EDITORIAL SIS, extrădarea și securitatea națională
La 28 aprilie 2026, un fost adjunct al Securității Naționale, Alexandru Balan, a fost extrădat în Belarus, într-un schimb internațional extins. Moldova a primit acasă de la Moscova doi angajați ai SIS arestați cu un an în urmă, cedându-l pe Balan, care era de ceva timp arestat în România, dar și pe soția unui angajat GOTR. Belarus l-a primit pe Balan, dar a eliberat 3 polonezi, unul dintre ei fiind jurnalist cu cetățenie belaruso-poloneză. La misiunea de eliberare au fost conectate autorități importante din SUA și UE.
Odată cu încheierea acestei operațiuni, întrebările au început să curgă șiroaie peste tot în spațiul public: De ce nu a fost pedepsit Balan pentru trădare de patrie? De ce a fost lăsat să plece fără să știm câte secrete mai știe? Ce se va întâmpla cu SIS acum? Au mai rămas „balani” la SIS? Cum se va asigura SIS că își protejează oamenii, secretele și cetățenii? Sunt întrebări legitime, importante și e nevoie să aflăm răspunsurile cât mai curând. Dar mă tem că ne scapă, între timp, fundamentul tuturor problemelor și anume: cum ajung oameni ca Balan la SIS ori cum ajung oameni de la SIS și din instituții extrem de importante să trădeze statul?
SIS a fost creat în 1991, la 2 săptămâni după proclamarea independenței R. Moldova. urss încă era vie, a mai funcționat câteva luni. Cum credeți, ce fel de oameni au fondat organele de securitate moldovenești la acel moment? Ce experiență de lucru aveau? Unde și de către cine au fost pregătiți? Ați intuit corect: R. Moldova în acea perioadă avea doar un fel de oameni pregătiți pentru apărarea securității statului – oameni școliți și antrenați de Moscova. Desigur că și printre cei cu studii și experiență în urss au fost oameni onești, dar bănuiala mea, bazată pe multiple argumente, e că oamenii onești n-au prea fost admiși în structurile de conducere ale SIS.
La doar 6 luni de la fondarea SIS, Republica Moldova s-a pomenit cu un război pe Nistru, alimentat de Federația Rusă. SIS ar fi trebuit să știe, să acționeze și să probeze în cel mai activ mod implicarea armată a Federației Ruse în acel război. Credeți că a făcut-o?
Recitind scrisorile lui Ilie Ilașcu, care a fost trimis să lupte în acest război de către organele securității de stat, găsesc o mulțime de declarații despre trădare, scurgere de date și capcane interioare. „Am participat la o misiune de luptă, nereușită din păcate, în pădurea de lângă satele Copanca, Leuntea și Grădinița, pentru a lichida o bandă de separatiști condusă de un oarecare Ovcinikov. Au fost preveniți din timp de cei de la Chișinău, când am intrat în luptă am găsit tranșeele goale, – au șters-o, se vedeau semne că numai ce au fost acolo. Apoi m-am întâlnit la MSN (Ministerul Securității Naționale – așa se numea SIS atunci, n.r.) cu D.N, el a luptat la Cocieri. M-am mai întâlnit cu el la o ședință fulger, organizată de Snegur (fost președinte al R. Moldova, n.r.) și Plugaru (fost șef al Securității, n.r.) în punctul de comandă (subsol) de la Holercani. Acolo erau mai mulți, chiar și M.C., actualul vicepreședinte de Parlament (atunci șeful Executivului din Criuleni). M-am ciondănit atunci cu el și cu Snegur. Ciobanu din toți bojocii propunea să facem «un referendum de neunire cu România și cu asta vom îmblânzi pe ruși». Eu am sărit și am cerut «cartușe, grenade, și dacă aveți analiști în strategie militară să ne facem o mică planificare, că se face totul cu ochii închiși.» Ciobanu se indigna, că «iaca unioniștii aceștia ne duc la pierzanie». M-a susținut acolo doar (public) D.N., restul vreo 200 de ofițeri stăteau cu capul în jos. Snegur mă potolea bătând cu creionul în masă. Fostul președinte de la Căușeni, stătea în spatele meu și-mi șoptea «taci Ilie, ce nu vezi că nu ai cu cine vorbi și lupta». Apoi, umbla acolo unul de la securitate și filma cu camera. Eu m-am indignat că el filmează, doar eu activam în spatele frontului. Snegur m-a liniștit, că «asta e pentru istorie și se va păstra la MSN». Deci, Alina, du-te la cei de la securitate și roagă să-ți dea banda video din 19.05.1992 filmată la Holercani și mă vei vedea acolo. Puțin probabil că-ți vor da-o, dar încearcă. Spune-le că eu te-am rugat să te adresezi lor. Ilie Ilașcu, Tiraspol, celula nr. 13, 8 iunie 2000.”
Deci, în timp ce trupele moldovenești nu aveau arme, sprijin, strategii și bani, Armata a 14-a rusă de la Tiraspol era plenar implicată în acest război. Dar există oare documente care ar argumenta asta? Există, doar că nu sunt adunate de SIS. Există hotărârea CEDO în privința Grupului Ilașcu, care însumează mai multe dovezi adunate de către deținuții politici și familiile lor, dar și de la martorii pe acest dosar – reprezentanți ai structurilor speciale ale statului care au fost chemați în mod obligatoriu de către înalta curte. Așa s-a ajuns să avem primele dovezi documentare și prima decizie judiciară internațională cu privire la implicarea armată a Federației Ruse în războiul din 1992 împotriva R. Moldova.
Mai ține cineva minte cum a fost arestat Smirnov, liderul separatist, care trebuia să facă pușcărie la Chișinău, nu averi la Tiraspol? Vă amintesc aici cum a fost eliberat: „Smirnov a fost eliberat după ce a semnat un angajament prin care spunea că nu va părăsi locul de trai şi nu se va mai implica în politică. Dacă l-ar fi pus la dubală, ar fi fost o lecţie şi pentru alţii”, relata Ion Costaş pentru ZdG.
SIS-ul n-a făcut prea multe nici în următorii 30 de ani. A fost condus de Plugaru, Pasat, Reșetnicov, Pârlog etc., care, la rândul lor, au fost subordonați lui Lucinschi, Voronin, Dodon. Ce credeți că se întâmpla în această instituție și de ce așa și nu am văzut acțiuni ferme de contracarare a separatismului, a spălărilor de bani, a capturării statului? Ce secrete ar fi putut livra Alexandru Balan Federației Ruse după ce a părăsit funcția în 2019? Dar ce secrete nu a cunoscut Rusia? Dar ce secrete mai are R. Moldova în prezent dacă Igor Dodon și ortacii săi de partid stau în Parlament – puterea care controlează SIS-ul de fapt, și merg la Moscova ori de câte ori le cere Kremlinul. Ultima dată parlamentarii moldoveni cu angajamente la Kremlin s-au înfățișat în capitala rusă după ce pe 27 martie l-au vizitat pe Oleg Ozerov în cartierul ambasadei Ruse de la Chișinău.
Urmărind activitatea SIS în cei 33 de ani, consider că abia de se simt primele semne ale derusificării instituției. Dar cred că este încă mult de lucru, mai ales că ostilitățile cresc. Iar la moment, lipsește crucial o claritate privind răspunderea pentru înalta trădare. În cazul lui Alexandru Balan, pedeapsa cu extrădarea în brațele unor KGB-iști cu flori pare să se asemene cu o pensionare de onoare. Apropo, el urmează să primească pensie din bugetul public?
