EDITORIAL Când propaganda își deschide școală

Propaganda nu mai caută doar public. A început să-și caute discipoli. Este, poate, cel mai important lucru pe care îl spune, fără să-și dea seama, anunțul despre lansarea VOX Academy, o școală care promite „să formeze oameni capabili să gândească critic, să comunice eficient și să influențeze mai puternic”. În mod normal, nimic rău în asta. O societate democratică are nevoie de oameni care gândesc critic, iar dezvoltarea unor astfel de competențe ar trebui încurajată. Problema apare atunci când privești cine sunt cei care și-au asumat rolul de profesori.

Printre lectorii anunțați se regăsesc persoane care, în ultimii ani, au promovat constant mesaje anti-occidentale, anti-ucrainene sau favorabile Kremlinului. Natalia Morari, inițiatoarea proiectului, i-a oferit în repetate rânduri platformă lui Călin Georgescu și altor invitați care au susținut că ajutorul pentru Ucraina trebuie oprit, că Uniunea Europeană ar împinge regiunea spre război sau că integrarea europeană este cauza principalelor probleme ale României și R. Moldova. În cazul Nataliei Morari, propaganda nu se construiește prin lozinci, ci printr-un stil de comunicare în care opiniile iau locul faptelor. Materialele sale repetă constant aceleași mesaje: instituțiile mint, presa independentă manipulează, iar guvernarea acționează exclusiv din interese politice. În emisiunile ei, Morari pune la îndoială existența coruperii alegătorilor, sugerează că Uniunea Europeană controlează și cenzurează spațiul informațional și lansează în mod repetat acuzații grave fără a prezenta dovezi verificabile. Când ipotezele sunt transformate în certitudini, iar suspiciunile în adevăruri, publicul nu mai este informat, ci împins să privească realitatea printr-o singură lentilă.

Valeriu Ostalep, un alt lector anunțat, este cunoscut pentru declarații care reproduc frecvent narative promovate de purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, iar investigații jurnalistice au documentat legăturile și activitatea sa de promovare a intereselor Kremlinului. 

În lista lectorilor apar și persoane din România care au devenit cunoscute tocmai prin promovarea unor mesaje compatibile cu propaganda Kremlinului. Unii au susținut public că România a avut mai mult de pierdut decât de câștigat din apartenența la Uniunea Europeană. Alții au cerut încetarea sprijinului pentru Ucraina sau au susținut politicieni care promovează aceleași teze. Nu este o întâmplare. Tocmai această validare „dinspre București” poate face mesajele mai credibile pentru o parte a publicului din R. Moldova.

Nu este prima dată când îi vedem împreună. Este însă prima dată când își propun să transforme această comunitate într-o școală. De câțiva ani, aceiași oameni apar în aceleași emisiuni, se citează reciproc, își oferă platforme unul altuia și promovează aceleași teme: Occidentul ar împinge R. Moldova spre război, Ucraina ar fi responsabilă de propriul destin, Uniunea Europeană ar distruge suveranitatea statelor, iar presa independentă ar face parte dintr-o pretinsă conspirație finanțată de George Soros. Acum, această rețea nu se mai limitează la producerea de conținut. Ea încearcă să formeze noi comunicatori.

Și tocmai aici merită să ne oprim.

Ani la rând am vorbit despre propagandă ca despre niște emisiuni televizate, câteva canale de Telegram, videoclipuri pe TikTok sau postări pe Facebook. Le-am tratat ca pe un flux continuu de conținut. Dar propaganda modernă nu funcționează doar prin conținut. Ea își construiește infrastructură. Își creează platforme, comunități și, iată, academii.

„Punctul meu de vedere este că Vox Academy reprezintă o nouă etapă în dezvoltarea unei infrastructuri de influență pro-rusă în Moldova, construită în jurul unor actori care promovează constant mesaje anti-UE, anti-Ucraina sau favorabile Kremlinului”, avertizează expertul Rufin Zamfir, fost director de programe la GlobalFocus Center.

Această observație mi se pare esențială. Pentru că nu discutăm doar despre încă un proiect media. Discutăm despre încercarea de a crea un ecosistem.

În anunțul academiei apare îndemnul „Fă-te auzit. Gândește critic. Influențează mai puternic”. Sunt cuvinte care inspiră și care, scoase din context, ar putea apărea în materialele de promovare ale oricărei universități moderne. Dar cuvintele nu există în vid. Ele capătă sens prin oamenii care le rostesc.

Poți vorbi despre gândire critică în timp ce inviți oameni care, ani la rând, au minimalizat agresiunea Rusiei asupra Ucrainei? Poți preda leadership în timp ce promovezi constant mesaje care încearcă să submineze încrederea într-o societate democratică? Poți spune că îi înveți pe oameni să gândească liber dacă modelele pe care le pui în fața lor repetă, cu obstinație, aceleași teze despre Uniunea Europeană, Ucraina sau așa-zisa „rețea Soros”?

Aici este contradicția pe care niciun slogan de marketing nu o poate ascunde.

La fel de interesantă este și componența transfrontalieră a acestei inițiative. Nu este vorba doar despre R. Moldova. În jurul academiei gravitează și persoane din România cunoscute pentru pozițiile lor anti-occidentale și pentru răspândirea unor narațiuni favorabile Kremlinului.

„Prezența unor comunicatori din România, cunoscuți pentru opiniile lor ferm anti-occidentale, are două ținte: să facă tezele predate în această «academie» mai credibile pentru o parte a publicului moldovean și să arate că inițiatorii Vox Academy au susținere din România inclusiv pentru proiecte viitoare”, explică Rufin Zamfir.

Aceeași idee este remarcată și de experta în spațiul ex-sovietic, Ileana Răcheru, care vorbește despre apariția unui spațiu comun de propagandă pro-rusă România–R. Moldova, în care aceiași comunicatori, aceleași narațiuni și aceleași teme circulă de pe o parte pe alta a Prutului.

De altfel, nici momentul lansării nu pare întâmplător.

R. Moldova intră într-o perioadă electorală în care influența online va conta mai mult decât oricând. Iar propaganda s-a adaptat deja. Nu mai vine exclusiv prin televiziuni obscure sau prin Sputnik. Nu mai are nevoie să spună direct că Rusia are dreptate. Este suficient să semene neîncredere în Uniunea Europeană, în Ucraina, în instituțiile statului și în presa independentă.

După aceea, restul vine aproape de la sine.

„Vedem aici formarea unei rețele de viitoare cadre politice. Un spațiu permanent, programe de pregătire și o comunitate de absolvenți pot crea, în timp, un bazin de comentatori, influenceri și creatori de conținut capabili să adapteze și să distribuie aceleași mesaje către audiențe diferite”, spune Rufin Zamfir.

Aceasta este miza reală. Nu faptul că niște foști jurnaliști organizează cursuri. Nu faptul că percep taxe de participare. Ci faptul că încearcă să profesionalizeze și să multiplice un model de influență pe care l-au exersat deja ani la rând în spațiul public.

În democrație, oricine are dreptul să deschidă o academie. La fel cum oricine are dreptul să o critice. Iar noi avem obligația să privim dincolo de denumiri și sloganuri.

De fapt, aceasta este una dintre cele mai mari transformări ale propagandei ruse din ultimii ani. Nu mai încearcă să convingă oamenii că Vladimir Putin este un lider salvator și nici nu le cere să iubească Rusia. În schimb, încearcă să-i facă să nu mai aibă încredere în nimic altceva: în Uniunea Europeană, în Ucraina, în presa independentă, în instituțiile democratice. Dacă reușește asta, restul devine mult mai simplu.

Propaganda de astăzi nu mai seamănă cu propaganda pe care o învățam la școală. Nu vine cu afișe și lozinci, ci cu podcasturi, traininguri, academii și influenceri. Nu îți spune că trebuie să fii de partea Rusiei. Îți spune doar că nu poți avea încredere în Europa, în Ucraina, în presa independentă sau în propriul stat. Iar când suficient de mulți oameni ajung să creadă asta, propaganda și-a atins deja scopul. Școala nici măcar nu mai trebuie să vorbească despre Rusia. Absolvenții o vor face singuri, folosind exact limbajul pe care au fost învățați să-l considere „gândire critică”.

Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.