VIDEO „S-a schimbat în rău. Teama colegilor a crescut”. Cum face față presiunilor judecătoarea care a înfruntat sistemul? Raluca Moroșanu, la Podcast ZdCe

Judecătoarea din România, Raluca Moroșanu, care s-a făcut remarcată prin ieșirea ei publică după investigația Recorder „Justiție capturată”, și denunțarea mai multor nereguli grave la Curtea de Apel București, unde este angajată, a relatat într-un interviu pentru Ziarul de Gardă despre ce a urmat, la ce presiuni este supusă și cum le face față. Magistrata spune că situația „s-a schimbat în rău” în prezent și că în rândul colegilor se simte mai multă frică. 

Raluca Moroșanu crede că Republica Moldova trebuie să învețe din lecțiile României și să nu repete greșelile pe care le-a făcut în domeniul justiției. „Lupta anticorupție trebuie să meargă mână-n mână cu independența judecătorului. Sunt două lucruri care se completează reciproc”, afirmă magistrata de la București. 

— Doamnă Moroșanu, dumneavoastră v-ați făcut cunoscută în România, dar și aici, în Republica Moldova, trebuie să mărturisesc pentru cei care urmăresc ce se întâmplă dincolo de Prut, în contextul investigației Recorder despre justiția capturată, în care se relatau cazuri când dosarele de mare corupție erau tergiversate și modalitatea în care se întâmpla. Dumneavoastră ați ales să nu tăceți atunci când conducerea a instituției în care lucrați a ales să facă o conferință de presă. I-ați înfruntat și v-ați apărat colegul care apărea în investigația Recorder. Ce v-a determinat să faceți acest pas?
— Așa cum am spus și în interviul dat de la Recorder ulterior momentului din conferința de presă, în primul și în primul rând am simțit nevoia să fiu alături de colegul Laurențiu Beșu. Le-am spus și celorlalți colegi, cu câteva zile înainte, după apariția reportajului Recorder, că trebuie să fim alături de el și să facem ceva ca să-l susținem pe omul acesta. Și am decis să o fac. Ăsta a fost primul impuls. Și să întăresc faptul că ceea ce a spus el în cadrul documentarului, reportajului a fost adevărat.

— V-ați gândit la cum ar urma să fie acel moment și ce presiuni ar putea să urmeze?
— Da, dar mi-am asumat din capul locului orice consecință ulterioară. Deci eram foarte hotărâtă să fac asta, așa că am făcut-o. Și mai este un lucru, am vrut să apar public pentru ca colegii din țară, de la alte instanțe, să înțeleagă că ce spune Laurențiu acolo este adevărat, și mai sunt și alți colegi și alți judecători care îl susțin.

— Ce-a urmat de atunci? Am văzut că ați fost exclusă din două dosare. Cazul a ajuns și la CEDO?
— Da, cazul a ajuns și la CEDO. Deocamdată a trecut de faza de admisibilitate. Dosarul se va soluționa pe fond, dar cum bine știm, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului durează dosarele. Nu știu cât va dura soluționarea în fond.

— Ați mai simțit și alt fel de presiuni?
— Presiunile nu sunt, să zic așa, instituționale asupra mea, pentru că eu am continuat să judec cauze. Intru în ședințe, mi-am continuat viața și profesională și din afara instanței în mod obișnuit. Presiunile sunt de altă natură: critici ale colegilor, ale conducerii, cercetări disciplinare, apariții în presă, într-o anumită parte a presei, și online la adresa mea, care încearcă să mă descurajeze și să mă convingă că sunt singura, că nu mă susține nimeni, ce s-a întâmplat atunci, în iunie, la Consiliul Superior al Magistraturii cu criticile aduse jurnaliștilor de la Recorder, deci au fost ceva presiuni. Să le zicem psihologice, pentru că, repet, activitatea de instanță o continui fără niciun fel de problemă.

— Și v-ați simțit, într-adevăr, singură sau aveți și susținerea altor colegi? 
— La acel moment s-au semnat acele liste unde aproape o mie de colegi ne-au susținut. Dar nu știu la acest moment care e situația și cum gândesc colegii mei, sincer. Dar pentru mine nu este o problemă. Știu că sunt câțiva care înțeleg situația în care suntem noi, și eu, și Laurențiu, că sunt probleme în sistem, dar din păcate nu vor ieși public să vorbească despre asta. Astea sunt niște discuții interne și nu văd să iasă public.

— Dar, în general, de atunci s-a schimbat ceva în sistemul de justiție din România ca urmare a ceea ce ați spus dumneavoastră și ca urmare a investigației?
— S-a schimbat în rău, aș zice. Adică teama colegilor a crescut. Cel puțin la nivelul instanței unde sunt eu, teama colegilor a crescut pentru că în continuare colegii au parte de sancțiuni disciplinare. Cei care au semnat acea listă sunt monitorizați, ca să spun așa. Au fost sancționați prin diverse cercetări disciplinare, prin încetarea unor delegări. Deci nu s-a schimbat în bine, dacă mă întrebați, s-a schimbat în rău.

— Dumneavoastră cum faceți față presiunilor? La nivel personal, psihologic, aveți niște mecanisme pe care le folosiți?
— În primul și în primul rând, că a mai fost întrebat asta, ca să reziste presiunii, un judecător trebuie să-și mențină cât se poate sănătatea fizică și psihică. Adică încerc să am grijă de mine și încerc să nu mă las afectată de toate aceste, să spunem, aspecte toxice, toate aceste toxine care vin spre noi, spre mine. Și să-mi continui la fel ca și până acum, atât activitatea de la instanță, cât și viața mea personală, să fac un echilibru între toate lucrurile importante din viața mea.

— Ați menționat despre frică pe care o au colegii dumneavoastră. De la judecători, așteptarea societății este să fie și curajoși atunci când judecă dosare de corupție, de exemplu, sau oricare altfel de dosare. De ce apare frica în sistemul de justiție?
— Pentru că s-au creat niște mecanisme de frică, niște mecanisme interne de frică, prin intermediul inspecției judiciare, în primul rând. Riscul de a fi monitorizat când ieși în evidență și de a-ți găsi inevitabilele greșeli pe care le faci când volumul nostru de muncă este foarte mare, este foarte ridicat, acest risc. Și atunci preferă să stea cât mai ascunși colegii și cât mai anonimi, în așa fel încât să nu atragă atenția asupra lor, să nu pară că sunt critici la adresa conducerii, ca să nu sufere aceste consecințe. Și apoi mai este, trebuie să o recunoaștem și presiunea presei, care câteodată nu este sută la sută atentă la ce anume publică și poate crea și presiuni asupra judecătorului.

— Acum aproximativ 10 ani, România era un exemplu pentru Republica Moldova în domeniul justiției. Se auzeau aici voci care spuneau: „DNA, treceți Prutul!”. Era atunci mai corectă justiția în România sau ne părea nouă de aici, de la distanță, și mai romantizam unele lucruri?
— Era mai corectă decât acum, cu siguranță. Aveam și atunci probleme. Și atunci au existat exagerări în direcția cealaltă. Sunt lucruri pe care le recunoaștem cu toții, dar care nu ar fi existat dacă nu ar fi avut un fond pe care să apară. Adică corupția anumitor colegi. Și atunci, normal că apar discuții despre integritatea judecătorilor. Știți, lupta anticorupție și independența judecătorului, că despre independența judecătorului vorbim, sunt două lucruri care trebuie să meargă mână-n mână, nu să se tragă într-o anumită direcție sau altă. Sunt două lucruri care trebuie să se sprijine reciproc. Dacă tragi într-o parte și pui accent mai mult pe anticorupție decât pe independența judecătorului, e ca un elastic care la un moment dat va pocni, într-un sens sau altul. Deci da, existau atunci și probleme, dar puteai să-ți continui activitatea și să pronunți soluțiile pe care le considerai de cuviință, părerea mea, rezistând și acelor presiuni.

— Ce factori au determinat situația actuală?
— Faptul că au fost votați de-a lungul timpului în Consiliul Superior al Magistraturii judecători care nu erau atât de integri și nu ar fi trebuit să ajungă acolo oameni cu legături cu politicieni, oameni care nu au urmărit interesul justiției în realitate, ci interese personale. Și mulți s-au lăsat păcăliți sau mulți au sperat că vor obține, iată, este o discuție despre pensii, au sperat că prin legăturile pe care le au cu politicienii vor menține dreptul la pensie, cum a fost până la decizia Curții Constituționale, ceea ce nu s-a întâmplat până la urmă.

— Factorul politic este unul important în ceea ce se întâmplă acum în justiția din România?
— Da, dar mai degrabă problema este de ordin intern, decât de factor politic. Adică eu cred că noi judecătorii, ca și corp profesional, putem să rezistăm factorului politic. Dar dacă din interior este subminată independența judecătorului, este mult mai greu.

— Ce soluție ați vedea acum pentru ca judecătorii să nu mai simtă această presiune și să fie independenți în deciziile lor?
— Prima soluție ar fi cea legislativă, în sensul de a lua puterea pe care o au președinții de instanță. Este o putere foarte mare în evaluarea judecătorilor, în transferul lor, în delegări. Limitarea puterii președinților de instanță ar fi o primă soluție. A doua, văd eu în acest moment, la modul cum s-a manifestat inspecția judiciară în ultima vreme, ar trebui o reformă a inspecției judiciare. Și pe termen ceva mai lung – să avem grijă pe cine votăm în viitorul Consiliu Superior al Magistraturii în anul 2028, când vor fi viitoarele alegeri.

— Credeți că Republica Moldova poate să se uite spre România acum și să învețe niște lecții, să nu repete niște greșeli? Care ar fi acestea? 
— Da. Un primul lucru este să nu se exagereze în nicio direcție. Pentru că exagerările într-o anumită direcție pot să aducă sau să provoace niște frustrări și în profesioniști adevărați și să-i convingă ori să se retragă, ori să treacă de partea, să zic așa, celui care le oferă anumite avantaje. Deci orice exagerare este greșită. Repet, lupta anticorupție trebuie să meargă mână-n mână cu independența judecătorului. Sunt două lucruri care se completează reciproc. Asta ar fi. Și la fel, recunosc că nu știu care sunt mecanismele de numire a membrilor Consiliului Superior al judecătorilor și al procurorilor din Republica Moldova, am citit un pic înainte de a veni aici, dar dacă este vorba de alegeri, ar trebui să regândească foarte bine pe cine aleg, cine îi reprezintă.

— Pe de altă parte, societatea, cel puțin în Republica Moldova, își dorește corupția mare să fie sancționată cât mai repede posibil și avem dosare care au durat și durează în continuare foarte mult în justiție, și așteaptă să cadă capete, să ajungă oamenii la închisoare, să fie recuperate active care au fost furate. Ce mesaj ați avea pentru societate în acest caz?
— Societatea trebuie să aștepte să cadă capete pe bază de probe. Câteodată percepția societății nu este reflectată în dosar. Una este să știi și alta este să dovedești. Deci societatea trebuie să înțeleagă că fără probe, un dosar penal nu-și atinge scopul, nu ajunge la o finalitate.

— Dumneavoastră ați fost și formatoare la Institutul Național al Magistraturii și la Școala Națională de Grefieri. Ce sfaturi practice sau de viață le-ați dat tinerilor care își doreau o carieră în justiție? Ce trebuie să știe un tânăr atunci când alege o asemenea cale în viața sa?
— Trebuie să știe că nu va fi ușor și să înțeleagă asta de la început. Și trebuie să se educe să nu fie afectat de toate lucrurile negative din jurul lui, să nu fie afectat de presiuni care pot fi nu neapărat directe, ci indirecte, și să-și urmeze misiunea făcând ceea ce a învățat, fără să țină seama de aceste presiuni.

— Presiunile se simt mai puternic la început de carieră sau chiar și pe întreg parcursul?
— Presiunea nu se simte atât de puternic la început de carieră pentru că primul pas este la prima instanță, unde dosarele nu sunt atât de complexe, nu sunt atât de complicate, nu sunt atât de mediatizate, sunt mai rar mediatizate cele de la judecătorii și în cazul Moldovei. În schimb, în momentul în care vor ajunge la o instanță superioară, iată la Curtea de Apel, atunci da, lucrurile sunt mai complicate pentru că și cauzele sunt mai complicate și cu siguranță mediatizate, unele dintre ele. 

— Ce calități trebuie să aibă un judecător ca să fie un judecător bun, în opinia dumneavoastră?
— Trebuie să aibă foarte multă răbdare. Să aibă răbdare cu el însuși și cu părțile și cu munca pe care o face. Trebuie să aibă puterea fizică de a munci, pentru că și în România și în Republica Moldova înțeleg că volumul de muncă este foarte mare, resursa este limitată. Deci trebuie să aibă și această perspectivă că va fi nevoie ca cel puțin o perioadă să muncească foarte mult. Dar și satisfacția va fi pe măsură, sunt convinsă de asta.

— În Republica Moldova, probabil cunoașteți, se desfășoară de ceva timp un proces de evaluare externă a judecătorilor și a procurorilor, procesul de vetting, în contextul în care societatea avea și probabil are în continuare un nivel scăzut de încredere în sistemul de justiție. Cum credeți că poate fi construit un sistem de justiție în care societatea să aibă mai multă încredere?
— În primul rând printr-o educație așa cum trebuie la nivelul celor care încep în magistratură. Vorbim de Institutul Național de Justiție. Asta este primul lucru. Cetățenii trebuie să știe că acolo viitorii judecători, procurori, învață tot ce trebuie pentru profesie. Este necesară o comunicare foarte serioasă și o comunicare nu sofisticată, ci simplă cu societatea, în așa fel încât societatea să înțeleagă cum funcționează mecanismele din justiție. Apoi este necesar ca hotărârile judecătorești să fie foarte bine motivate, în așa fel ca și cetățenii iarăși să înțeleagă de ce anume s-a pronunțat o soluție. E foarte important.

— Dar cum se construiește independența față de factorul politic. Aceasta este un subiect mare de dezbatere în societatea din Republica Moldova, fiind considerat una dintre vulnerabilitățile sistemului de justiție, că se adaptează cumva în funcție de puterea politică.
— Cred că ăsta este un risc care apare în orice țară. Nu cred că este ceva neapărat specific Republicii Moldova. Părerea mea este că la conducerea instanțelor și în toate forurile superioare ar trebui să fie judecători care nu au legături politice. Și așa cum este conducerea, va fi și corpul judecătorilor sau corpul procurorilor.

— Legăturile politice nu se văd la suprafață. 
— În mod paradoxal nu se văd la suprafață, dar se află, se cunosc.

— Există această influență în sistemul de justiție din România? 
— Da. există. 

— Și se simte și la nivelul în care sunt judecate dosarele importante?
— Cred că documentarul Recorder a fost destul de elocvent din punctul ăsta de vedere.

— Pentru că ați menționat documentarul Recorder, care este în opinia dumneavoastră față de importanța presei? Pentru că după acel documentar a ieșit la suprafață această problemă despre care probabil cunoștea un cerc mai mic de persoane sau persoanele din domeniul justiției, dar așa a aflat și societatea. Ce rol are presa în acest echilibru al democrației?
— Presa are un rol foarte important. Presa trebuie să ofere informații așa cum sunt ele și să ceară și opinia celor despre care oferă informațiile respective. Și iarăși, să nu exagereze părtinitor nici într-o parte, nici în cealaltă.

— Este corupția o amenințare la adresa securității unui stat?
— Da, cu siguranță. Corupția la nivel înalt în justiție este o amenințare la adresa securității unui stat.

— Ce mecanisme și ce soluții ar trebui utilizate pentru diminuarea acestui fenomen?
— În primul rând să avem procurori independenți care pot să cerceteze dacă este cazul orice persoană din sistemul de justiție, vorbesc de judecători, care comit vreun act de corupție. E foarte important. Și să avem sprijinul cetățenilor care, atunci când află despre un act de corupție, să și formuleze o plângere în acest sens, un denunț. Fără, cum spuneam, fără probe, justiția nu poate să funcționeze și atunci… Adică știu procurori care se plâng, nu avem sesizări, nu avem sesizări, nu putem face nimic.

— Sunteți la Chișinău în cadrul unui forum despre justiție. Ce ați reușit să aflați despre ce se întâmplă aici, pe acest domeniu? Dacă ați comunicat cu colegi judecători, procurori de aici, ce impresii v-au lăsat?
— Încă n-am apucat, cum spuneam, am citit un pic înainte de a veni aici, dar din ce am văzut acum, în intervalul limitat pe care l-am avut la dispoziție la forum, constat că s-au făcut pași foarte rapid, să zic așa, în cadrul unei reforme, așa cum este gândită aia și adaptată Republicii Moldova.

— Republica Moldova își dorește să fie stat membru al Uniunii Europene. Apartenența la această comunitate va aduce îmbunătățiri și în domeniul justiției?
— Cu siguranță. Cu siguranță, pentru că independența în judecătorului și existența unei justiții corecte, cum se spune, rule of law (statul de drept, din engleză), este baza democrației. Fără asta nu există democrație și atunci sunt convinsă că Uniunea Europeană are nevoie de state democratice unde justiția este independentă. Republica Moldova are nevoie de lumea europeană în același scop. Este o chestiune legată.

— Vă mulțumesc tare mult pentru această discuție. Poate aveți un mesaj pentru societate sau pentru colegii judecători de aici, din Republica Moldova. Ce credeți că ar fi important să știe din experiența dumneavoastră?
— Că nu sunt singuri. Nu sunt singurii care au trecut prin asta și o să fie bine.