1 decembrie este ziua mea
Pentru că profesoara de istorie m-a învăţat să nu fac diferenţă între Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul sau Alexandru Ioan Cuza, iar cea de limbă şi literatură română – între Eminescu, Vieru, Sadoveanu sau Arghezi. Pentru că, de fiecare dată când trec Prutul, mă simt acasă. Pentru că, atunci când privesc un meci de fotbal în care joacă echipa naţională a României, am emoţii de parcă în joc ar fi soarta mea, pentru că, sufleteşte, îmi sunt mai aproape Mutu şi Chivu decât Gaţcan sau Bugaiov. Şi, vă rog, nu mă întrebaţi cu cine aş ţine într-un eventual meci de fotbal oficial între două echipe ale celor două state româneşti… Pentru că mă interesează ce fac Băsescu şi Boc cel puţin în aceeaşi măsură în care mă interesează ce fac Lupu şi Filat. Pentru că vorbesc limba română şi pentru că sunt român, chiar dacă nu deţin paşaport românesc. Pe 1 decembrie, pentru mine va fi sărbătoare. E ziua românilor, iar dacă e ziua lor, înseamnă că e şi ziua mea.
Cea mai mare problemă a noastră, a celor care trăim în R. Moldova, e că nu ştim cine suntem. Sau nu vrem să ştim. Majoritatea dintre cei care ştiu, tac. Mulţi basarabeni au devenit victimele anilor de dominaţie rusească, apoi comunistă, când peste tot ţi se spunea că ce este românesc este rău şi că tot ce e rău în acest teritoriu dintre Nistru şi Prut este din cauza României. Iar oamenilor, mai ales celor care nu prea doresc să citească, nu prea au când să privească televizorul, ba chiar au obiceiul să chiulească de la orele de istorie, să le impui un adevăr istoric fals este foarte uşor.
Deputata Ana Guţu descrie parcă mai bine ca oricine situaţia, prezentă şi viitoare, a românilor basarabeni. “Noi, românii din R.Moldova, cum vom răspunde Europei la întrebarea cine suntem?”, se întreabă ea.
„Moldovenii lui Ştefan cel Mare, domnitorul care a fost declarat cel mai mare român din istoria neamului românesc şi care este înmormântat la Putna, în România? Moldovenii lui Mihai Eminescu, cel mai mare poet român, care a spus “Suntem români şi punctum”? Moldovenii lui Grigore Vieru, care ne învaţă, deja de sus, căci aici jos, pe pământ, nu am fost în stare să-l păzim de bestii, despre “Trei culori şi o singură credinţă, românească”? Nu, dragii mei români basarabeni, până nu vom încheia divagările noastre identitare prin a ridica românismul la rang de idee naţională în R. Moldova, prin a recunoaşte că R. Moldova este al doilea stat românesc, nimeni nu ne va lua în serios în Europa. Europa este unită, dar e unită prin diversitate. În această diversitate nu e loc pentru rătăciri identitare, iar atâta timp cât în R. Moldova vom fi blamaţi pentru asumarea conştientă a identităţii româneşti, suntem constrânşi de circumstanţe să afirmăm acest lucru cât mai des: sunt român, chiar dacă unora le pare că sunt naţionalist”.
Victor Moşneag, victor@zdg.md
