sunt câteva din declarațiile lui Andrei Năstase de la începutul acestei săptămâni, ca reacție la dispoziția procurorului general interimar, Dumitru Robu, privind începerea urmăririi penale pe faptul uzurpării puteri în stat. Prea mult triumfalism pentru un parcurs de doar două luni de guvernare, în care lucrurile sunt la început de cale. Nu o spun ca reproș, o spun în speranța că Andrei Năstase va înțelege că „eu”-rile într-o echipă nu sunt la locul lor și nu fac deloc bine. Și doi: lumea e obosită de „eu”-rile lui Dodon – „eu știam”, „eu am fost”, „eu v-am spus”, „eu vă preîntâmpin”, „fără mine nu se rezolvă” etc., care pe toate le știe și nimic nu face. „EU”-rile astea ale lui Dodon sunt „curcan”-isme. Atât.
Decizia de luni a Procuraturii Generale nu a rămas fără reacții din partea PDM, care s-a văzut amenințat în legătură cu pornirea unui dosar penal pentru uzurparea puterii în stat. În adresa partenerilor străini de dezvoltare a fost expediată, în aceeași zi, o scrisoare în care PDM acuză actuala guvernare de „derapaje democratice și abuzuri”. Democrații incriminează puterii faptul că face presiuni asupra Procuraturii să deschidă dosare penale pe numele membrilor PDM, îi persecută, îi obligă să renunțe la mandate, guvernarea încalcă libertatea presei și vrea să scoată în afara legii „unicul partid parlamentar de opoziție”.
„Facem apel către partenerii externi și organizațiile internaționale să intervină ferm pentru a stopa toate aceste abuzuri și presiuni ale guvernării. Solicităm, de asemenea, implicarea dvs. pentru a convinge politicienii de la putere să revină în câmpul constituțional, inclusiv să respecte pluralismul politic, statul de drept și principiile democratice”, scrie PDM în mesajul adresat partenerilor externi. Nimic despre 8 iunie, despre orășelele de corturi, despre blocarea instituțiilor statului în zilele de 7-14 iunie, nimic despre deciziile Curții Constituționale din acele zile, despre dizolvarea Parlamentului și despre declararea în afara legii a Guvernului Maiei Sandu, nimic despre capturarea statului, nimic despre evadarea lui Plahotniuc, despre…
Citeam scrisoarea PDM și mă gândeam la faptul cât e de bine că în R. Moldova guvernările se schimbă. Chiar dacă noile nu întotdeauna sunt mai bune, cel puțin, cele vechi au șansa să se vadădintr-o parte. Spre bine? Spre rău?
