R. Moldova, condamnată la CEDO, după ce instanțele de judecată au decis ca un copil să fie luat de la bunici și transferat în custodia tatălui: „părintele l-a văzut de șapte ori în cinci ani de la naștere”
R. Moldova a fost condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cauza „eșecului instanțelor naționale de judecată” de a lua în considerare interesul primordial al copilului, transferându-l pe N. din custodia bunicilor în custodia tatălui său biologic.
Judecătoria Cahul, sediul Cantemir a stabilit domiciliul lui N. cu bunicii săi, prin hotărârea din 1 aprilie 2019. Ulterior, la 26 iulie 2019 A.C., tatăl biologic al lui N., a depus apel împotriva hotărârii instanței de fond, menționând că nu i-a fost oferită posibilitatea de a-și exercita obligațiile și drepturile sale părintești. Pe 29 octombrie 2019, Curtea de Apel (CA) Cahul a admis apelul lui A.C. și a casat hotărârea primei instanțe. Bunicii copilului au depus recurs împotriva deciziei instanței de apel. Curtea Supremă de Justiție (CSJ) l-a declarat însă inadmisibil, prin încheierea din 8 mai 2020.
Prin dispoziția sa din 3 iunie 2020, la solicitarea lui A.C., Direcția Generală Asistență Socială și Protecția Familiei (DGASPF) Cahul a încetat tutela/curatela exercitată de către bunica A.A. asupra lui N. Începând cu acea dată N. ar fi trebuit să locuiască la tatăl său biologic, dar continuă să trăiască la bunici, deoarece „dispoziția nu a fost pusă în executare”.
În fața CEDO, bunicii au susținut că N. suferea de mai multe boli grave de la naștere (mama acestuia a decedat 12 zile mai târziu) și de unele probleme de dezvoltare, el având nevoie de îngrijire constantă și tratament medical. Tatăl biologic și-a văzut copilul de șapte ori în cei cinci ani de la naștere, ultima dată fiind în martie 2019. Mai multe rapoarte medicale, psihologice și de asistență socială erau împotriva transferului custodiei, deoarece ar fi fost în detrimentul interesului copilului, ținând cont de legătura dintre N. și bunicii săi.
Invocând încălcarea Articolului 8 din Convenție, reclamanții s-au plâns în fața CEDO de încălcarea dreptului lor la respectarea vieții private și de familie, din cauza pretinsului eșec al instanțelor naționale de judecată de a lua în considerare interesul primordial al copilului în prezenta cauză, transferându-l pe N. în custodia tatălui său biologic.
CEDO a concluzionat că instanțele naționale nu au efectuat o evaluare suficient de detaliată cu privire la eventualul risc pentru sănătatea și bunăstarea lui N. în cazul unui transfer brusc la domiciliul tatălui său. Din aceste considerente, CEDO a hotărât că a avut loc o încălcare a Articolului 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
CEDO le-a acordat reclamanţilor 5 mii de euro pentru prejudiciul moral și 2 500 de euro pentru costuri și cheltuieli.
