Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Academicianul fără portofoliu

Academicianul fără portofoliu

490-silvestruScriitorul Aurelian Silvestru, director fondator al Liceului de Creativitate şi Inventică „Prometeu-Prim”, a fost gazda şi eroul unei Conferinţe ştiinţifice, desfăşurate recent la Academia de Ştiinţe a Moldovei.

Academicieni, parlamentari, miniştri, diplomaţi, profesori, elevi, prieteni şi cititori au venit să citească din noua sa ediţie de aforisme. Deşi toţi vizitatorii Academiei de Ştiinţe cred că cunosc cât de importantă este şcoala adevărată, Aurelian Silvestru răstoarnă ”mitologia didactică”, declarând în calitate de pedagog, dar şi de doctor în filosofie că ”Şcoala vieţii are doi mari învăţători: greşelile altora şi greşelile proprii”.

Medalia „Dimitrie Cantemir”

Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe, a evocat universul temerar al omagiatului, talentul unic de a scrie, reflectat în splendoarea celor mai frumoase cărţi, menite să educe şi să purifice spiritual cititorul, iar prin scriere regăsindu-se pe sine. „Tot ce a scris Aurelian este pentru a-i ajuta pe copii şi nu numai, să înţeleagă nişte lucruri esenţiale în viaţă”, a spus Gheorghe Duca.

Duca este de părere că Aurelian Silvestru este o istorie de succes în R. Moldova. A realizat aşteptările copiilor, părinţilor, societăţii, reuşind să creeze şi să administreze o instituţie de învăţământ devenită una dintre cele mai performante din ţară, o instituţie-model. Pentru contribuţia sa la dezvoltarea educaţiei, dar şi a culturii, pentru tezaurul de nepreţuit destinat generaţiilor care au îndrăgit cartea, pentru că a făcut generaţii de copii să scape de indiferenţa faţă de istoria şi cultura ţării, pedagogului şi scriitorului Aurelian Silvestru i-a fost acordată cea mai înaltă distincţie a AŞM, Medalia „Dimitrie Cantemir”.

Regia fiecărei cărţi

„Aurelian Silvestru este academician fără portofoliu, unul dintre cei mai importanţi filosofi ai culturii, unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori ai literaturii române, unul dintre cei mai iluştri pedagogi”, a menţionat scriitorul Nicolae Dabija. „Cărţile lui Aurelian sunt scrise de un pedagog şi de un psiholog”, susţine Nicolae Dabija, făcând trimitere la  romanul psihologic „Cel rătăcit”. „Lucrările lui Aurelian Silvestru se deosebesc de ale altora, deoarece au regie: ele sunt construite ca nişte spectacole. Autorul lasă impresia că nu scrie cu cuvinte, ci cu metafore, el nu aşterne fraze, ci acţiuni, iar meritul cărturarului este că el creează fiind cu gândul la cititor, scriind pentru fiecare în parte şi pentru toţi împreună”, a mai spus Nicolae Dabija.

Academicianul Mihai Cimpoi consideră că „păstrând proporţiile, Aurelian Silvestru este cel care îmbină foarte bine, organic ipostazele de scriitor/poet, om de cultură şi educator, etician, moralist, pedagog. El e autorul unor fărâme de suflet, scriitorul care ne îndeamnă mereu să cunoaştem lumea şi să ne cunoaştem pe noi înşine, fiinţa noastră”, a subliniat academicianul.

490-silvestru2„O nouă carte îmi dă dreptul la o nouă viaţă”

Scriitorul Iulian Filip citează nişte fraze pe care le-a spus Căpitanul cărţilor, cum mai era numit în tinereţe Aurelian Silvestru: „Când termin o carte, mă simt uşurat, de parcă m-aş fi eliberat de o mare povară pe care o purtam în suflet şi care nu mă lăsa să trăiesc. O nouă carte îmi dă dreptul la o nouă viaţă. A scrie înseamnă a trăi…”. „ Chiar dacă nu sunt adolescent, am testat pe propria-mi persoană magnetismul cărţilor lui Aurelian, care te captivează”, mărturiseşte Iulian Filip. „Dacă noul roman „Polivalenţa afirmării”, pe care Aurelian şi l-a făcut cadou la propria aniversare, are 65 de capitole, interesant cât de mare va fi cartea scrisă de Aurelian la 100 de ani”, glumeşte prietenul scriitorului.

„În fiecare carte pe care o scrie, Aurelian descoperă lumea, o vede altfel. Iniţial, dacă avem de descoperit ceva, ne îndeamnă Aurelian Silvestru, avem să descoperim omul. Cunoaşterea omului, a alcătuirii lui psihice, a mecanismului funcţionării, dezvoltării, perfecţionării lui este unicul lucru”, a explicat Ion Ciocanu, critic literar.

Scriitorul care însăilează destine româneşti

Despre capacitatea de a „însăila” situaţii de destin românesc, despre incursiunea prin istorie până la origini, prin civilizaţii, capacitatea inedită de a sintetiza şi de a readuce pe tapet, dar şi despre omul reformator în educaţie, care, ghidat de valori supreme, a creat o şcoală, o oază de românitate, avea să vorbească scriitorul şi deputatul Ion Hadârcă, membru corespondent al AŞM.

„Fiecare volum scris de Aurelian Silvestru merită citit cu pixul în mână. Îţi doreşti să conspectezi fiecare frază, fiecare cuvânt. Or, toate sunt pline de înţelepciune”, spune Claudia Balaban, director general al Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion Creangă”. „Dacă am fi avut în neam mai mulţi dascăli asemenea lui Aurelian Silvestru, sunt convinsă, am trece (întregul neam, n.r.) dincolo de imposibil”, este de părere Claudia Balaban.

„Ca să capeţi maximumul, trebuie să vrei imposibilul”

Şi dacă cineva s-a întrebat ce legătură are forul ştiinţific cu un învăţător, altfel zis, ce legătura este între Academie şi şcoală, răspunsul lui Aurelian  Silvestru a fost: „Academia este locul unde omul se transformă în idei, iar şcoala este locul unde ideile se transformă în oameni”, specificând că învăţământul este arta de a preda ştiinţa, dar adevăraţii artişti nu sunt cei care scriu cărţi, ci cei care scriu suflete, iar sufletele se scriu în şcoală, în faţa copiilor, în faţa tablei, cu creta în mână. De aceea, toate omagiile care au fost rostite de la tribuna academică Aurelian Silvestru le-a readresat, în primul rând, colectivului cu care lucrează în liceu, colectiv care îl sprijină, îl înţelege, îl ajută să-i facă pe copii nu numai deştepţi, ci şi fericiţi.

El consideră că o şcoală nu poate fi opera unui singur om, după cum nici scrisul nu este o operă a unui singur individ. Cum sa dăruieşti „fărâme de suflet” sau cum să dăruieşti lumină cuiva, când talentul cu care ai fost înzestrat nu face lumină în viaţa copiilor sau, prin cărţi, în viaţa cititorului? Talentul nu are zile de odihnă, afirmă Aurelian Silvestru, iar dacă ar avea norocul sa aibă 100 de vieţi, spune el, ar deschide 100 de şcoli şi tot de atâtea ori ar încerca să devină un scriitor iubit de cititori. „Ca să capeţi maximumul, trebuie să vrei imposibilul, dincolo de imposibil. Adică dincolo de ceea ce poţi să-ţi imaginezi”, a conchis scriitorul.

În volumul său „Aforisme”, Aurelian Silvestru scrie: „Am ajuns la vârsta când semăn leit cu bătrânul îngândurat care stătea singur pe o lespede mare de piatră, sub nucul din fundul grădinii şi care era tatăl meu… Atâtea goluri în amintirile mele, încât, involuntar, le completez cu fantezii în care adevărul pare ficţiune, iar ficţiunea pare adevăr”, mărturiseşte Aurelian Silvestru la 65 de ani.

Activitatea lui Aurelian Silvestru a fost apreciată la Congresul Internaţional al Cărţii din Mexic, volumul „Fărâme de suflet” fiind inclus în lista de onoare a Consiliului cu cele mai bune cărţi pentru copii din lume şi va fi tradusă în toate limbile ţărilor membre ale Consiliului.

Tatiana BEGHIU