Anul cetăţeanului domesticit
Deşi în R. Moldova nu se implementează deocamdată mai multe standarde europene, în opinia birocraţilor de la Bruxelles, dar şi a multor ONG-uri de la noi cetăţenii moldoveni pot sta liniştiţi cel puţin într-o privinţă: R. Moldova, ca şi statele UE, va marca în anul curent ”Anul cetăţeanului”. În comparaţie cu acţiunile similare ale foştilor parteneri sovietici din Est, această dedicaţie pare mai puţin inspirată, dacă nu chiar palidă. Amintim că anul trecut preşedintele Turkmenistanului a invocat sosirea unei ”Decade a fericirii”, iar preşedintele uzbec, Karimov, a declarat 2013 ”Anul bunăstării şi al prosperităţii”. Am fi prea maliţioşi să presupunem că comisarii europeni s-ar fi inspirat din stilul foştilor comisari sovietici. Pe de altă parte, o comparaţie a sloganelor comuniste cu cele actuale ar merita atenţia jurnaliştilor. Şi unele, şi altele ţintesc o populaţie care trăieşte din simple declaraţii.
Un disident sovietic observa că, cu cât mai aproape de prăbuşire era Uniunea Sovietică, cu atât mai absurdă devenea propaganda. Conceptul marxist despre conştiinţa de clasă a cetăţeanului a fost profund afectat de expansiunea sectorului public în ultimul secol. Cândva, atât pe tărâmurile româneşti, cât şi în Occident, cetăţenii liberi, pârgarii, constituiau o clasă mândră, care lupta cu încăpăţânare pentru drepturile sale, apărându-se de impozite excesive. Astfel, Revoluţia americană din 1776 a fost una conservatoare, în care coloniştii americani protestau împotriva intervenţiei britanice în libertăţile lor. Astăzi, sus-amintitul cetăţean este o specie jalnică, redusă la un simplu alegător care, periodic, are dreptul să ridice mâna pentru a vota opţiuni care, în esenţă, după experienţa altor state democratice, nu se prea deosebesc. Consecinţele ritualului votării aproape întotdeauna constituie pagube pentru buzunarul contribuabilului şi alte dezastre.
Economistul maghiar Antal Jászay (sau Anthony de Jasay) arată că, bunăoară, între 1850 şi 1890 numărul demnitarilor publici a crescut în Regatul Unit cu 100%, iar între 1890 şi 1950 – cu alte 1000 (o mie!) %. În statele europene, sectorul public a constituit în sec. XIX în medie 15% din PIB, după 1920 circa 24%, iar astăzi, în multe state, în jur de 50%, în funcţie de felul în care sunt definite cheltuielile de stat. Aceste cifre demonstrează absurditatea afirmaţiei că ne-am afla în Europa într-un sistem capitalist, că am avea o piaţă liberă. Am putea spune că 50% din PIB pentru sectorul public semnifică că ne aflăm, în proporţie de 50%, într-un sistem comunist. Poate de aceea anul trecut doar delegaţia lituaniană a protestat împotriva secerii şi ciocanului, expuse în clădirea Parlamentului European.
Curtarea cetăţeanului în 2013 nu va putea camufla faptul că trăim într-o societate cu două clase. O clasă care trăieşte pe seama celeilalte şi care are drepturi speciale. Mult mediatizatul caz al vânătorii din 23 decembrie demonstrează o regulă, şi nu o excepţie: unii sunt mai egali decât ceilalţi. Un proiect futurist şi, până acum, irealizabil ar fi de a aduce în R. Moldova, prin maşina timpului, cetăţeni autentici din secolele trecute, ca să împărtăşească valorile civice. Or, avem astăzi un flux de funcţionari publici străini, birocraţi, care practic niciodată în viaţa lor nu au făcut parte din sectorul privat, niciodată nu au produs, reparat sau vândut ceva. Cum, în astfel de condiţii, pot promova aceştia “spiritul cetăţenesc”?! Vom urmări ce fel de strategii de relaţii publice ne vor surprinde în 2013, pentru a sărbători cetăţeanul… Vor fi lansate, probabil, maiouri cu lozinci de genul “Sunt fericit că sunt cetăţean” sau “Înainte, cetăţeni!”, sau nenumărate broşuri pentru a ne informa despre “drepturile cetăţeanului”. Fondatorii SUA au făcut exact contrariul: au limitat cât se poate de strict drepturile statului, iar cetăţenii şi le-au păstrat pe toate celelalte.
Gerhard Ohrband, lector universitar
