Nebunii lumii
Astăzi, să fii nebun e modern, e onorabil, e spectaculos, e util, e fotogenic, e telegenic, e săţios, dacă vreţi, e chiar profitabil. Uneori se pare că nebunii sunt atât de solicitaţi de camerele de luat vederi, de opinia publică, de partea sănătoasă a omenirii, încât unii dintre ei ajung chiar să creadă că pot dicta regulile acestei lumi.
Cine, dacă nu un nebun poate decide ca, în condiţii de austeritate economică, tone de produse alimentare de calitate, caşcaval, icre roşii, fructe şi legume, produse în ţări europene, să fie distruse, „arse pe rug”, ca pe timpul inchiziţiei, chiar dacă cetăţenii din ţara sa mor de foame, iar milioane de oameni din această lume nu au gustat vreodată o bucată de caşcaval sau o linguriţă de caviar?
Cine, dacă nu un nebun poate porni un adevărat război împotriva florilor importate din Olanda, patria lalelelor, a orhideelor, a eustomelor? Singurul argument invocat în favoarea arderii bulbilor proveniţi din Olanda, care aprovizionează piaţa de flori de circa 2,5 miliarde USD din Federaţia Rusă, fiind cel că ar exista riscuri de siguranţă, în legătură cu faptul că bulbii de flori ar putea fi infestaţi. I-o fi interesând oare pe ei, pe aceşti nebuni, din ce vor trăi în continuare importatorii de flori olandeze, familiile lor?
Dar vinurile? Distruse abuziv, fără argumente, fără probe. Aţi auzit cumva despre recuperarea, de la Federaţia Rusă, a prejudiciilor cauzate importatorilor de vinuri sau de alte produse? Vladimir Putin imită grija excesivă pe care ar avea-o faţă de sănătatea ruşilor, deşi, de caviar, de flori şi caşcavaluri olandeze profită doar bogaţii, nu şi flămânzii acestei lumi, în special în Federaţia Rusă.
Vă amintiţi? Cazul unei rusoaice de 81 de ani, o supravieţuitoare a blocadei Leningradului, în cel de-al doilea război mondial, a murit în arestul poliţiei, unde se afla pentru că ar fi furat trei pachete de unt dintr-un supermarket din Sankt Petersburg. O chema Rauza Galimova. Acum câteva luni, fiind în custodia poliţiei ruse, din cauza suspiciunilor de furt a acelor pachete de unt, a decedat în urma unui atac de cord. Mai târziu, când Rauza trecuse deja din custodia poliţiei în „custodia” Domnului, directorul acelui supermarket, la insistenţa nepotului bătrânei, care a argumentat că o fi avut loc o neînţelegere, că femeia avea de unde plăti acel unt, şi-a recunoscut public greşeala. Supravieţuitoarea blocadei Leningradului, însă, nu a mai avut cum să afle despre asta.
Ieri dimineaţă, urmăream un reportaj TV despre miile de imigranţi care încearcă să evadeze din zonele de război către ţările europene. Toţi sunt oameni exact ca şi ei, cei care încep războaiele, au copii la fel ca şi ei, cei care nu se mai opresc din omoruri sângeroase… Singura diferenţă e că ei, fugarii, sunt oameni normali, care se tem pentru viaţa copiilor lor, iar ceilalţi, care nu se satură de omorât, sunt din categoria nebunilor acestei lumi. Cine, cum îi poate opri? Deocamdată, se pare, lumea e preocupată mai mult de invazia imigranţilor clandestini, decât de temperarea nebunilor lumii, care nu se pot opri din conflicte, din răzbunări, din războaie.
Marele pericol e cel că nebunii lumii îşi recunosc greu sau deloc greşelile.
Şi recenta declaraţie a preşedintelui Ucrainei, Petro Poroşenko, e tot despre nebunii lumii. „Putin vrea să meargă mai departe. El vrea toată Europa. Întregul continent european se află sub ameninţarea Kremlinului”, crede liderul de la Kiev. E riscant, mai ales că lupta dintre puteri e, oricum, o luptă între nebuni. Or, nu poţi să ai atâta putere şi să încerci să lupţi cu ea împotriva altor puteri.
