OPINIE: Cum putem afla adevărul în cazul Hexi Pharma
Diluarea unor dezinfectanți relevată de Cătălin Tolontan era certă. Cât de nocivă era diluarea însă nu știm și legătura dintre dezinfectanții Hexi și mortalitatea post-operatorie nu a fost niciodată făcută. Unele analize de azi par a indica inexistența vreunei legături.
Am mai atras atenția asupra alunecării în tabloidism a scandalului, în special pentru că era dement să facem ce am făcut în februarie, să țipăm la ambulanțele care au venit la vreme și la doctorii care au venit fără să întrebe dacă li se plătește vreo gardă. În vinerea fatidică, venind de la aeroport, am numărat douăsprezece ambulanțe până în Romană și am știut că a fost o catastrofă. A doua zi, lumea lăuda personalul medical. Trei luni mai târziu, țipam toți la ei.
În februarie am fost de mai multe ori la televiziune ca să spun că secțiile de arși din România sunt serios subfinanțate, de la curățenie la salariile ridicole ale personalului, și că asta e problema, nu sponsorizările ISU, dar era kompromat la Arafat în toi și chiar membri ai guvernului încercau să îmi spună că Arafat e problema. E vorba de oameni care nu au idee de sistemul de sănătate românesc. Tehnocrați. Nu știu mirosul ordinar al unei secții de arși, și că aceia care lucrează acolo sunt niște martiri, ca și cei internați. Nu au idee că primul factor de risc la un bolnav neechilibrat electrolitic e să îl transporți. Ca să ajungi la rai trebuie să supraviețuiești drumului.
Firma Hexi Pharma e o firmă favorită. Locuiește în blocul SRI, dar nici nu e nevoie de SRI ca să explicăm succesul ei, avea legături cu nomenclatura din sănătate, ca Sorin Oprescu. Vorba e însă că una e să câștigi licitații pe pile, să mai torni apă în vin ca să îți crești profitul și alta e să omori oameni cu produsele tale. Nu e clar că ultimul lucru s-a întâmplat, și de fapt nu au fost dovezi suficiente niciodată.
Dacă 2000 de săli de operație din România ar folosi un produs fără capacitate de dezinfecție, cum crede Tolontan, cred că nu vă dați seama cam cum ar sta mortalitatea post-operatorie în România, or, ea e puţin peste şase, media europeană fiind de 4%, conform unui studiu Lancet, cel mai prestigios jurnal medical din lume, cu ţări ca Slovacia, Polonia sau Letonia stând mult mai prost ca noi, de parcă ar avea și ele Hexi Pharma. E o diferenţă între o problemă şi o catastrofă. La fel, în isteria cu cancerul și produsele pentru cancer, am bănuiala că e stârnită chiar de unele firme de citostatice – să verifice cineva mortalitatea prin cancer, că la unele cancere frecvente suntem sub Germania, deci sistemul nostru sărac și mult blamat face față cu ce are și panicile sunt induse adesea interesat.
Sistemul nostru de sănătate fiind subfinanțat, iar lumea nevrând să stea la coadă ca în Occident și deci folosind fie relații, fie plăți suplimentare ca să intre imediat sau să capete orice tratament, având reformatori idioți care au descentralizat achizițiile și au făcut boși din managerii de spital, sistemul este corupt prin eșecul statului. Dar ineficient nu e, sau cifrele ar fi altele. Și circul continuă. Deși raționalizarea cheltuielilor și fixarea lor într-un plan de lungă durată e obiectiv prioritar în programele Iohannis-Cioloș, un speriat din Ministerul Sănătății a turnat la DNA pe directorul adjunct de la Agenția Medicamentului, care îi ducea 126.000 lei mită ca să îşi exercite influenţa asupra unor responsabili din minister, “astfel încât să fie semnate alocările bugetare, anume realizarea, la două spitale, a proiectelor de construire a unei staţii de epurare, respectiv dotarea cu echipamente medicale”, conform Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Asta arată ce putere are un oficial din Ministerul Sănătății, ce enormă discreție există la alocarea fondurilor, chiar azi, sub guvernul tehnocrat, cam care e comisionul obișnuit, că nu scotea ăla suma asta dacă mergea în general cu mai puțin și indică zona unde ar trebuie făcute reformele. Dar exact astea nu se fac, în loc de o singură reformă care ar elimina arbitrariul alocării, noi trimitem DNA din spital în spital, iar Corpul de Control unde zice presa, care în viața ei nu a deschis Lancet.
Lăsînd reforma deoparte, la incompetenții fiecărui regim, iată că devine mai important ca niciodată să aflăm ce era în celebrele informări SRI a căror desecretizare am cerut-o în justiție după ce însuși serviciul secret a dat pe față secretul cum că ei știau de problemă și au informat pe oficialii care nu au făcut nimic. Care secret? Sunt trei variante.
1. Informările SRI făceau legătura dintre proasta calitate a dezinfectanților și mortalitatea din spitale, caz în care nu ar fi putut fi niciodată secretizate, că legea nu permite secretizarea unor lucruri de interes public, ca poluarea apei sau existența unei epidemii. În acest caz judecătorul le va desecretiza, și blamul va fi împărțit între SRI-ul mult prea secretos și civilii care nu au luat măsuri după ce au fost informați. Președintele Iohannis a și confirmat că el a fost informat, nu e clar despre ce.
2. Informările SRI nu sunt despe eficiența dezinfectanților sau infecții, că SRI nu se pricepe, nu are laborator și nici ei nu citesc Lancet. Ele erau despre prea multele licitații câștigate de Hexi. În acest caz DNA ar fi trebuit să acționeze, ca în atâtea alte situații în care au fost informați de SRI, sau poate tocmai ei nu au fost informați?
3. Informările SRI nu conțineau nimic relevant sau util despre Hexi, așa cum în general nu conțin nimic relevant sau util, cum spune Cătălin Avramescu, fostul șef al cancelariei prezidențiale, că bănuiesc că nu citează din ce ascultă pe mandate, acelea sunt rezervate tribunalelor. în acest caz, judecătorul va avea ocazia să constate că nu există nici un fel de informări despre Hexi, că SRI s-a lăudat ca să dea vina pe anumiți civili.
Vă țin la curent cu termenele din proces, că deja a devenit la fel de importantă manipularea în acest caz ca și cazul în sine și între timp vedeți că aveți 13.000 de posturi vacante de medici, nu îi mai alungați și pe cei care au rămas, că nici presa, nici SRI nu îi vor mai putea duce înapoi, riscăm să creăm o problemă și mai greu de rezolvat.
Alina Mungiu, romaniacurata.ro
