Au întârziat la pompe funebre şi stau cu mortul în casă

Trei sute şaptezeci şi cinci de mii de persoane, care, pe 12 octombrie, şi-au tocat nervii pe străzile Chişinăului, întârziind, ore în şir, la muncă, la studii, la tratamente, la oficiile stării civile sau la cel de pompe funebre, rămânând cu mortul în casă, au decis să-i acţioneze în judecată pe organizatorii blocării autostrăzilor din centrul Chişinăului. Cei 375 de mii de chişinăuieni şi oaspeţi ai capitalei susţin că, din cauza blocării drumurilor, ei au fost prejudiciaţi într-un hal fără de hal: unii au rămas şomeri, fiind disponibilizaţi din cauza neglijării orarului de muncă, alţii au fost avertizaţi cu exmatricularea, alţii au ajuns la spital, din cauza şocurilor nervoase, iar alţii şi-au căutat ore în şir copiii care, în drum spre şcoală, au rătăcit pe străzi, coborând din transport şi scrutând pe jos oraşul, necunoscut pentru ei, deocamdată.

Marţi, după amiază, cei 375 de mii de chişinăuieni şi oaspeţi ai capitalei au constituit un grup de protest împotriva nesimţirii din politica R. Moldova. Foarte mulţi dintre ei şi-au contractat avocaţi şi sunt decişi să depună cereri în judecată, solicitând pedepsirea organizatorilor blocării, pe 12 octombrie, a circulaţiei transportului. Ei colectează probe, ca să demonstreze că au fost prejudiciaţi moral şi material, fiindu-le perturbat cursul vieţii. Astfel, în scurt timp, în instanţele de judecată din Chişinău vor fi depuse sute de mii de cereri, prin care liderii „Partidului Nostru”, care au organizat (şi ei nu ascund asta) blocarea drumurilor, vor fi chemaţi în instanţa de judecată pentru a fi traşi la răspundere pentru fiecare caz în parte. Nu, nu va fi o cerere colectivă, deoarece fiecare om blocat luni dimineaţă pe drumuri s-a ales cu traumele sale, diferite de ale altor oameni.

Îmi amintesc, cu ceva timp în urmă, o femeie sărmană din Chişinău, Nina Cauş, din cartierul Râşcani, supărată pe sistem din cauza sărăciei, a nedreptăţilor sociale şi a abuzurilor poliţieneşti, lega cu o bucată de sârmă trecerile spre anumite instituţii ale statului. În semn de protest. Nu prejudicia alţi sute sau mii de cetăţeni. Ea, pur şi simplu, îşi manifesta protestul. Credeţi că aceste acţiuni ale sale erau trecute cu vederea? Nu, pentru fiecare sârmă întinsă femeia se alegea cu procese-verbale şi cu amenzi interminabile, pe care trebuia să le achite din puţinul pe care îl aduna, vânzând în stradă seminţe prăjite de floarea-soarelui.

O altă protestatară, Vera Eşanu, mult mai chinuită şi mai dezolată decât Renato şi oamenii săi, este taxată cu amenzi pentru orice tentativă de a-şi manifesta indignarea în raport cu poliţiştii care protejează activităţile ilegale ale unor comercianţi în zona Pieţei Agricole din Chişinău.

Şi Anatol Mătăsaru, nemulţumit de „munca” poliţiştilor şi a procurorilor, este hărţuit prin săli de judecată, demonstrându-i-se „vinovăţia” pentru protestele sale, considerate indecente de oamenii legii.

După ce, zile la rând, instituţiile statului nu au intervenit, permiţându-i lui Renato Usatîi să facă avertismente şi mai dure, să anunţe, bunăoară, că, pe 15 octombrie, va organiza o acţiune în masă, „o zi istorică”, la care sunt aşteptaţi toţi cetăţenii R. Moldova, cele 375 de mii de victime ale blocării traficului rutier în centrul Chişinăului sunt decise să ajungă la CtEDO, în cazul în care instanţele naţionale de judecată nu le vor face dreptate.

Tot pe 15 octombrie, şi Dodon este decis „să facă un pas important pentru înlăturarea hoţilor de la guvernare”, având în vedere blocarea intrărilor în sediul Legislativului. Dodon, însă, e un subiect aparte. El ţipă „Jos oligarhii”, deşi vine din oligarhia comunistă, atunci când, din 2005 până în 2009, şi-a pus la punct mai multe afaceri, pe contul funcţiilor înalte pe care le-a deţinut, cea de ministru al Economiei şi Comerţului, dar şi cea de prim-vicepremier în Guvernul Greceanîi, actuala sa colegă de partid şi de proteste. La 27 august 2015, Dodon declara: „Ne-am trezit după 24 de ani într-un stat capturat, jefuit, sărăcit”, fără a aminti că, din cei 24 de ani, într-un interval impresionant, chiar el s-a aflat la guvernare.