Amintiri de la Molniţa despre Miluca-acordeonistul

A venit din Bucovina la Chişinău cu un acordeon şi zeci de cântece populare învăţate de la tatăl său. La sfârşitul anilor `80, fără experienţa de a conduce sau de a dirija o orchestră, dar cu ambiţie şi perseverenţă, Mihai Amihalachioae a creat împreună cu alţi interpreţi orchestra de muzică populară „Busuioc Moldovenesc”. Apoi, alături de soliştii Nicolae Glib, Maria Iliuţ, Constantin Rotaru, Larisa Ungureanu, a cutreierat R. Moldova, dar şi nordul Bucovinei, vrăjind lumea cu cele mai alese piese ale folclorului românesc din zonă.

Primele concerte – în câmp

Mihai Amihalachioae a învăţat a cânta la acordeon de la tatăl său, Pavel, care era cunoscut în satul Molniţa, regiunea Cernăuţi, datorită faptului că ştia să mânuiască nu doar acordeonul, ci şi toba. „Odată, venind de la şcoală, Mihai mi-a luat ghiozdanul, l-a apucat din părţi cu ambele mâini, l-a lipit de piept şi a început să cânte la el. Tata, văzând asta, i-a cumpărat un acordeon mic, cu puţine clape. Aşa a început Mihai să cânte. Avea 5 ani”, îşi aminteşte cu nostalgie de acele timpuri Mitică, fratele lui Mihai, mai mare decât el cu doi ani. „Foaie verde doi bujori” a fost prima piesa pe care a învăţat-o viitorul acordeonist de la tatăl său. Cu aceste acorduri muzicale, Mihai şi-a început cariera, chiar dacă pe atunci nici nu se gândea că o să devină renumit în satul său de baştină, dar şi peste hotarele ţării. „Când ştia deja mai multe cântece, Mihai a început să dea concerte prin sat. Uneori educatoarea ducea copiii în câmp, ca să înveselească muncitorii. Mihai cânta la acordeon, iar un coleg cu vocea”, povesteşte fratele, care locuieşte în satul natal.

Când Mihai sau Miluca, cum îi spunea familia, învăţa în clasa a treia, părinţii au decis să-l înscrie şi la şcoala de muzică din oraşul Herţa, care se află la 5 km de Molniţa. La început, Miluca a învăţat meseria din mers, la fel ca şi tatăl său, care cânta pe la nunţi fără să aibă o şcoală de muzică sau să fi urmat nişte cursuri. Când avea 9 ani, Mihai a început să cânte la nunţi alături de tatăl său. „Îl urcam pe Mihai pe bicicletă, în faţa mea, iar toba cea mare o puneam pe şaua acesteia. Tata ducea într-o mână toba mică, iar în cealaltă acordeonul. Şi aşa mergeam să cântăm pe la nunţile de peste Prut”, spune Mitică, amintindu-şi în detaliu acele zile. Şi Mitică a cântat pe la nunţi alături de ei, doar că, spune el, însuşea mai greu notele. L-a rugat pe Mihai să-l înveţe mai multe piese, dar într-un final a renunţat: „Mi-a arătat de câteva ori, dar eu memorizam mai greu. Odată s-a enervat pe mine şi mi-a dat 2 ruble, numai să nu-l mai bat la cap, căci oricum nu iese nimic din mine. Nu a fost să fie”.

Toader Avasiloaie, cumnatul lui Mihai, îşi aminteşte că părinţii acestuia, Pavel şi Elena, au cumpărat instrumente muzicale fiecăruia dintre cei cinci copii, însă doar Mihai a avut darul de a cânta. „Mihai cânta foarte bine de mic copil. Chiar mai bine decât tatăl său. Uneori bătrânul nu reuşea să ţină pasul feciorului. Mihai ştia notele şi avea grijă să cânte corect, iar Pavel… mai încurca el iţele. Era mic de statură, ruşinos, dar ager când cânta la instrument”, povesteşte Toader.

Şi fratele

mai mare îşi aminteşte cu drag de copilăria muzicală a lui Mihai. Spune că Mihai a fost un copil liniştit, modest, dar responsabil. El avea tot timpul ocupaţii. În fiecare zi mergea la şcoala generală din sat. De trei ori pe săptămână frecventa şcoala de muzică din localitatea vecină, participa la concursuri, cânta la nunţi şi la toate seratele din şcoală. Într-un an a fost nevoit să înveţe a cânta şi la ţambal, căci orchestra din satul vecin nu avea suficienţi instrumentişti. A mers pe la concerte şi cu ei. „El n-a avut niciodată timp liber. Mereu avea ocupaţii. A fost mai necăjit decât noi. N-a lucrat fizic, dar intelectual. Mai spunea el uneori că s-a săturat şi de muzică, şi de nunţi… Se întâmpla să meargă la nunţi câteva sâmbete la rând. Pe urmă, însă, a recunoscut că această experienţă i-a fost utilă în viaţă”.

După ce a absolvit şcoala de muzică, Mihai a venit la Chişinău ca să-şi continue studiile. A absolvit Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga” şi Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

În anii 1990, orchestra „Busuioc Moldovenesc” a susţinut concerte în toată R. Moldova şi în România, acompaniind mai mulţi interpreţi de pe ambele maluri ale Prutului. În 2001, formaţia s-a destrămat din motive financiare. În toamna anului 2011 orchestra a revenit pe scenă cu un concert în care a fost readus repertoriul de altădată al orchestrei “Busuioc Moldovenesc”, împrospătat

cu elemente noi.

„Pe atunci o bună parte dintre tinerii din Bucovina mergeau la învăţătură la Chişinău. Ei nu ştiau limba rusă. Aşa a făcut şi Mihai. La colegiu au văzut că este bun şi l-au luat. Aşa şi-a început cariera”, spune Toader în timp ce prinde satul cu privirea.

Mitică şi acum îşi aminteşte cu drag despre studenţia fratelui. „Era 21 septembrie şi el încă învăţa la colegiu. M-a sunat să-mi spună că a fost invitat să cânte la o nuntă, dar nu are acordeon. Am luat acordeonul de acasă şi am mers împreună la nuntă. Am stat toată noaptea cu el şi l-am admirat”, spune cu nostalgie Mitică, căci nu şi-a văzut de mult timp fratele, care este foarte ocupat.

R.T.