Ultimul sunet între pace, război și propagandă
La acest sfârșit de mai, în timp ce în R. Moldova curțile școlilor au fost pline de flori, emoții și fotografii de familie, la câteva sute de kilometri distanță, același clopoțel al ultimului sunet a sunat altfel. În Ucraina el s-a auzit printre sirene de alarmă. Iar în localitățile afectate mai puternic de bombardamente, tăcerea clopoțelului în școlile distruse sau transformate în ruine a devenit mai strigătoare decât oriunde altundeva.
Între timp, în Rusia, în unele localități, festivitățile au fost transformate în lecții de militarizare și propagandă, iar în regiunea transnistreană, copiii continuă să crească într-un spațiu în care narațiunile Kremlinului sunt promovate sistematic.
Un ultim sunet ruinat
În Ucraina, ultimul sunet nu mai este de mult doar o festivitate școlară. Este și un act de rezistență. Potrivit autorităților și organizațiilor internaționale, mii de instituții de învățământ au fost avariate sau distruse de la începutul invaziei ruse. UNICEF arată că peste 1600 de școli au fost afectate sau distruse în urma războiului, iar procesul educațional continuă adesea în condiții excepționale. Copiii învață în adăposturi, online sau în clădiri adaptate pentru situații de urgență. Uneori, lecțiile sunt întrerupte de alarme aeriene. Alteori, elevii nu mai au unde să se întoarcă, clădirea fiind distrusă din temelii.
Nici Kievul nu a putut evita un ultim sunet ruinat. Pe 24 mai, în timpul unui atac masiv asupra capitalei ucrainene, școala nr. 199 din regiunea Șevcenko a fost lovită de o undă de șoc. Dintre cele 270 de geamuri, niciunul nu a supraviețuit, iar motorul unei rachete Iskander a străbătut recepția instituției.
Pe stadion, unde urma să fie sărbătorit ultimul sunet, a rămas un gard căzut și o urmă neagră lăsată de un fragment de rachetă. Zi de zi, până seara târziu, lucrătorii școlii, părinții și copiii veneau să ajute la curățarea urmelor atacului. Dar în acea ultimă săptămână de studii, elevii trebuiau să frecventeze lecțiile, nu să strângă cioburi de sticlă. Realitățile războiului, însă, impun alte reguli. Ultimul sunet tradițional nu a mai fost posibil. Totuși, pentru a crea o cât de mică sărbătoare pentru elevii claselor a IX-a, care urmau să-și primească diplomele și să-și continue studiile în alte instituții, s-a decis să se realizeze o mică ceremonie în holul școlii, care a fost mai puțin afectat de bombardament. Copiii așteptau atât de mult ultimul sunet și absolvirea, încât erau gata să sărbătorească chiar acolo, pe ruine. În alte școli, însă, nu a fost posibil nici măcar un astfel de ultim sunet.
Propaganda pro-război printre elevi
În contrast, în Rusia, ultimul sunet este folosit tot mai frecvent ca instrument de legitimare a războiului. În numeroase școli, veterani ai așa-numitei „operațiuni militare speciale” au fost invitați să participe la ceremonii, să țină discursuri și să vorbească elevilor despre „eroism”, „patriotism” și „datoria față de patrie”.
În ultimii ani, statul rus a dezvoltat programe de educație patriotică și militară pentru copii, începând chiar din grădinițe. Presa internațională a documentat introducerea unor „lecții despre război și patriotism” pentru copii foarte mici, întâlniri cu militari și activități inspirate de cultura militară.
De exemplu, în regiunea Murmansk, în timpul ultimului sunet, Centrul de Educație Patriotică „Voin” a amenajat o întreagă zonă unde absolvenții au fost invitați să încerce pilotarea unei drone, fiind îndemnați să se înroleze în unitățile specializate în operarea dronelor.
Astfel, autoritățile ruse încearcă să încurajeze nu doar studenții, ci și elevii să învețe să opereze drone, adăugând puncte suplimentare la Examenul de Stat Unificat (USE). Din 2027, operarea dronelor va fi inclusă în standardele programului GTO („Gata pentru muncă și apărare”), iar îndeplinirea acestora va aduce între 2 și 5 puncte suplimentare la admiterea în instituțiile de învățământ superior.
Mai mult decât atât, Kremlinul continuă să rescrie și manualele școlare. Un nou manual de istorie militară destinat adolescenților prezintă războiul împotriva Ucrainei ca pe o acțiune inevitabilă și justificată. Copiii sunt încurajați să privească războiul nu ca pe o tragedie, ci ca pe o componentă firească a vieții civice. Lecțiile de „patriotism”, întâlnirile cu participanți la războiul din Ucraina și competițiile cu tematică militară au devenit parte a peisajului educațional în numeroase regiuni ale F. Ruse.
Riscuri de recrutare în structuri paramilitare
Această propagandă nu se oprește la frontierele F. Ruse. Ea ajunge și în regiunea transnistreană, unde ultimul sunet răsună într-un spațiu care continuă să fie modelat de propaganda și influența Kremlinului. Chiar în perioada în care elevii din R. Moldova se pregăteau de vacanță, spațiul informațional din stânga Nistrului era dominat de mesaje alarmiste despre război, „provocări militare” și presupuse amenințări externe. O analiză publicată de Ziarul de Gardă arată cum, în primăvara anului 2026, narațiuni despre un așa-zis „front transnistrean”, „mercenari britanici” și chiar un posibil „război nuclear” au fost promovate coordonat în mediul online pentru a alimenta frica și sentimentul de asediu în rândul populației, precum și mesajul că Rusia ar avea un rol „defensiv” și legitim.
În paralel, organizațiile pentru drepturile omului avertizează că în regiune continuă procesele de militarizare și îndoctrinare ideologică. Promo-LEX atenționează asupra riscurilor de recrutare în structuri paramilitare și asupra folosirii educației ca instrument de control ideologic. De exemplu:
- implementarea operațiunii „Adolescent”, prezentată ca măsură de prevenire a delincvenței juvenile, prin acțiuni punitive, activități „patriotice” cu caracter paramilitar și plasarea copiilor vulnerabili în instituții de tip închis, fără mecanisme reale de sprijin social și protecție a drepturilor copilului;
- participarea elevilor și profesorilor la programe „patriotice” coordonate de F. Rusă, care promovează loialitatea față de Kremlin și o versiune distorsionată a istoriei, menită să justifice revizionismul rus;
- recrutarea tinerilor de la vârsta de 16 ani în așa-numitul „institut de drept”, pentru a-i pregăti să activeze în structurile de forță locale, în contextul unui deficit acut de personal etc.
În acest context, ultimul sunet din stânga Nistrului nu poate fi desprins de realitatea în care cresc acești copii. Ei nu aud exploziile războiului ca în Ucraina, dar nici nu trăiesc într-un spațiu complet liber de influența lui.
Între pace și război
Între timp, în R. Moldova, ultimul sunet a rămas ceea ce ar trebui să fie pretutindeni: o sărbătoare a copilăriei. Curțile școlilor au fost pline de zâmbete, flori, panglici și emoții. Absolvenții au dansat valsul tradițional, părinții au făcut fotografii, iar profesorii au privit cu mândrie generațiile care pleacă spre o nouă etapă a vieții.
Poate că tocmai această normalitate este cea mai mare victorie a păcii. Pentru că pacea nu înseamnă doar absența exploziilor. Pacea înseamnă posibilitatea unui copil de a-și face planuri pentru vacanță în loc să învețe unde este cel mai apropiat adăpost. Înseamnă să alegi o universitate, nu o cale de evacuare. Înseamnă să visezi la ziua de mâine, la ce va fi peste ani, nu să speri să suprațiețuiești până în seară.
Diferența dintre ultimul sunet din Chișinău și cel de la Kiev, dintre o ceremonie din R. Moldova și una din Rusia, nu se limitează la clopoțel. Sunetul este același. Diferența, însă, constă în ceea ce urmează după el.
Pentru un copil din R. Moldova, după ultimul sunet începe vacanța. Pentru un copil din Ucraina, poate începe o nouă alertă aeriană. Pentru un copil din Rusia, poate începe încă o lecție despre război. Iar pentru copiii din regiunea transnistreană, poate continua aceeași narațiune despre o lume privită prin lentila propagandei.
De aceea, ultimul sunet nu reprezintă doar sfârșitul unui an școlar, dar și fragilitatea păcii. Cât de diferit poate răsuna același clopoțel în funcție de lumea în care trăiește un copil. Într-un loc el vestește vacanța. În altul – supraviețuirea. Și poate că aceasta este cea mai dureroasă lecție a ultimului sunet de mai bine de patru ani de invazie a Rusiei în Ucraina.
