Vasile Tofan, care anterior a refuzat funcția de premier, propune reforme pentru stat și economie: „Măsuri concrete, pe cât de necesare, pe atât de nepopulare”

Antreprenorul Vasile Tofan, care în 2025 a declarat că a refuzat oferta PAS de a prelua funcția de prim-ministru, a publicat o analiză legată de principalele reforme la care autoritățile ar trebui să atragă atenția, inclusiv făcând referire la viitorul premier. Tofan a precizat, în legătură cu viitorul prim-ministru, că „oricine ar fi omul, are în față o misiune (aproape) imposibilă”.

Potrivit lui Vasile Tofan, subiectele principale la care ar trebui să atragă atenția autoritățile sunt sectorul public, reforma fiscală, codul muncii, agricultura, dar și altele:

• „Viziune economică. Orice transformare începe prin a defini o viziune clară. Pentru mine, aceasta e: Moldova ca cea mai prietenoasă țară europeană pentru antreprenori. Pentru că, dacă vom avea afaceri de succes, vom avea și venituri fiscale pentru tot restul. Acum, „cea mai prietenoasă”, trebuie să fie pe bune, nu declarativ doar. Asta înseamnă că atunci când un funcționar vine cu vreo licențiere, comisie, agenție, reglementare, notarizare-apostilată – prima întrebare e: asta simplifică lucrurile sau le complică pentru antreprenorii noștri? E unica, unica soluție pentru a da un imbold businessului local și a-i atrage pe cei din afară, care ezită să vină pentru piața noastră minusculă, dar ar putea considera Moldova ca o platformă de exporturi.

• Încredere, echitate. După drama „nepoților” și verișoarelor, pentru a putea face reformele necesare, încrederea trebuie restabilită, inclusiv prin a tăia acolo unde omul simplu vrea să vadă mai multă curățenie și echitate. Plafonarea salariilor în sectorul public la 4-5 salarii medii, inclusiv sporurile pentru secret de stat sau muncă asiduă sau alte ciudățenii, ar fi un prim pas. (…) Stând bine cu aritmetica, înțeleg că această plafonare nu va genera economii semnificative în tabloul mare, dar e importantă pentru contractul social și restabilirea unui minim de încredere în echitate.

• Sector public. (…) Sunt zeci de instituții care trebuie eficientizate, comasate sau eliminate. Sunt sigur că vor exista o mulțime de argumente, unele chiar plauzibile, de ce anume o unitate sau alta este absolut necesară, dar realitatea e că, dacă nu reducem cheltuielile de ansamblu, nu va mai conta, pentru că nu vom avea efectiv bani chiar și pentru lucruri vitale ca pensii sau insulină. Avem nevoie de un sector bugetar mult mai mic, dar mai eficient și bine plătit.

• Proprietăți „publice”. Audit Big Four anual pentru companiile de stat, listare minim 25% la bursă, ca prim pas spre privatizare. Pământurile, clădirile – privatizate cât mai rapid. (…) Bunul e administrat eficient atunci când există un proprietar. Statul și proprietatea colectivă, în marea majoritate a cazurilor, sunt administratori proști, pentru că dacă un bun aparține tuturor, el nu aparține nimănui, iar atitudinea e corespunzătoare. Am văzut-o din plin în cazul Moldatsa.

• Reforma fiscală. Nepopulară, dar absolut necesară și nu poate fi amânată, pentru că nu ne putem împrumuta la nesfârșit. Poți taxa 5 lucruri: investiții, muncă, capital, consum, vicii. Există consens pe vicii. Ca să ai bani de consum însă, trebuie să încurajezi investițiile, munca și acumularea de capital. Toți spunem că vrem să trecem de la un model bazat pe remitențe + consum, la unul bazat pe investiții și exporturi, care să genereze mai multă bunăstare.

• Reforma APL. Foarte complicat, pentru că s-a ajuns atât de departe pe opțiunea mult prea timidă cu minimul per primărie la 3000. Reformă care, în plus, ne costă cam ~6 mld. în bonusări de amalgamare (ca și comparație, impozitul anual pe venitul din munca tuturor moldovenilor aduce ~11 mld.). De asta pledăm pentru ~40 de municipalități, cu eliminarea raioanelor. Întrebarea e dacă se mai poate repara acum, că s-a ajuns atât de departe pe formula actuală. Complicat.

• Codul muncii. O mare frână pentru economie. Trebuie rescris din temelie, astfel încât companiile să fie încurajate să angajeze, regulile să fie mult mai simple, dar și să poată disponibiliza oameni dacă e cazul. O piață de muncă mai fluidă și flexibilă încurajează crearea de noi joburi.

• Pensii. Deficitul e deja prea mare – intrările din CNAS sunt mult sub plățile lunare, diferența fiind compensată din alte taxe. Asta, în timp ce e vital să ridicăm pensia minimă, pentru că rămâne mult prea mică. Soluția e complicată, reforma va dura ani de zile, dar nu putem fără: (a) creșterea graduală a vârstei de pensionare, (b) plafonarea pensiilor excesive + curățirea pensiilor speciale, dar și limitarea contribuției CNAS la cel mult 10 salarii medii/lună, (c) introducerea pilonului II, ca în România și orice alt stat modern.

• Viața nu pe datorie. Limita pe datoria publică / PIB la <40% și deficit anual / PIB la <3%, prin lege organică, cu excepții doar în cazuri extraordinare (pandemie, cataclism natural).

• Controale, reglementări. Lucrurile au avansat un pic, dar tot sufocăm antreprenorii, care pierd prea mult timp răspunzând la scrisori, raportări, menținerea registrelor etc. E nevoie de un moratoriu pe controale, cel puțin până repornim motorul economiei. Nu mai vorbesc de intrări cu mascați la 6 dimineața în subiecte fiscale de rutină, terorizând puținii oameni cu inițiativă, care încă mai încearcă să producă ceva în Moldova. De cele mai multe ori – acești oaspeți matinali o fac pentru a propune ulterior „rezolvarea întrebării”.

• Agricultura. Extrem de complicat. Subvențiile trebuie mutate de la acoperirea pierderilor spre retehnologizare, irigare și adaptare climatică. Dar asta, din păcate, lucrează până la primul tractor care blochează vama Leușeni. Modelul actual e însă nesustenabil. E ca și cum ai face focul cu bancnote de o sută de lei.

• Apa. Subiect absent din agenda publică. Deja avem un deficit extrem de apă. Captarea apei pluviale, lacuri de acumulare, împădurirea, explorarea apelor subterane, reparația infrastructurii Apă-Canal ca să reducem pierderile – sunt toate inițiative critice, dar vor dura ani, decenii. Până atunci, nu există o altă soluție rapidă decât a prețui apa la justa ei valoare, a unui produs deficitar, iar asta înseamnă că nu poți consuma zeci de metri cubi la 13 lei. Avem cea mai puțină apă din Europa, dar și, paradoxal, cea mai ieftină”, a scris Tofan pe Facebook.

Potrivit lui Vasile Tofan, misiunea numărul unu a viitorului premier ar trebui să rămână cea de a „accelera negocierile de integrare, implementa acquis-ul si a profita la maxim de presedintia Irlandei in UE”.

După postarea lui Tofan, mai mulți analiști au comentat propunerile lui:

Expertul WatchDog.MD, Valeriu Pașa a comentat reformele propuse:

„Eu cred că PAS își poate permite un experiment ratat nou. De data asta unul libertarian cu drujba peste aparatul de stat și peste toate promisiunile electorale. Elita intelectuală și oamenii de afaceri romantici o cer! Sunteți obligați să le dați dovada vie a naivității lor proprii. (…) Că asta va duce la inflație, evaziune fiscală și mai mare, va arunca în aer procesul de negocieri cu UE, va nemulțumi populația, nu e mare pierdere, că nu va ține un astfel de guvern mult, îl vor prohodi chiar deputații PAS și poate chiar va rămâne timp pentru a repara. O să o trimitem pe doamna Cristina Gherasimov la Bruxelles să explice că ”se întâmplă în toate statele” ca să mai facem câte un experiment. Se vor găsi explicații și pentru reducerea drepturilor angajaților, le zicem că asta a adevăratul spirit european, nu înțeleg ei, știm noi mai bine. Mai lichidăm niște instituții create tocmai pentru a corespunde cu Aquisul comunitar. Ne descurcăm! Ăsta desigur e un pamflet! Moldova are nevoie de reforme, dar ele trebuie să fie realiste, nu fantezii de manual. Viața bate filmul”, a scris Valeriu Pașa.

Mihaela Sirițeanu, expertă în politică și alegeri a explicat:

„Din tot amalgamul ăsta de idei, un singur diagnostic pare să domine: pentru cei care se văd prim-miniștri, statul e „administrator prost”, pentru că, chipurile, un bun care aparține tuturor nu aparține nimănui. Simplu, catchy, sună bine la o declarație de presă. Și complet ocolește întrebarea reală. Pentru că da, toată lumea e de acord că aparatul de stat din Moldova nu funcționează bine. Dar unde e dezbaterea despre CUM să funcționeze mai bine, versus pur și simplu să-l reducem cu ghilotina? Astea sunt două discuții complet diferite, și cineva le amestecă intenționat ca să pară că a doua e singura soluție posibilă.

Se dă exemplu România, care are un aparat bugetar mai mic decât Moldova (16,3% din angajați, cea mai mică pondere din toată UE) și unde, culmea, tot se taie. Două observații aici:

• Unu — în România se taie exact din aceeași lipsă de inspirație și viziune economică pe care o vedem acum și la noi. Nu e un model de urmat, e un simptom similar: când blochezi economia și nu știi ce să faci să ieși din criză, tai bugetari, te lauzi cu asta la Bruxelles și speri ca agențiile de credit rating îți vor da o notă mai bună.
• Doi — hai să nu ne oprim la România, care oricum e coada clasamentului european. Franța are peste 25% din angajați în sectorul public, iar Suedia — recunoscută pentru unul dintre cele mai funcționale state din lume — are aproape 34%, cel mai mare procent din UE. Deci „statul mic” nu e nici măcar corelat clar cu „statul funcțional”. E doar o poveste convenabilă pentru cine vrea deja să vândă ceva.

O viziune pentru Moldova cu adevărat reformatoare este despre a crește venitul bugetar nu despre a tăia. Dar diferența dintre „vindem 25% din companiile de stat la bursă ca prim pas spre privatizare” și „construim un fond de investiții public-privat cu participații de 20-30% în energie verde și agro-procesare” e diferența dintre a mânca sămânța și a semăna sămânța. Prima variantă îți dă bani anul ăsta. A doua îți dă venit constant timp de 20 de ani — plus locuri de muncă, plus capacitate industrială și know how – exact ce ne trebuie pentru convergența reală cu UE (unde investițiile totale ar trebui să fie 30-35% din PIB, nu cele 20-22% cât avem acum). Deci nu, nu ne trebuie un Milei de Moldova. Ne trebuie cineva care știe diferența dintre reformă și lichidare – și care înțelege că „administrator prost” e o problemă de management, nu un motiv să vinzi mobila din casă când ți s-a stricat robinetul”, a comentat experta.

Ștefan Bejan, expert WatchDog, a scris pe Facebook, cu referire la postarea lui Tofan:

„Oare de ce ne mai obosim cu valori democratice precum separarea puterilor în stat, meritocrația, libertatea de exprimare sau pluralismul? Nu cumva mulți moldoveni nici nu le mai consideră importante? Poate că ceea ce așteaptă moldovenii este un nou tătuc, un lider care să dea cu pumnul în masă și să facă „poreadoc”. Un „vojdi” infailibil, care nu greșește niciodată și ale cărui decizii nu pot fi puse la îndoială. Iar dacă cineva îndrăznește să le conteste, să sărim cu toții asupra lui, să-i dăm peste gură și să-l punem la ungher. Data viitoare se va gândi de două ori înainte să vorbească.

Aceasta este impresia care mi s-a conturat în ultima vreme. Unii îl admiră pe Putin și pe Lukașenko, alții pe Trump. De ceva timp au apărut voci care îl prezintă pe Xi Jinping drept un lider de admirat, iar mai nou și pe Javier Milei ca model de conducător vizionar”.

Și Ion Grosu a comentat ideile lui Vasile Tofan într-un videoclip postat pe rețele.

Guvernul Munteanu a căzut

Vineri, 3 iulie, prim-ministrul Alexandru Munteanu a anunțat că și-a depus cererea de demisie din funcție. Potrivit Constituției, în cazul demisiei prim-ministrului, demisionează întregul Guvern. Totodată, acesta va îndeplini numai funcțiile de administrare a treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.

În anunțul său, Munteanu a scris: „În momentul în care am înțeles că nu-mi mai pot exercita mandatul în acord cu principiile și convingerile pe care le am, aleg să plec.” 

Președinta R. Moldova, Maia Sandu, a declarat că prim-ministrul Alexandru Munteanu a avut „mână liberă” să conducă Guvernul și că a plecat din funcție din propria inițiativă. În prima sa reacție după demisia premierului, șefa statului a anunțat că va începe luni, 6 iulie, consultările cu fracțiunile parlamentare pentru desemnarea unui nou candidat la funcția de prim-ministru.