Servantul încuiat din Parlament
Când eram mică, stăteam mult timp la bunica mea Alexandra. Era bună, îmi răspundea la toate întrebările şi aveam acces peste tot. Erau, totuşi, vreo două lucruri pe care nu era bine să le ”ating”. Ambele erau în Casa cea Mare: unul era costumul ei cu fustă plisată în care a fost mireasă şi pe care îl păstra cu sfinţenie ca să fie înmormântată, şi al doilea obiect era „servantul” – dulapul cu sertăraşe din lemn şi uşiţe din sticlă, în care se păstrau te miri ce acte pe care bunica le considera tare importante. Pe mine nu mă interesau actele ei, dar ştiam că de acolo extrage duminicile nişte dulciuri, şi eu vroiam, probabil, să fie duminica mai des.
Ieri, când în şedinţa Parlamentului, pe care o aşteptau cu sufletul la gură zeci de reporteri ca să transmită informaţia câtorva milioane de cetăţeni, printre care toţi finanţatorii Parlamentului (contribuabili naţionali şi donatori internaţionali), am auzit în mod repetat sintagma „cu uşile închise” şi mi-am amintit de dulapul încuiat.
De ce o instituţie publică, care are de discutat o chestiune de maxim interes, care vizează corupţia şi sărăcirea cauzată tuturor cetăţenilor, să fie închisă? De ce un grup de servanţi publici decid când vor şi când nu vor să spună cetăţenilor adevărul sau bâlbâielile lor despre adevăr. Ieri, politicienii, cei mai importanţi, cei mai pro-europeni, au avut următoarele argumente în favoarea închiderii servantului. Corneliu Gurin, fost ONG-ist, actual Procuror General: ”Dacă se doreşte o discuţie serioasă, caracterul închis este recomandat,”; Mihai Ghimpu, liderul liberal:”Raportul este prezentat Parlamentului, nu societăţii. Închisă.”
A urmat un vot majoritar. Proeuropenii din PD şi PL au votat cu antieuropenii din PCRM să închidă ”servantul”. Adrian Candu, preşedintele Parlamentului, a tras şi jaluzelele, declarând ”Să rămână în sală doar deputaţii, ca să putem include aparatele de bruiaj.”
Ei au aparate de bruiaj, şi le conectează când vor ei. Eu cred că ei pot instala aparate de bruiaj şi în ţarcul mass-media din Parlament, să nu se emită nici de acolo nimic. Şi chiar să fie bruiată Casa Presei, să fie bruiată toată populaţia care gândeşte, căci încurcă la proiecte pro-europene!
Peste o vreme microfoanele din Parlament au fost redeschise. Au vorbit, pe rând, şefii CNA, BNM, MF, SIS. Deputaţii i-au scăldat în întrebări: bâlbâite, neprofesioniste, uşuratice, nefocusate. Răspunsurile au fost pe potrivă.
Drăguţanu, dar şi o parte dintre deputaţi, s-a referit la Raportul Kroll şi la următorul raport, care probabil, cândva, va aduce claritate. În schimb, un document făcut pe gratis de către Fondul Monetar Internaţional (raportul Kroll a costat câteva sute de mii de euro) a fost doar gâdilit cu câteva enunţuri.
Anual FMI, în cooperare cu Banca Mondială, face o evaluare a sistemului financiar din statele partenere. La 17 februarie 2014, o misiune a FMI şi BM a vizitat Moldova anume pentru această evaluare pe care a finalizat-o la 5 martie 2014. Acest raport indica anume la vulnerabilităţile sectorului bancar şi oferă recomandări concrete.
Acest raport, care a fost remis autorităţilor de stat din Moldova în 2014, spune: ”O concentrare mare de credite, transferuri internaţionale dubioase, o mare lipsă de date arată vulnerabilitatea sistemului bancar din Moldova. Fraude, proprietari ne-transparenţi, guvernare slabă a băncilor, acestea agravează riscurile din domeniu”.
”E urgent necesară îmbunătăţirea administrării băncilor şi a sistemului bancar. Unii beneficiari finali se eschivează de la controale, ascunzând conexiunile dintre bănci. Structurile de guvernare şi supraveghere ale băncilor nu sunt bine dezvoltate, ceea ce plasează băncile în condiţii de risc. Abilităţile de gestionare ale riscurilor sunt destul de slabe. Standardele de reglementare a tranzacţiilor internaţionale sunt insuficiente şi au dus la menţinerea riscurilor serioase de spălare de bani”.
A urmat o listă de recomandări imediate, pe care autorităţile publice, le-au ignorat şi pentru asta se fac responsabile. Era 2014 şi era vorba de fraude comise în 2013. Toţi au tăcut, de parcă ar fi fost închişi în „servant”. Numele membrilor Guvernului şi ale conducătorilor Parlamentului, dar şi Procuraturii sau CNA, de rând cu Guvernatorul Băncii Naţionale din perioada 2013-2014 sunt cunoscute. Doar o persoană este în arest deocamdată.
