„Condamnaţi” la libertate (II)

Chiar dacă eşti condamnat pentru crime grave la zeci de ani de puşcărie, în schimbul a câteva mii de euro poţi obţine eliberarea din penitenciar peste doar câţiva ani de detenţie. Evident, prin metode ilegale. Se întâmplă în R. Moldova, iar secretul constă în relaţiile financiare pe care, dacă eşti deţinut, trebuie să le stabileşti cu unii avocaţi, cu experienţă în astfel de scheme, cu angajaţii penitenciarelor, cu judecătorii de instrucţie sau chiar cu procurorii.

Continuare din nr. trecut

De faptul că zvonurile privind eliberarea ilegală a deţinuţilor înainte de termen au suport factologic ne vorbesc şi acţiunile unor avocaţi. Aceştia îşi asigură clienţii de faptul că au influenţă asupra judecătorilor şi, în schimbul unei sume considerabile de bani, le promit libertatea.

Libertate pentru 1400 de euro

La finele anului trecut, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei (CCCEC) l-a reţinut în flagrant pe avocatul Roman Medeleanu, suspectat de trafic de influenţă. După cum au stabilit ulterior procurorii anticorupţie, Medeleanu, susţinând că are influenţă asupra membrilor Comisiei Penitenciarului nr. 15 din or. Cricova, mun. Chişinău, şi asupra unor magistraţi de la Judecătoria Râşcani şi de la Curtea de Apel Chişinău (CAC), a primit de la un intermediar, Gheorghe Griţco, 1400 de euro. În schimbul acestei sume, avocatul trebuia să asigure eliberarea lui Ion Munteanu, deţinut care îşi ispăşeşte pedepasa în Penitenciarul nr. 15 din or. Cricova.

Însă, la 3 zile după reţinere, în baza art. 55 din Codul Penal (CP), urmărirea penală în privinţa lui Medeleanu a fost încetată, respectivul fiind tras la răspundere contravenţională, pe motiv că „a săvârşit o infracţiune mai puţin gravă pentru prima dată, este caracterizat pozitiv la locul de muncă şi de trai, a recunoscut vina pe deplin în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 326 (Traficul de influenţă – n.r.) alin. 1 CP, a restituit echivalentul mijloacelor băneşti primite […]”. Dar dacă Medeleanu avea sau nu influenţă şi asupra cui, dosarul  n-a răspuns la aceste întrebări. „E greu de mers mai departe din cauza imunităţii judecătorilor”, se scuză procurorii anticorupţie.

Solicitat de ZdG, avocatul Roman Medeleanu ne-a anunţat că „la moment nu pot discuta” şi că nu ne poate spune când să revenim în legătură cu subiectul respectiv. Cert este că Medeleanu a fost reţinut în flagrant chiar lângă sediul CAC, în momentul în care primea ultima tranşă de bani, asta după ce avocatul şi-a anunţat clientul că banii primiţi anterior nu sunt de ajuns şi că, în afară de membrii Comisiei penitenciarului şi de magistratul de la Râşcani, mai este nevoie de plătit şi la judecătorii de la CAC.

De precizat şi faptul că la judecătoria Râşcani în acea perioadă, la fel ca şi acum, sunt 2 judecători de instrucţie, Ghenadie Morozan şi Anatolie Galben. Dacă e să credem procurorilor, atunci avocatul s-ar fi înţeles pentru a emite o încheiere contrară legii cu unul dintre aceşti judecători. Morozan a refuzat să discute cu ZdG. Andrei Galben a spus că îl cunoaşte pe Medeleanu, dar când a fost întrebat dacă a fost contactat de către acesta în vederea eliberării ilegale a unui condamnat înainte de termen, a negat: „Avem relaţii doar după adoptarea legii. Nu cunosc să se fi apropiat el de mine pentru a elibera pe cineva. Nu ştiu”, ne-a spus, vizibil emoţionat, Galben.

„Cine v-a spus aşa prostii?”

Într-o situaţie practic similară a ajuns şi avocatul Grigore Gargotov, care, în toamna trecută, era reţinut tot de către angajaţii CCCEC. Respectivul susţinea că are influenţă asupra unui judecător şi că, în schimbul a 6000 de euro, îl poate determina să elibereze un deţinut condamnat pentru escrocherie. Ion Neguriţă, procurorul anticorupţie care instrumentează cazul, susţine că, deşi a fost reţinut în flagrant, Gargotov nu-şi recunoaşte vina.

„Procuratura a stabilit cu certitudine că persoana susţinea că are influenţă asupra unor judecători de la Curtea de Apel, dar dacă o are sau nu, nu a fost stabilit. Avocatul n-a recunoscut fapta şi n-a fost posibilă audierea lui în contextul stabilirii asupra căror judecători avea influenţă, dacă avea influenţă”, ne explică Neguriţă.

„Nu este adevărat, cine v-a spus aşa prostii?”, a reacţionat Grigore Gargotov atunci când am încercăm să-i aflăm poziţia în dosarul intentat pe numele său. Deşi ne-a asigurat că „nu am niciun dosar acolo (Procuratura Anticorupţie – n.r.)”, avocatul a insistat să afle numele procurorului care ne-a furnizat informaţia. „Să intru la el să discut”, îşi explică avocatul insistenţa.

În momentul de faţă, dosarul intentat pe numele lui Gargotov se află în instanţa de judecată. Dacă va fi găsit vinovat de trafic de influenţă, avocatul riscă până la 6 ani de detenţie sau o amendă în mărime de până la 60 000 lei.

De menţionat că numele lui Grigore Gargotov a apărut în presă după protestele din aprilie 2009, când mai mulţi tineri reţinuţi de poliţie l-ar fi acuzat că, după ce s-ar fi prezentat drept avocat din oficiu, ar fi solicitat de la rudele acestora sume exorbitante de bani, fără să le acorde asistenţa juridică promisă.

De menţionat e şi faptul că, la 6 februarie 2012, Comisia de etică şi disciplină a Uniunii Avocaţilor din R. Moldova (UA) l-a sancţionat disciplinar sub formă de avertizare pe Gargotov, pentru „acţionarea cu rea credinţă şi contrar intereselor clientului”, precum şi pentru întocmirea contractelor de asistenţă juridică şi a bonurilor de plată prin imitarea semnăturii clientului.

„Neamuri cu cei de la Centru”

„Din păcate, încă mai avem aşa avocaţi. Sunt şi condamnaţi, sunt şi acuma traşi la răspundere, pentru trafic de influenţă, ca de obicei, dar, ce poţi să zici, pădure fără uscături nu-i”, a comentat Gheorghe Amihalachioaie, preşedintele UA, situaţia din domeniu.

Amihalachioaie consideră că unii avocaţi îşi permit să încalce etica profesională din mai multe motive, inclusiv setea de bani. „Sunt în relaţii bune cu judecătorii şi se înţeleg sau, câteodată, nici nu sunt în relaţii bune, dar spun clientului că trebuie de plătit. Sunt mai multe, dar în fiecare caz concret ei găsesc lămuriri”, susţine preşedintele UA. Aceeaşi sursă a mai ţinut să precizeze şi faptul că, uneori, clientul este cel care interpretează greşit vorbele avocatului, iar ulterior îl acuză că nu şi-ar fi îndeplinit promisiunile. „Mai sunt persoane care sunt cumetri sau neamuri cu cei de la Centru (CCCEC – n.r.), mai sunt informatori… Avem probleme”, a conchis Amihalachioaie.

Avocat: „Eu pot să mă înţeleg”

Am găsit şi noi un avocat despre care am aflat din surse sigure că s-ar ocupa şi cu eliberarea condamnaţilor înainte de termen. Sursele noastre ne-au spus că acesta a scos mai mulţi oameni din puşcărie înainte de termen, prin diverse metode.

Ne-am prezentat drept sora unui deţinut condamnat pentru omor, care tocmai s-a întors de peste hotare, unde s-a aflat mai mulţi ani şi care este dispusă să plătească orice sumă pentru a-şi elibera fratele de după gratii. V.M. activează de mai mult timp în calitate de avocat. Acesta deţine şi un birou de avocaţi într-un oraş din nordul R. Moldova. El ne-a spus clar că poate să se înţeleagă cu judecătorul şi cu angajaţii penitenciarului, pentru a elibera condamnatul înainte de termen, doar că, cel mai uşor ar fi dacă el ar avea ispăşit măcar jumătate din termen. Precizăm aici că, legal, un condamnat pentru omor poate pretinde la eliberarea înainte de termen doar după ispăşirea a 2/3 sau chiar a 3/4 din pedeapsă, şi nicidecum după jumătate de termen. Iată, în mare parte, care a fost discuţia:

ZdG Banii nu sunt o problemă. Eu vă plătesc pentru deplasare, benzină, tot ce trebuie.
V.M. – Adunaţi toate documentele, sentinţa, decizia Curţii de Apel şi a Curţii Supreme de Justiţie.
ZdG Dar cam cât ar costa?
V.M. – Nu ştiu. Eu trebuie să văd documentele şi pe urmă de vorbit.

ZdG Eu, din câte am înţeles de la el, vă spun că, dacă nu am fost în ţară, nu ştiu multe despre caz, cu documentele nu prea se poate de făcut nimic, numai dacă de înţeles cu cei de la penitenciar sau cu judecătorul.
V.M. – Eu pot să mă înţeleg, dar trebuie deodată să văd pentru ce stă el.
ZdG Pentru omor. 15 ani.
V.M. – Aduceţi-mi sau transmiteţi documentele acestea şi pe urmă eu pot să vorbesc. Trebuie să văd perspectiva.
ZdG S-ar putea nici să nu reuşim? De ce depinde asta, că noi facem tot ce trebuie.
V.M. – Trebuie să văd. El a stat trei ani. Asta-i exclus acuma.
ZdG Staţi, el are 5 ani staţi.
V.M. – Până nu trece jumătate de termen nu se prea poate de discutat problema. Eu înţeleg că se spune că, cu banii, faci tot, dar nu întotdeauna. Nu prea merg ei, judecătorii, acum la orice, trebuie să fie cel puţin oleacă legitim ceea ce fac. Dar, încercăm.

2011. Procurorii au luat „la ochi” 83 de eliberări înainte de termen

Vitalie Bordea, procurorul-şef al secţiei control al executării pedepselor şi locurilor de detenţie din cadrul Procuraturii Generale (PG), admite că există situaţii când condamnaţii, ajutaţi de către avocaţi, şefi de penitenciare, dar mai ales de judecători, „driblează” legile şi devin, contra unor sume de bani sau a altor favoruri, liberi.

„Există aşa ceva, dar luptăm cu acest fenomen”, ne-a spus Bordea, care se mândreşte cu faptul că din 2008, de când a preluat conducerea acestei secţii, lucrurile au evoluat mult spre bine. “Înainte de a veni eu aici, era groaznic. Nu vreau să mă laud, dar pot spune ferm că am schimbat lucrurile. Anterior, era o practică stabilită de ani de zile. Era un sistem fix. Am depus toate eforturile pentru a sparge fenomenul. Doar în 2008 am scris 192 de recursuri la deciziile judecătorilor de instrucţie de a elibera persoanele înainte de termen. Este foarte mult. Tot în 2008, din 18 şefi de penitenciare, 11 au fost eliberaţi din funcţie, exact atunci când s-a început lucrul intensiv cu ei”, explică Bordea. Acesta ne-a adus şi un exemplu din 2008. Un deţinut, care era condamnat la 24 de ani de închisoare, fusese eliberat după doar 11 ani.

În 2011, de către procurori au fost atacate cu recurs 83 de încheieri emise de instanţele de judecată privind eliberarea condamnaţilor înainte de termen, 52 fiind admise. „Asta înseamnă că în privinţa a 52 de condamnaţi a fost anulată eliberarea înainte de termen şi, fie au fost întorşi imediat în penitenciare, fie dosarul a fost trimis la rejudecare”, a precizat Bordea.

„Calcularea privilegiată — moştenire din URSS”

De cele mai multe ori, condamnaţii care doresc să ajungă acasă înainte de a-şi ispăşi întreg termenul, participă la diverse munci, remunerate sau neremunerate. Astfel, acestora le sunt compensate zilele de puşcărie prin zile de muncă. Raportul a fost stabilit printr-un ordin al Ministerului Justiţiei din 8 august 2007, când au fost aprobate instrucţiunile cu privire la procedura compensării privilegiate a zilelor de muncă din contul duratei pedepsei.

Acel ordin, semnat de Vitalie Pârlog, ministrul Justiţiei de atunci, prevede, printre altele, că, pentru condamnaţii antrenaţi la lucrări în subteran sau la lucrări cu condiţii grele şi nocive (vătămătoare), deosebit de grele şi deosebit de vătămătoare, se aplică raportul o zi de muncă pentru 3 zile de detenţie. Astfel, de exemplu, o persoană condamnată la 20 de ani de închisoare poate ieşi din detenţie după doar 7 ani dacă lucrează sau dacă în dosarul său se indică faptul că a lucrat, deşi în realitate lucrurile ar putea sta cu totul altfel.

Vitalie Bordea spune că, acum, în Parlamentul R. Moldova este un proiect de lege cu privire la modificarea Codului de Executare, pentru a nu mai avea o zi de lucru pentru 3 zile de detenţie. „S-au propus modificări pentru a fi 3 zile de muncă la 4 zile de detenţie. Calcularea aceasta privilegiată a rămas, practic, doar la noi, moştenire din URSS. Nu e corectă”, consideră procurorul, care spune că prin intermediul ei se fac multe ilegalităţi.

„Doar judecătorii decid”

Pe lângă amnistie, destul de frecventă în R. Moldova, mai ales pe timpul guvernării comuniste, şi schimbările dese în legislaţie care înlesnesc pedepsele condamnaţilor, „cea mai simplă şi des întâlnită metodă de eliberare a condamnaţilor înainte de termen este înţelegerea dintre condamnat, avocatul acestuia şi judecătorul de instrucţie”, spune Bordea.

“Condamnaţii se adresează instanţei de judecată. Doar judecătorii decid dacă eliberează sau nu condamnatul.  Comisia penitenciarului, conform legii, trebuie să ia o decizie dacă trimite sau nu în judecată dosarul de eliberare înainte de termen a deţinutului, dar, în ultimul timp, comisiile nu prea prezintă materialele în judecată. Nimeni însă nu-i îngrădeşte condamnatului dreptul de acces liber la justiţie. El angajează un avocat sau scrie singur instanţei. Iese că se trece peste Comisie. Judecătorii n-ar trebui să examineze asemenea dosare, dar ei de multe ori neglijează faptul ăsta”, povesteşte procurorul.

„Nu neg faptul că şi procurorii pot fi uneori implicaţi în aceste scheme de eliberare înainte de termen, dar nu au fost situaţii în care să nu reacţionăm, dacă suntem sesizaţi. Dar, ele sunt rare”, ne asigură Bordea.

Continuare în nr. următor
Victor MOŞNEAG, Tatiana EŢCO, Nicolae CUŞCHEVICI
Investigaţia a fost realizată cu suportul financiar al Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP
Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne.
În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.
Codul deontologic al jurnalistului din R.Moldova, art. 2.4


Comentează: