Moscova are cumva adresele voastre?
Uneori, mă întreb cât cinism încape într-o postare pe Telegram. Apoi, mai deschid câteva dintre canalele care, de ani de zile, ne explică de ce Rusia nu e niciodată vinovată de nimic și îmi dau seama: încape mult, foarte mult.
În timp ce drone ajung în spațiul nostru aerian, iar războiul pornit de Rusia se desfășoară literalmente lângă hotarul R. Moldova, aceleași canale au găsit din nou adevăratul pericol pentru țară: faptul că Moldova încearcă să-și întărească apărarea.
Norvegia a decis să permită exportul de echipamente militare către Republica Moldova? „Militarizare!”
Armata primește tehnică? „Ne pregătesc de război!”
Se discută despre drone și apărare antiaeriană? „Vor transforma Moldova într-o țintă!”
Un comentator de pe Telegram merge chiar mai departe: dacă dronele vor fi păstrate în depozite moldovenești, să nu ne mirăm când vor veni peste ele dronele rusești Gheran.
Băi, oameni buni, parcă trăiți și voi în Moldova. Sau Moscova are cumva adresele voastre?
Există vreo listă trimisă armatei ruse cu indicația „aici locuiește omul care justifică Rusia pe Telegram, casa asta s-o ocoliți”? Drona rusească, atunci când intră în spațiul nostru aerian, verifică înainte cine votează cu cine? Întreabă dacă ești proeuropean, pro-rus sau „neutralist”? Explozibilul face diferența între cei care vor o armată capabilă să apere țara și cei care fac glume cu „militarizarea”?
Absurdul este monumental. Rusia pornește războiul împotriva Ucrainei. Rusia atacă Ucraina cu rachete și drone. Consecințele acestui război ajung și pe teritoriul nostru. Dar vinovată, ni se spune, este Moldova – pentru că îndrăznește să se apere.
Asta nu mai este logică întoarsă pe dos. Este responsabilitatea întoarsă pe dos.
În numai câteva ore, aceeași poveste a fost împachetată în mai multe variante: Norvegia ne-ar trimite „fier vechi”, Occidentul ne-ar militariza, autoritățile ar avea niște scopuri ascunse, depozitele moldovenești ar deveni ținte pentru Rusia. Până și un transportor blindat împotmolit a devenit motiv de bătaie de joc la adresa capacității de apărare a țării.
Iar când realitatea devine prea incomodă, apare ideea supremă: poate că autoritățile însele organizează „provocările” cu drone? Ca să ne sperie. Ca să ne distragă atenția de la tarife.
Sigur. Numai Rusia nu. Niciodată Rusia.
Dacă o dronă rusească ajunge deasupra Moldovei, problema este că autoritățile vorbesc despre ea. Dacă Moldova cumpără echipamente pentru a se apăra de asemenea incidente, problema este că „se militarizează”. Dacă partenerii occidentali ne ajută, problema este Occidentul. Iar dacă mâine ceva explodează, probabil tot Chișinăul va fi vinovat că n-a fost suficient de „neutru”.
Neutralitatea nu este un câmp de forță. Nu oprește drone. Nu bruiază semnale. Nu doboară aparate de zbor. Nu apără oamenii doar pentru că am scris-o în Constituție.
Și mai ales, neutralitatea nu înseamnă să stai cu mâinile în buzunar în timp ce altcineva îți violează spațiul aerian.
Poți critica guvernarea. Poți cere transparență pentru fiecare leu cheltuit pe apărare. Poți întreba ce armament cumpărăm, de ce îl cumpărăm și dacă este cea mai bună investiție. Asta este normal într-o societate democratică.
Dar să vezi dronele și să te răstești la cel care cumpără mijloace să se apere de ele, nu la cel care le trimite, cere un nivel aparte de cinism.
Pentru că la sfârșitul zilei locuim cu toții aici. Și dacă o dronă cu explozibil cade peste o casă din R. Moldova, n-o să întrebe înainte dacă proprietarul citește Sputnik sau dacă preia aberații de la acest canal de Telegram.
