Transnistria, de vânzare?
Șevciuk, ca și Smirnov, trebuie declarat criminal de stat, pe numele său ar trebui deschis dosar penal și dat în urmărire… Deși este de doar doi ani în conflict cu Rusia, Moscova a pierdut, pe plan internațional, războiul cu Ucraina…
În timp ce, la Chișinău, burghezimea de la guvernare forfotește și se zbate pentru a căuta „soluții” prin care să ascundă, ori să scape de restiutirea miliardului furat din banii publici, la Tiraspol, interpusul Moscovei, E. Șevciuk, caută insistent să scoată Transnistria la licitație pe piața rusă și să ia un preț cât mai bun pe ea. De fapt, vrea un barter. Plecat la Moscova, acum câteva zile, Șevciuk a încercat să se tocmească cu Kremlinul, cerându-i ca Rusia să alipească Transnistria, după modelul Crimeii. „Dacă a fost posibil în cazul Crimeii, de ce să nu fie posibil și în cazul Transnistriei?”- se întreabă Șevciuk. Unul din argementele tocmelii, potrivit „negustorului” de la Tiraspol, ar fi așa-zisul referendum din 2006, la care populația Transnistriei, la fel ca și cea a Crimeii, ar fi decis alipirea la Rusia cu o majoritate covârșitoare de voturi (97,2% ?!). „Soluția acestei probleme (alipirea la Rusia, nota red.) ține acum de voința politică a factorilor de decizie de la Moscova, pentru că transnistrenii și-au manifestat dorința de a fi în componența Rusiei, în cadrul referendumului”, declară Șevciuk, citat de RIA Novosti. Deși oferta este una generoasă, Moscova nu a reacționat încă, cel puțin la nivel oficial, așa cum nu a făcut-o nici pe timpul predecesorului lui Șevciuk, Igor Smirnov. Explicații ar fi mai multe, din care două ar fi mai concludente. Prima: Moscova este conștientă că din momentul în care acceptă alipirea Transnistriei sau, cel puțin, recunoaște independența ei, pierde și, posibil că de data asta iremediabil, Basarabia. Și doi: la ce i-ar trebui Rusiei să-și facă noi probleme pe plan internațional, așa după cum și le-a făcut cu Crimeea (sancțiuni, embargouri, etc), dacă Transnistria și așa este sută la sută sub Rusia. Are cumva Chișinăul vreun control asupra teritoriului de dincolo de Nistru? Poate influența mersul lucrurilor în Transnistria? Putem circula liber între cele două maluri? V. Voronin era președinte și nu își putea vizita mama la Corjova, fără aprobarea Tiraspolului. Și atunci, există vreo deosebire între Crimeea și Transnistria? Evident nu, cu excepția, poate, a câtorva chestii de ordin mai mult simbolic: drapel, stemă, valută. Cât de mult contează ele în raport cu o administrație rusească, economie rusească, securitate și apărare rusească?
Mai multă lume din mediul analitic leagă noile „demersuri pro-unire cu Rusia” ale lui Șevciuk de „alegeri prezidențiale” din Transnistria, preconizate pentru decembrie. Șeful regimului de la Tiraspol speră, – potrivit lor, să poată obține, pe această cale, grațiile Moscovei pentru un al doilea mandat „prezidențial”. Mai ales că, la începutul acestei luni, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la referendumul pro-Rusia, Șevciuk a semnat un decret prin care a dispus inițierea unui demers către Moscova, privind alipirea Transnistriei la Federația Rusă, iar la Tiraspol, cu același prilej, a fost organizată Asociația deputatilor transnistreni „Pentru unirea cu Rusia”. Da, nu-i exclus să fie și un joc electoral, dacă acest joc poate prinde la alegători. De ce Igor Dodon, să zicem, poate juca la Chișinău cartea pro-Rusia, iar Șevciuk, la Tiraspol – nu? Numai că și într-un caz și în altul, atunci când în joc e pusă Rusia, aceste lucruri nu se fac fără consimțământul Moscovei. Să ne amintim că, până a pleca Șevciuk la Moscova, în Transnistria, câteva luni la rând, trupele ruse, staționate ilegal pe teritoriul transnistrean al R. Moldova, au desfășurat mai multe manevre militare „antiterro” (?!), în cooperare cu așa-zisele trupe transistrene care, de fapt, sunt și ele rusești, comandate de ofițeri din același comnadament al armatei ruse, întreținute din același buget militar, echipare cu aceleași muniții și tehnică militară ale armatei ruse și slujind, într-un final, interesele aceleeași Rusii. Într-o situație ca asta, lucrurile arată, de fapt, că e vorba de ceva mai mult decât un elementar joc electoral. Publicatia americană The Wall Street Journal scria, acum o săptămână, cu referire la situația din Transnistria: „Să nu fiți surprinși dacă Kremlinul va declanșa o falsă criză în R. Moldova”. În opinia celor de la The Wall Street Journal, „exercițiile militare efectuate de Rusia în Transnistria și recentul decret semnat de Evgheni Șevciuk, sugerează că Vladimir Putin testează terenul din Occident pentru o potențială viitoare mișcare, care ar viza R. Moldova și de aceea liderii din SUA și Europa trebuie să transmită mesajul că orice efort de a permanentiza ocupația rusă în Transnistria va fi considerat o incălcare a suveranității R. Moldova și va atrage sancțiuni”, comenta publicația americană, citata de Agerpres. Întrebarea e, pe când planifică Putin „falsa criză” din R. Moldova: până la alegerile prezidențiale din 30 octombrie sau după? Contează ce planuri are Rusia, legate de alegeri și de candidații pentru alegerile din R. Moldova? Una la mână. Și doi: pentru „decrete” și „inițiative” de genul celor lansate de Șevciuk, Putin a făcut una cu pământul Cecenia în cele două războaie de la începutul și sfârșitul anilor `90. Ceea ce face Șevciuk este atentat direct la integritatea teritorială și la suveranitatea R. Moldova. Ordinea Constituțională (dacă reieșim din ceea ce spune Constituția în vigioare) este călcată în picioare. Predecesotul lui Șevciuk la Tiraspol, Igor Smirnov, fusese declarat la începutul anilor ’90, pentru porniri similare, criminal de stat, a fost arestat și trebuia judecat. Nu s-a întâmplat. Și răul a dat naștre altui rău. Șevciuk, ca și Smirnov, trebuie declarat criminal de stat, pe numele său trebuie deschis dosar penal și dat în urmărire. Premierul Filip se declara ieri încântat de întîlnirea cu Putin la New York. „Mi s-a părut destul de deschis pentru dialog”, spune Filip. Vechea și veșnica problemă a felului de a fi: aparențele, care de multe ori trădează. Iar dacă-i să mai punem o virgulă, până a pune punct, ceea ce aș mai zice e că ar fi bine să mai tragem cu ochii la vecini, să învățăm de la Ucraina să ne apărăm interesele naționale și teritoriale sau cel puțin să facem front comun cu ea în problema Transnitriei. Nu de alta, dar deși este de doar doi ani în conflict cu Rusia, Moscova a pierdut, pe plan internațional, războiul cu Ucraina.
