Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Opinie/ Războiul Rusiei împotriva rușilor

Opinie Războiul Rusiei împotriva rușilor

Datele istorice numără zeci de războaie instigate de Rusia împotriva altor popoare. Nicăieri nu am găsit numărul total de victime omorâte de ruși pe parcursul acestor războaie, dar putem bănui că e de ordinul milioanelor. În septembrie 1939, Rusia ataca Polonia, iar peste doar două luni, în noiembrie a aceluiași an, ataca Finlanda. A urmat al doilea război mondial, crâncen și violent.

În 1956, Rusa a intrat cu tancuri și trupe militare în Ungaria, omorând mii de oameni, sub pretextul menținerii regimului socialist. În 1967, Rusia a declanșat războaiele arabo-israeliene, care au continuat timp de șase ani. Invazia respectivă a fost calificată de Rusia drept asistență internațională acordată Egiptului și Siriei. Misiune internațională, potrivit Rusiei, a fost și invadarea Cehoslovaciei, în 1968. A urmat Afganistanul, timp de 10 ani, după care, două războaie la rând purtate în Cecenia.

În 1992, a fost măcelul din stânga Nistrului, după care, în 2008, Rusia s-a implicat într-o „operațiune de menținere a păcii” în Georgia. Din 2014, Rusia se ocupă de Ucraina, răpind peninsula Crimeea, dar și câteva zone din interiorul acestei țări. Atât de multe lupte, atât de multă suferință, încât o estimare relativ exactă a impactului ar fi imposibilă. La fel de greu este de realizat o evaluare a crimelor de război. Cert e că, decenii la rând, Rusia umple lumea de durere și suferință.

Tot mai frecvent se vorbește că Rusia comite și în Ucraina crime de război, iar experți militari constată că, în aceste zile, Rusia adoptă strategia de luptă a pământului ars, în condițiile căreia considerentele umanitare sunt irelevante, iar crimele de război ca și cum ar avea menirea de a spori perspectiva unor lupte victorioase. Zilnic se vorbește despre faptul că, în calitatea sa de agresor, Rusia utilizează cu bună știință tactici care pot cauza prejudicii disproporționate populației civile sau mediului, aceste acțiuni fiind calificate drept crime de război. Ați urmărit vreo reacție adecvată a Rusiei la aceste acuzații?

De altfel, victimele războaielor nu se numără doar în morți și răniți. Victime sunt, poate chiar cele mai multe, persoanele cu memoria și cu sentimentele afectate, oameni care au pierdut alți oameni, apropiați, dar și cei care au rătăcit sau au pierdut încrederea și speranța. Sunt și cei care, ani la rând sau chiar pe parcursul întregii lor vieți, vor căuta să identifice dușmanii, agresorii, pe cei care le-au furat liniștea și pacea. Astfel, din generație în generație se perpetuează un fel de repulsie generală față de cei care vin din statele instigatoare la războaie. Copiii celor omorâți de ruși în războaie nu vor agrea niște relații omenești cu lumea rusă și nimeni nu-i va putea determina să-și schimbe viziunile.

Pedepsele aplicate Rusiei în ultimul timp se răsfrâng nu doar asupra celor cu yacht-uri, vile și averi împrăștiate în toată lumea. Pedepsele nu sunt pentru o zi și nici pentru o lună de zile. Ele vor fi pentru o veșnicie, dacă Vladimir Putin nu se va opri imediat și nu va explica lumii că rușii, oamenii de rând din Rusia nu au nimic în comun cu acest război. Nu ei l-au dorit, nu ei l-au aprins, nu lor li s-a părut că au nevoie de părți imense din Ucraina, orașe și sate care, de secole, sunt parte integrantă a acestui stat. Da, Putin trebuie să iasă și să explice că războiul îi aparține, că el l-a urzit, că el a urmărit să devină, prin declanșarea acestui măcel, și mai de temut, și mai de groază… Cine l-ar convinge pe Putin să nu mai admită ca, din cauza sa, lumea o să-i trateze cu ură pe ruși?

Oamenii, chiar și cei care se află la distanțe mari de zonele de război, au ajuns să se gândească la sfârșitul lumii și îl văd absolut real, aproape inevitabil. Oricine ar fi întrebat astăzi cui datorăm aceste gânduri macabre, va răspunde cu același nume – lui Putin.

Toate războaiele sunt nedrepte și toate seamănă ură și discordie între oameni. Zilele astea am cunoscut poveștile unor refugiați din Ucraina, pentru care Rusia și rușii au devenit spaima vieții lor. Milena, Boris, Mira, Ana, Nikolay nu se vor debarasa de această frică chiar și dacă vor reveni, într-un târziu, la casele lor, distruse de război, jefuite de mercenari. Copiii celor omorâți în lupte sau în propriile case nu vor uita niciodată al cui este acest război, care le-a răpit oamenii cei mai dragi, exact atunci când ei aveau cea mai mare nevoie să le fie alături.