Necropola Aliansului

Ca şi orice formaţiune politică, care se naşte, trăieşte şi moare, la fel şi AIE, după o viaţă tumultuoasă, se va ogoi cândva. Fiind un fenomen care s-a născut atât de frumos, pe valul înspumat al revoluţiei din 2009, Aliansul ar trebui, într-un târziu cât de târziu, să treacă în lumea drepţilor frumos şi monumental.

Dar cum poate fi monumentul Aliansului trecut? Ca un mausoleu? Ca o piramidă egipteană? Ca o necropolă. Un om de afaceri s-a şi tocmit, la un preţ simbolic, să prindă locul pentru viitorul cavou.

Urma să fie ridicată construcţia, după care, fiecare element al Aliansului să cozizeze în numele veşniciei, cât s-o putea obţine din bujăt. Necropola de lângă Kentford trebuia nu doar să ţină Aliansul grămadă, ci chiar să o unească cu comuniştii, acolo fiind amenajate şi locuri de veci pentru secerele şi ciocanele scoase de curând în afara legii.

Locul necropolei nu a fost ales întâmplător. Scuarul din faţa blocului Kentford e locul perfect pentru a-i ţine grămadă componentele. Părţile pro-româneşti ale AIE se vor simţi perfect cu faţa spre Calea Ieşilor, spre drumul ce uneşte Moldova cu România şi UE. Părţile pro-ruseşti se vor simţi veşnic aproape de uzina rusească “Saliut”, fostă uizină secretă sovietică – simbol al nostalgicilor estici.

Iată însă, că societatea civilă şi jurnaliştii au stricat necropola. Au lovit zile în şir în betonul proiectului, până au demolat o scumpete de cavou. Acuma, Aliansu nu poate muri. Până nu îşi găseşte loc de altă necropolă. Poate în PMAN? Sau pe insula lui Plahotniuc?

Ali Necrofobul