96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România
Astăzi, se împlinesc 96 de ani de la semnarea Actului Unirii, votat de Sfatul Ţării la 27 martie 1918. „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de Neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu Mama sa România. Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururi şi pentru totdeauna!”, este principala declaraţie din Actul Unirii, semnată de preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ şi vice-preşedintele Pan Halippa.
În Chişinău, au rămas puţine monumente şi repere istorice care să ne amintească de Unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918. Pe site-ul Ministerului Culturii nu am găsit nicio informaţie care să facă referire la acest eveniment, iar în agenda evenimentelor ministerului constatăm că astăzi are loc „Lansarea programului Novateca”.
Turul Unirii prin Chişinău
Am făcut un tur prin Chişinău, pentru a identifica monumentele care amintesc de Unire, dar şi pentru a discuta cu trecătorii despre Marea Unire şi despre Unirea Principatelor Române, cunoscută drept Mica Unire. Am început cu Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice de pe str. Alexei Mateevici, intersecţie cu Sfatul Ţării. Aici, acum 96 de ani, Legislativul de la Chişinău a votat pentru Unirea cu România. Un student de la Academie, zice că îşi aminteşte de la lecţia de istorie că Unirea din 1918 a fost semnată de Pan Halippa. „În condiţiile de astăzi un asemenea eveniment nu poate avea loc, deoarece politicienii sunt alţii, dar şi oamenii văd lucrurile diferit”.
De la Academie, coborâm pe str. Sfatul Ţării. Dintre instituţiile principale, observăm pe dreapta Parlamentul, iar mai jos, pe stânga, Ministerul Agriculturii. „Sună frumos numele străzii. Nu ştiu ce înseamnă”, ne spune o pensionară.
De aici, mergem spre Cimitirul Central din str. Armenească, acolo unde şi-au găsit odihna de veci mai mulţi deputaţi din Sfatul Ţării. Paznicul cimitirului ne spune: „Nu ştiu eu pe unde sunt îngropaţi ei. Cred că undeva, prin cimitir. Întrebaţi la gropari”.
De la poarta cimitirului mai mergem vreo 100 de metri. Lângă mormântul lui Grigore Vieru şi peste drum de cel a lui Gheorghe Ghimpu, descoperim mormântul lui Anton Crihan, deputat în Sfatul Ţării din 1918, născut în 1893, la Sângerei. El a decedat pe 9 ianuarie 1993, la Saint-Louis, SUA.
Chiar dacă a decedat în SUA, a fost înhumat la Chişinău, asta fiind doleanţa înscrisă de el în testament.
„Istoria am uitat-o demult”
Lângă Cinematograful Gaudeamus a fost montată o piatră comemorativă cu chipul lui Pan Halippa (n. 1 august 1883 – d. 30 aprilie 1979). Din înscrisul de pe piatra comemorativă aflăm că Halippa a fost ilustru, om politic, scriitor şi preşedinte al Sfatului Ţării.
Ulterior, ne-am îndreptat spre Piaţa Unirii, din sectorul Buiucani, la intersecţie cu Alba-Iulia şi Ion Creangă. Am discutat cu mai mulţi trecători care traversează zilnic această piaţă.
Chiar dacă nu este nicio plăcuţă pe care ar fi indicat că aici este Piaţa Unirii Principatelor, unii interlocutori cunosc despre acest eveniment, în timp ce alţii ne-au spus că habar nu au că aici se află Piaţa Unirii Principatelor.
Ne-am apropiat de câţiva muncitori care săpau în jurul unei pietre comemorative de la aceeaşi intersecţie. „A fost un panou aici, dar l-au furat.
Noi săpăm, nu păzim monumente. Istoria am uitat-o demult”, spune Anton Ursu, muncitor la Salubritate. „De mai mulţi ani lucrez aici. Înainte era frumos… Am făcut tricolorul din flori. Acum doar săpăm, nu ne mai dau flori de plantat”, ne-a spus o femeie care amenaja terenul de pe marginea drumului din Piaţa Principatelor.
RdG
