Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   Salvarea infractorilor

Salvarea infractorilor

„Frontiera” dintre R. Moldova şi regiunea transnistreană, necontrolată de autorităţile de la Chişinău, reprezintă o modalitate sigură pentru infractori de a scăpa de problemele cu justiţia. Schema este una simplă şi, în ultimii ani, i-a ajutat să plece nestingherit din R. Moldova pe blogger-ul rus Eduard Baghirov, pe judecătoarea condamnată Elena Roibu şi, mai nou, pe ex-ministrul de Interne Gheorghe Papuc.

Aşa-zisa frontieră dintre R. Moldova şi regiunea transnistreană este un hotar unilateral, instituit de autorităţile separatiste ale autoproclamatei republici moldoveneşti nistrene, nerecunoscută de niciun stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru a delimita teritoriul controlat de rebelii separatişti transnistreni de cel controlat de Chişinău. Acest sector de frontieră are o lungime de 411 km şi nu este supravegheat decât de autorităţile separatiste transnistrene, deoarece R. Moldova consideră Transnistria un teritoriu moldovean autonom.

Cum să scapi de justiţie

În 1998, Grigore Karamalak, anchetat pentru crimă, deşi avea interdicţia de a părăsi R. Moldova, a plecat, la şase zile după ce a fost eliberat din arest, prin regiunea transnistreană, în Rusia, acolo unde locuieşte şi astăzi, nestingherit. Au urmat alte nume importante care şi-au rezolvat problemele cu justiţia din ţara noastră cu ajutorul aşa-zisei frontiere dintre R. Moldova şi regiunea transnistreană. Unul dintre ele – Eduard Baghirov, blogger-ul rus învinuit şi judecat pentru organizarea evenimentelor din 7 aprilie 2009, care a plecat din R. Moldova, fiind în arest la domiciliu, la fel prin regiunea transnistreană, spre Odesa, iar mai apoi, acasă, în Rusia.

În vara anului 2014, judecătoarea Elena Roibu şi avocata Tatiana Mostovoi- Filimancov, condamnate la 8 şi, respectiv, 7,5 ani de închisoare cu executare, au părăsit sala de judecată, iar la scurt timp, şi R. Moldova, la fel, prin regiunea transnistreană, fiind acum de negăsit pentru a-şi ispăşi pedeapsa. „Nu avem nicio noutate. Nu ştim pe unde au plecat. Nu vă putem spune. Când le vom găsi, veţi fi primii care o să aflaţi”, ne-a spus Alexei Armaş, şeful Inspectoratului de Poliţie Criuleni, care are misiunea de a le găsi pe cele două condamnate. Mai nou, Gheorghe Papuc, ex-ministru de Interne, condamnat la 4 ani de puşcărie cu executare, a părăsit teritoriul R. Moldova la scurt timp după decizia Curţii de Apel (CA) Chişinău. Şi acesta, conform unor informaţii neoficiale, a plecat din R. Moldova prin Transnistria, pentru că reprezentanţii Poliţiei de Frontieră ne asigură că fostul oficial nu a fugit prin punctele de trecere controlate de ţara noastră.

„Iată de ce nu acţionăm în regiunea transnistreană”

„Voi sunteţi siguri că dl Papuc a plecat prin regiunea transnistreană? Eu nu sunt sigur. Eu nu exclud că a plecat cu acte false, peste râul Prut. Nu exclud că d-lui este în Chişinău sau în vreun raion din ţară…”, zice Ion Bodrug, şeful Inspectoratului General al Poliţiei, întrebat despre problema care se iveşte atunci când oamenii legii sunt puşi în situaţia de a reţine o persoană care ajunge pe teritoriul regiunii separatiste. „Regiunea transnistreană este oficial teritoriul R. Moldova. Poliţiştii pot acţiona acolo, însă, în acest caz, eu nu pot să le asigur protecţia de care au nevoie şi nu pot promite că această intervenţie nu va escalada într-un conflict mult mai mare. De asta noi nu acţionăm în regiunea transnistreană”, zice acesta. Bodrug a menţionat totodată că, de câţiva ani, nu ar mai exista o colaborare, nici oficială, nici neoficială, între poliţia de la noi şi reprezentanţii miliţiei transnistrene pentru reţinerea unor persoane aflate în regiune. „Problema ar trebui să fie rezolvată politic, şi nu în birourile poliţiştilor”, a menţionat şeful Poliţiei.

„Sunt multe cazuri când infractorii pleacă prin regiunea transnistreană. Nu prea poţi să faci nimic, pentru că e o chestie politică. Noi nu controlăm segmentul acela pe care-l considerăm al nostru, în timp ce orice persoană are dreptul să circule liber, nu?”, spune Ion Diacov, procurorul mun. Chişinău. „Cu siguranţă, atunci când se ia o anumită decizie, oamenii legii ar trebui să ţină cont de problema transnistreană şi de acest teritoriu necontrolat. Aceste cazuri, recente, au fost posibile din cauza neglijenţei. Noi, recent, am avut un caz în care persoana condamnată pentru omor la 10 ani de puşcărie nu a fost luată sub strajă din sala de judecată. Asta ce e? Nu ştiu unde este el acum, dacă a fost găsit sau nu. Dar, clar lucru că dacă justiţia procedează aşa, el va pleca. E urât, pentru că toată lumea ştie despre problema asta, dar nimeni nu face nimic. Toţi tac. Trebuie o reglementare foarte minuţioasă, iar în cazul în care infractorul fuge, să fie pedepsit procurorul, judecătorul sau poliţistul. Trebuie să fie răspundere pentru orice faptă”, crede Diacov.

„Este greu, la modul practic, să dai soluţii”

„În trecut, au fost cazuri când partea moldovenească a colaborat cu cei din stânga Nistrului pentru a reţine anumite persoane. Dar, e adevărat, aceste colaborări nu sunt permanente, ci mai degrabă bazate pe anumite interese. În general, este o problemă. Este greu, la modul practic, să dai soluţii pentru a o putea rezolva”, zice Alexandru Zubco, jurist la asociaţia Promo-Lex. „Nu, nu este posibil şi normal ca judecătorii, când iau anumite decizii vis-a-vis de măsura preventivă în privinţa unui inculpat, s-o motiveze cu faptul că există problema transnistreană şi că acea persoană ar putea fugi pe acolo. Nu e nici juridic corect. Probabil ar trebui făcute clarificări în legislaţie, iar persoanele să fie reţinute imediat, în sala de judecată. Totodată, acordurile dintre organele de drept de la noi cu cei din regiune sunt excluse. Nu sunt posibile. Mai degrabă ar putea fi vorba de o colaborare mai strânsă a autorităţilor cu instituţiile din Ucraina, dar acest lucru, oricum, va lua mult timp, din cauza procedurilor, astfel că, cine vrea să plece, pleacă”, precizează juristul.

ZdG a încercat să discute la acest subiect cu Eugen Carpov, vicepremier în exerciţiu pentru Reintegrare în Guvernul Leancă, însă oficialul nu a răspuns la apeluri. Nu am reuşit să discutăm nici cu Gheorghe Bălan, şeful Biroului pentru Reintegrare. Iniţial, acesta ne-a spus că este într-o şedinţă, iar ulterior nu a mai răspuns la telefon.

Ion Leahu, fost reprezentant al Chişinăului în Comisia Unificată de Control, cea care reprezintă interesele R. Moldova în realizarea Acordului cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană, semnat de R. Moldova şi Federaţia Rusă la 21 iulie 1992, susţine şi el că nu prea există soluţii pentru rezolvarea acestei probleme. „E mult prea complicat, din momentul în care acel teritoriu se află în afara dreptului moldovenesc. Ca să facem ceva, trebuie, prin negocieri, să obţinem ca acolo să funcţioneze sau dreptul nostru, sau un regim care ar accepta anumite reguli de joc. Până în 2003, cât nu fuseseră subminate relaţiile cu Moscova, în urma nesemnării acordului cu Putin (Memorandumul Kozak), funcţiona un regulament provizoriu, semnat de organele de interne ale Moldovei şi cele ale transnistriei, în opinia mea, o eroare groaznică, şi în baza acestui regulament, în mai multe cazuri, ei extrădau infractorii. Cât de cât, în cazul anumitor categorii în care nu era vorba de politică, ci de crimă, era o colaborare. Acum nu mai există niciun fel de colaborare. Regulamentul a fost suspendat de R. Moldova. Alt document nu există. Astfel, deşi există nişte acorduri în formatul 5+2, referitoare la schimbul de informaţii, ele practic nu se respectă. O soluţie clară nu pot oferi. Atâta timp cât n-o să fie o decizie a celor care ar putea influenţa, şi mă refer la Washington, Moscova sau Bruxelles, ca acolo să fie aplicat art. 1 al Acordului din 1992, potrivit căruia, regiunea transnistreană este regiune a R. Moldova, iar pe teritoriul ei funcţionează legile R. Moldova, până atunci, alte variante nu există”, crede Leahu.